O boabă care a făcut ocolul pământului

Povestea ataşamentului unui om pentru un arbore tânăr de cafea a fost numită „cel mai sensibil capitol din istoria răspândirii arborelui de cafea“, se spune în cartea „All About Coffee“. Acea plantă mică a jucat un rol esenţial în dezvoltarea industriei cafelei ce aduce în prezent profituri anuale de 70 de miliarde de dolari, industrie depăşită în acest sens numai de industria petrolului, potrivit revistei „Scientific American“.

POVESTEA fascinantă a cafelei începe undeva în ţinuturile înalte ale Etiopiei, patria arborelui de cafea sălbatic. Descendenţii lui, şi anume Coffea arabica, asigură două treimi din producţia mondială de cafea. Nu se ştie cu exactitate însă când s-au descoperit proprietăţile boabei de cafea prăjite. Cu toate acestea, cafeaua arabica se cultiva în Peninsula Arabia încă din secolul al XV-lea. În pofida unei interdicţii de a exporta boabele fertile, olandezii au ajuns în posesia arborilor sau a seminţelor viabile în anul 1616. Nu după mult timp au înfiinţat plantaţii în Ceylon, în prezent Sri Lanka, şi în Java, care aparţine acum Indoneziei.

În 1706, olandezii au luat un arbore tânăr de pe proprietăţile lor din Java şi l-au dus în Grădina Botanică din Amsterdam (Olanda). Arborelui i-a mers bine şi aici. Descendenţii lui au fost transportaţi cu corabia în coloniile olandeze din Surinam şi din Antile. În 1714, primarul oraşului Amsterdam i-a oferit regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei unul dintre aceşti arbori. Regele  l-a plantat într-o seră din Jardin des Plantes, Grădina Regală din Paris.

Francezii erau nerăbdători să înceapă comerţul cu cafea. Ei au cumpărat seminţe şi arbori şi i-au trimis pe insula Réunion. Seminţele nu au germinat şi, potrivit autorităţilor, toţi arborii au murit, cu excepţia unuia. Cu toate acestea, în 1720, 15 000 de seminţe provenite de la acesta au fost plantate, astfel obţinându-se o plantaţie. Arborii de cafea erau atât de valoroşi, încât cel ce era prins distrugând unul era pasibil de pedeapsa cu moartea! Francezii sperau să-şi facă plantaţii şi în Antile, dar primele două încercări ale lor au eşuat.

Gabriel Mathieu de Clieu, ofiţer în marina franceză, aflat în permisie la Paris, şi-a propus ca în călătoria de întoarcere din Franţa să ducă cu el un arbore de cafea pe proprietatea lui din Martinica. A pornit pe mare spre insulă în mai 1723, luând cu el un descendent al arborelui din Paris.

Pe parcursul călătoriei, De Clieu şi-a pus preţiosul tovarăş de drum într-o cutie făcută parţial din sticlă. Astfel, arborele putea absorbi lumina solară şi se putea bucura de căldură chiar şi în zilele noroase, se explică în cartea All About Coffee, de William Ukers. Invidios probabil pe De Clieu şi nedorind ca acesta să guste gloria succesului, un pasager a încercat să-i smulgă planta, dar nu a reuşit. Arborele a supravieţuit. A supravieţuit chiar şi întâlnirii cu piraţii tunisieni, unei furtuni năprasnice şi, mai rău, unei crize de apă potabilă când corabia a rămas nemişcată în zona de calm ecuatorial. „Aveam atât de puţină apă, încât mai bine de o lună a trebuit să-mi împart mica raţie cu planta, în care îmi pusesem cele mai mari speranţe şi care era sursa încântării mele“, scria De Clieu.

Ataşamentul lui De Clieu a fost răsplătit. Planta a ajuns teafără şi nevătămată în Martinica, unde chiar s-a înmulţit, clima tropicală priindu-i de minune. „Această singură plantă a fost sursa seminţelor pe care Martinica le-a furnizat direct sau indirect tuturor ţărilor din Americi, cu excepţia Braziliei, a Guyanei Franceze şi a Surinamului“, scrie Gordon Wrigley în cartea sa Coffee.

Între timp, Brazilia şi Guyana Franceză au vrut şi ele să obţină arbori de cafea. În Surinam, olandezii încă aveau descendenţi ai arborelui din Amsterdam, dar îi păzeau cu străşnicie. În 1722 însă, Guyana Franceză a obţinut seminţe de la un infractor care fugise în Surinam şi furase câteva seminţe. În schimbul seminţelor, autorităţile din Guyana Franceză au fost de acord să-l pună în libertate şi l-au repatriat.

