Curtea Supremă a Namibiei a decis în favoarea ocrotirii dreptului pacientului la autodeterminare și la autonomie în alegerea unui tratament medical. De asemenea, instanța a recunoscut validitatea unei directive medicale preliminare prin care cadrele medicale sunt informate cu privire la dorințele pacientului.

Cazul judecat de Curtea Supremă a avut ca obiect sănătatea dnei Efigenia Semente, o Martoră a lui Iehova. Pregătindu-se pentru nașterea celui de-al treilea copil, dna Semente și-a informat medicul că, în baza convingerilor ei religioase, nu va accepta transfuzii de sânge. În plus, i-a dat o directivă medicală preliminară sub forma unei procuri. În acest document, dna Semente și-a exprimat în mod clar refuzul de accepta sânge și l-a desemnat ca reprezentant legal pe soțul ei, pentru ca acesta să ia decizii de ordin medical în numele ei în cazul în care ea nu ar fi avut capacitatea să facă aceasta.

Cu ajutorul medicului, în 8 septembrie 2012, dna Semente a născut o fetiță, însă a necesitat o intervenție chirurgicală post-partum. Soțul ei, în calitate de reprezentant legal, și-a dat acordul. Întrucât în timpul operației au apărut complicații, medicul a dorit să-i administreze sânge. Dl Semente a refuzat transfuzia în numele soției, în conformitate cu directiva ei medicală. Medicul a efectuat cu succes operația fără sânge, însă nivelul hemoglobinei dnei Semente era scăzut când a ieșit din operație.

La 13 septembrie 2012, în timp ce dna Semente se recupera după intervenția chirurgicală, fratele ei mai mare a înaintat o cerere la Înalta Curte a Namibiei pentru a fi numit curator, astfel încât să poată decide în locul soțului ei tratamentul medical care să-i fie administrat surorii sale. Deși nici dna Semente, nici soțul ei nu au fost înștiințați cu privire la cererea înaintată de fratele ei, instanța a ținut o audiere în absența lor și l-a numit curator pe fratele dnei Semente. După aceea, fratele ei a solicitat personalului medical să-i administreze sânge dnei Semente împotriva voinței acesteia. Ea însă a refuzat din nou transfuzia și s-a împotrivit presiunilor medicilor, în cele din urmă neadministrându-i-se sânge.

Imediat ce a aflat că instanța l-a numit curator pe fratele ei, dna Semente a înaintat o cerere în regim de urgență la Înalta Curte pentru revocarea ordinului. Ea a susținut că era în deplinătatea facultăților mintale când fratele ei a înaintat cererea pentru curatelă și că acordul dat de fratele ei pentru efectuarea unei transfuzii i-a încălcat atât convingerile religioase, cât și dreptul la autodeterminare. Cu toate acestea, instanța i-a respins cererea și i-a permis fratelui ei să acționeze în continuare în calitate de curator.

Deși medicul dnei Semente a declarat în instanță că aceasta avea să moară fără transfuzie, starea ei de sănătate s-a îmbunătățit fără să-i fi fost administrat sânge, fiind externată din spital în 26 septembrie 2012. Totuși, Înalta Curte îl numise pe fratele ei curator pe timp nedeterminat. Considerând instituirea curatelei o încălcare a dreptului la autonomie și a drepturilor fundamentale ale omului, dna Semente a atacat decizia la Curtea Supremă a Namibiei.

La 24 iunie 2015, Curtea Supremă a Namibiei a susținut drepturile fundamentale ale dnei Semente și a anulat curatela fratelui ei. Curtea Supremă a considerat că neinformarea dnei Semente și a soțului ei și audierile ținute de către Înalta Curte în prezența unei singure părți, în urma cărora fratele ei a fost numit curator, au fost „total nepotrivite”.

Curtea Supremă a evidențiat că libertatea persoanei și demnitatea umană sunt garantate prin Constituție, fiind considerate fundamentul autonomiei pacientului. Curtea a stabilit: „Dreptul unui individ de a decide asupra propriului corp este un drept fundamental al omului și se reflectă în principiul autonomiei pacientului. ... Cadrele medicale au obligația de a-și informa pacienții cu privire la riscurile majore și beneficiile tratamentului recomandat, însă pacientul este cel care va decide dacă va accepta un anumit tratament”.

În urma analizării capacității de exercițiu a dnei Semente privind refuzul transfuziei de sânge, Curtea Supremă a conchis că Înalta Curte nu a acordat însemnătatea cuvenită directivei medicale cu valoare de procură. Curtea Supremă a declarat: „Directivele preliminare specifice, care nu sunt scrise sub influența cuiva și sunt semnate când pacientul are capacitate de exercițiu, constituie dovada clară a voinței pacientului cu privire la tratamentul medical”.

Curtea Supremă a analizat și dacă dreptul copilului de a fi crescut de părinți limitează dreptul părinților de a-și alege tratamentul medical. După analizarea jurisprudenței internaționale, instanța a stabilit că „dreptul de a alege ce se poate face și ce nu se poate face cu propriul corp, indiferent că este vorba de un părinte sau nu, este un drept inalienabil al omului”.

Curtea Supremă a Namibiei a întărit dreptul la autodeterminare și a recunoscut directivele medicale preliminare drept o dovadă a valorilor pacientului și a dorințelor acestuia în ce privește alegerea unui tratament medical. Prin susținerea dreptului la integritate fizică și la libertate religioasă, Curtea Supremă a ocrotit demnitatea umană și libertatea tuturor namibienilor.