Un oraş african unde estul se întâlneşte cu vestul

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AFRICA DE SUD

CE PRIVELIŞTE plină de culoare îţi oferă o plimbare pe străzile oraşului Durban! Poţi vedea cum mulţi locuitori, îndeosebi tinerii, au adoptat stilul de îmbrăcăminte occidental. Dar le poţi vedea şi pe femeile zuluşe în vârstă, cu rochiile lor lungi, decente şi cu capul împodobit cu şaluri colorate. Poţi zări, de asemenea, indience îmbrăcate cu sari sau cu rochii şi pantaloni punjabi. Pe măsură ce te apropii de faleză, foarte probabil vei vedea zuluşi în costumele lor înzorzonate, trăgând după ei ricşe. Într-adevăr, Durbanul este un oraş african unic, unde estul se întâlneşte cu vestul. Care este trecutul acestui fascinant oraş?

Oraşul Durban, situat în Africa de Sud, datează de mai puţin de două secole. În 1824, aici s-au stabilit circa 40 de colonişti europeni. Pe atunci, puternicul regat al zuluşilor aflat sub Shaka, regele lor războinic, îşi avea reşedinţa la nord de Durban. După douăzeci de ani, Durbanul şi regiunile învecinate dinspre interiorul continentului au fost anexate Marii Britanii. Pe parcursul secolului al XIX-lea, între noii colonişti şi zuluşi au avut loc câteva războaie.

Între timp, coloniştii englezi au descoperit că zonele de coastă erau prielnice culturilor de trestie-de-zahăr. Pentru a-şi lucra plantaţiile de trestie-de-zahăr, ei au adus lucrători din India, pe atunci şi ea colonie britanică. Între 1860 şi 1911, peste 150 000 de indieni au venit la Durban. Prin urmare, zona metropolitană a oraşului Durban are în prezent o populaţie de peste trei milioane de locuitori, aceştia provenind din trei regiuni ale globului; este vorba de zuluşi, adică populaţia indigenă, asiatici din India şi englezi şi vest-europeni.

Oraşul se remarcă şi prin alte aspecte interesante. În fotografia de mai jos se poate  vedea că el are un port natural, protejat de Oceanul Indian printr-o fâşie de pământ lungă, numită Bluff (faleză). Această fâşie de uscat încântătoare are o înălţime de peste 90 de metri şi este plină de vegetaţie. În fiecare zi, în acest port protejat natural acostează numeroase vapoare mari. Cartea Discovery Guide to Southern Africa arată că Durbanul are „cel mai mare şi mai aglomerat port din Africa, fiind al nouălea din lume“. Turiştii sunt atraşi de superbele plaje şi de apa caldă de aici, precum şi de locurile considerate ideale pentru surfing. Totodată se poate face baie în siguranţă, pentru că în apă sunt montate plase rezistente împotriva rechinilor.

Iubitorii Bibliei au un motiv în plus să fie interesaţi de acest oraş. În 1910, Studenţii în Biblie, cum se numeau pe atunci Martorii lui Iehova, au construit aici o filială. Apoi, în aprilie 1914, la Durban s-a ţinut primul congres din Africa al Studenţilor în Biblie. La acest congres memorabil au asistat circa 50 de persoane, printre care delegaţi din zone îndepărtate ale Africii de Sud, şi s-au botezat 16 închinători ai lui Iehova. Câţiva dintre cei din auditoriu erau creştini unşi care s-au dovedit fideli până la moarte. Unul dintre ei a fost William W. Johnston, primul coordonator al unui birou de filială din Africa.

Din 1914, Martorii lui Iehova au organizat în Durban multe alte congrese. În decembrie 2000, la cele două congrese „Împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu“ ţinute în acest oraş au fost prezente circa 14 848 de persoane şi s-au botezat 278 de persoane. Iată însă experienţa uneia dintre nenumăratele familii de indieni din auditoriu. Cu zece ani în urmă, tatăl, Alan, a aflat adevărul prin fiica lui, Somashini. Alan renunţase la băutură şi era în căutarea unui scop în viaţă. Somashini, care pe atunci avea numai trei ani, i-a adus tatălui ei o carte pe care o găsise acasă la un vecin. Titlul cărţii, Adevărata pace şi siguranţă — De unde se poate aştepta?, i-a stârnit imediat lui Alan interesul. Plăcut impresionat de cele citite, el a început să meargă la întrunirile Martorilor lui Iehova. Învăţăturile Bibliei l-au îndemnat pe Alan să-şi legalizeze căsătoria. După puţin timp, şi soţia lui, Rani, a devenit interesată de adevăr şi a început să asiste la întruniri. Pe atunci, ei locuiau la părinţii lui Rani, care erau membri ai unei biserici a creştinătăţii. Părinţii nu au fost de acord cu noua religie adoptată de cei doi soţi şi le-au dat un ultimatum, spunându-le: „Ori renunţaţi la Martori, ori plecaţi din casa noastră!“

Alan şi Rani s-au hotărât să plece, deşi cu greu se găsea o locuinţă cu chirie. Prietenii Martori i-au ajutat să găsească un loc potrivit. În 1992, Alan şi Rani s-au botezat ca Martori ai lui Iehova. Ei au continuat să facă progrese, astfel că, în prezent, Alan slujeşte ca bătrân de congregaţie.

În zona metropolitană a oraşului Durban există peste 50 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova. Majoritatea sunt alcătuite din zuluşi. Cu toate acestea, în unele congregaţii, îndeosebi în cele din apropierea centrului oraşului, există zuluşi, indieni şi europeni. Dacă veţi merge la o întrunire ţinută de una dintre aceste congregaţii, veţi vedea nu doar că estul se întâlneşte cu vestul. Probabil că întrunirea va fi condusă de un Martor african îmbrăcat cu gust ori de un Martor indian sau de origine europeană. Oricum, un lucru e sigur: în auditoriu veţi vedea dovada vie a faptului că Biblia are puterea de a uni oameni din toate naţiunile într-o prietenie durabilă, plină de căldură.

 [Legenda fotografiei de la pagina 26]

Întrunirile congregaţiei îi strâng laolaltă pe oameni din toate rasele

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Alan, Rani şi copiii lor

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Primăria din Durban

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 25]

Fotografii: Prin amabilitatea Gonsul Pillay