La început, toate încercările de a fura seminţe viabile sau puiet şi de a le duce în Brazilia au eşuat. Mai târziu însă, între Surinam şi Guyana Franceză s-a iscat un conflict de frontieră. Prin urmare, statele au cerut Braziliei să le pună la dispoziţie un arbitru. Brazilia l-a trimis în  Guyana Franceză pe Francisco de Melo Palheta, un ofiţer, ordonându-i să aplaneze conflictul şi să aducă acasă nişte arbori tineri de cafea.

În urma audierilor, care s-au încheiat cu succes, guvernatorul a organizat un banchet de adio în cinstea lui Palheta. În semn de apreciere pentru oaspetele de onoare, soţia guvernatorului i-a oferit lui Palheta un splendid buchet de flori. Ascunse între flori însă, erau nişte seminţe de arbore de cafea şi nişte plante tinere. Astfel, se poate spune că industria braziliană a cafelei, valorând actualmente miliarde de dolari, s-a născut în 1727. . . dintr-un buchet de flori.

Prin urmare, din tânăra plantă care a călătorit din Java la Amsterdam în 1706 şi din urmaşul său din Paris se trag toţi arborii de cafea plantaţi în America Centrală şi de Sud. Iată ce explică Wrigley: „Putem trage concluzia că baza genetică a industriei cafelei arabica este foarte limitată“.

În prezent, în peste 25 de milioane de plantaţii din circa 80 de ţări se cultivă aproximativ 15 miliarde de arbori de cafea. Rodul lor ajunge în cele 2,25 de miliarde de ceşti de cafea consumate zilnic.

În mod paradoxal, problema zilelor noastre este supraproducţia de cafea. Situaţia e şi mai complicată din cauza politicii, a economiei şi a cartelurilor puternice, care i-au sărăcit şi chiar i-au ruinat pe cultivatorii din multe ţări. Lucru de-a dreptul uluitor, îndeosebi când ne gândim că, în urmă cu aproape 300 de ani, De Clieu şi-a împărţit preţioasa raţie de apă cu un arbore tânăr de cafea!

[Chenarul/Fotografia de la pagina 20]

CELE MAI RĂSPÂNDITE FELURI DE CAFEA

„Boabele de cafea sunt seminţele unor plante ce aparţin familiei Rubiaceae, alcătuită din cel puţin 66 de specii din genul Coffea“, se spune în revista Scientific American. „Cele două specii cultivate sunt Coffea arabica, specie care asigură două treimi din producţia mondială, şi Coffea canephora, numită adesea şi robusta, care asigură o treime din producţia mondială.“

Cafeaua robusta are o aromă puternică, aspră şi e folosită de obicei la obţinerea cafelei solubile. Arborele e foarte prolific şi rezistent la boli. Atinge o înălţime de circa 12 m, de două ori înălţimea arborelui de cafea arabica netăiat, acesta fiind de altfel mai delicat şi mai puţin prolific. La gramaj, boaba de cafea robusta conţine circa 2,8% cafeină, pe când boaba de cafea arabica nu depăşeşte 1,5%. Deşi arabica are 44 de cromozomi, iar robusta şi toate speciile sălbatice, numai 22, unele au fost încrucişate obţinându-se hibrizi.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 20]

„BOTEZUL“ BĂUTURII

Când cafeaua a fost preparată pentru prima dată în Europa în secolul al XVII-lea, unii preoţi catolici au numit-o „fiertura“ lui Satan. Ei o considerau un posibil înlocuitor al vinului, care, după părerea lor, fusese sfinţit de însuşi Cristos. Se spune însă că Papa Clement al VIII-lea a gustat băutura şi şi-a schimbat imediat opinia, precizează cartea Coffee. El a pus astfel capăt dilemei religioase, botezând, în sens figurat, băutura şi dându-le catolicilor dezlegarea de a o consuma.

[Tabelul/Harta de la paginile 18, 19]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

CUM S-A RĂSPÂNDIT CAFEAUA

1. Anii 1400 Arborele de cafea „arabica“ se cultivă în

Peninsula Arabia

2. 1616 Olandezii obţin arbori de cafea sau seminţe viabile

3. 1699 Olandezii duc cafeaua în Java şi pe alte insule din

Indiile de Est

4. Anii 1700 Arborele de cafea e cultivat în America Centrală

şi în Antile

5. 1718 Francezii duc cafeaua în Réunion

6. 1723 G. M. de Clieu duce un arbore de cafea

din Franţa în Martinica

7. Anii 1800 Arborele de cafea e cultivat în Hawaii

[Provenienţa informaţiilor]

Sursa: Informaţii bazate pe cartea „Uncommon Grounds“, de Mark Pendergrast

[Legenda ilustraţiei de la paginile 18, 19]

În drum spre Martinica, Gabriel Mathieu de Clieu şi-a împărţit raţia de apă cu un arbore de cafea, 1723

[Provenienţa fotografiei de la pagina 19]

Harta: © 1996 Visual Language; De Clieu: Tea & Coffee Trade Journal