Zaharurile — esenţiale vieţii

ZAHĂRUL. Probabil că îl folosiţi ca îndulcitor pentru orice: de la cafea la prăjituri. Dar aţi ştiut că zahărul ar putea revoluţiona biologia? De fapt, ar putea declanşa o revoluţie de aceleaşi proporţii cu cea generată de descoperirea ADN-ului!

În ultimii ani, oamenii de ştiinţă au studiat în ce mod folosesc celulele zaharurile simple, precum glucoza, pentru a forma molecule foarte mari „ce rivalizează cu ADN-ul şi cu proteinele atât în mărime, cât şi în complexitate“, se arată în revista New Scientist. „Zaharurile [glucidele] pot fi întâlnite în aproape orice domeniu al biologiei, de la recunoaşterea agenţilor patogeni, la coagularea sângelui şi la fecundarea unui ovul de un spermatozoid.“ În acelaşi timp, sinteza lor defectuoasă este asociată cu tot mai multe boli, cum ar fi distrofia musculară şi artrita reumatoidă. „Biologii fac doar primii paşi în înţelegerea efectelor pe care le au glucidele asupra organismului uman, dar, pe măsură ce avansează, îşi dau seama că trebuie să revizuiască unele concepţii vechi privind mecanismele vieţii“, se spune în aceeaşi revistă.

Oamenii de ştiinţă au inventat cuvântul „glicom“ pentru a se referi la ansamblul glucidelor produse de o celulă sau de un organism, exact aşa cum cuvântul „genom“ e folosit cu privire la ansamblul genelor. Însă glicomul unei celule este „probabil de mii de ori mai complex decât genomul“, afirmă Ajit Varki, director al Glycobiology Research and Training Center de la Universitatea California (San Diego, SUA). Dar de ce este glicomul atât de complex?

În interiorul celulelor, zaharurile simple — monozaharidele — se leagă între ele şi formează polizaharidele. Acestea, la rândul lor, se combină rezultând molecule foarte mari care pot conţine peste 200 de unităţi de zaharuri simple. Datorită faptului că aceste zaharuri sunt configurate tridimensional — ceea ce constituie chiar cheia funcţionării lor —, de la „o moleculă de zahar formată din doar 6 unităţi monozaharidice se poate ajunge, în urma combinărilor, la uluitoarea cifră de 12 miliarde de posibile structuri“, se spune în revistă.

Descriind dificultăţile ce îi descurajează pe cercetătorii din acest nou domeniu numit glicobiologie, Ajit Varki a spus: „E ca şi cum tocmai am fi descoperit continentul nord-american, iar acum trebuie să trimitem cercetaşi pentru a afla cât de mare e continentul“.

Indiscutabil, mecanismele complexe ale celulei vii constituie mărturii ale existenţei unei inteligenţe superioare. Înţelegând acest lucru, mulţi sunt cuprinşi de o admiraţie reverenţioasă. Simţiţi şi voi la fel? — Revelaţia 4:11.