Mai are viaţa vreo valoare?

„Întrucât omul a fost creat după asemănarea lui Dumnezeu, a-i lua viaţa înseamnă a distruge cel mai sfânt şi mai scump lucru de pe pământ.“ — The Plain Man’s Guide to Ethics, de William Barclay.

‘CEL mai scump lucru de pe pământ’! La fel consideri şi tu viaţa? După cum se comportă oamenii, este limpede că mulţi nu împărtăşesc concepţia acestui autor. Milioane de vieţi au fost curmate fără milă de oameni violenţi care, pentru a-şi atinge scopurile egoiste, le-au pricinuit multă suferinţă semenilor lor. — Eclesiastul 8:9.

Simple unelte care pot fi înlocuite oricând?

Primul război mondial este un exemplu tipic în acest sens. Atunci, „oamenii au fost măcelăriţi fără nici un rost“, spune istoricul Alan Taylor. Însetaţi de glorie şi de putere, conducătorii militari s-au folosit de soldaţi ca de nişte obiecte fără valoare, la care se poate renunţa uşor. În Bătălia de la Verdun (Franţa) au murit peste o jumătate de milion de oameni. Taylor scrie: „Nu era nici un premiu [cu valoare strategică] de câştigat sau de pierdut, doar oameni de ucis şi glorie de câştigat“. — The First World War.

Dispreţul faţă de viaţă este încă foarte răspândit. Cercetătorul Kevin Bales arată că în urma „exploziei demografice [din ultimii ani] piaţa mondială a forţei de muncă a fost inundată de milioane de oameni săraci şi vulnerabili“. Viaţa acestora este o neîntreruptă luptă pentru supravieţuire într-un sistem comercial opresiv, în care „viaţa valorează din ce în ce mai puţin“. Cei ce îi exploatează, afirmă Bales, îi tratează ca pe nişte sclavi sau ca pe  nişte „unelte de făcut bani, care pot fi înlocuite oricând“. — Disposable People.

„Goană după vânt“

Există multe alte motive pentru care milioane de oameni se simt complet lipsiţi de valoare şi se cufundă în disperare la gândul că nimănui nu-i pasă dacă trăiesc sau mor. Pe lângă războaie şi nedreptăţi, suferinţele cauzate de secetă, foamete, boli, moartea celor dragi, precum şi de numeroase alte lucruri îi afectează pe toţi oamenii, făcându-i să se întrebe dacă viaţa mai merită trăită. — Eclesiastul 1:8, 14.

Desigur, nu toţi oamenii duc o viaţă de mizerie. Dar chiar şi cei care nu trec prin atâtea suferinţe se întreabă deseori la fel ca Solomon, regele vechiului Israel: „Ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se chinuieşte sub soare?“ Astfel, mulţi oameni îşi dau seama că aproape tot ce au realizat s-a dovedit a fi „deşertăciune şi goană după vânt“. — Eclesiastul 2:22, 26.

„Înseamnă viaţa doar atât?“, se întreabă mulţi gândindu-se la anii pe care i-au lăsat în urmă. Câţi oameni s-au simţit la sfârşitul vieţii ca patriarhul Avraam, care a murit „sătul de zile“ (Geneza 25:8)? Mulţi se luptă cu un puternic sentiment de inutilitate. Totuşi, viaţa n-ar trebui să fie zadarnică. Dumnezeu consideră preţioasă viaţa fiecărui om şi vrea ca noi toţi să ducem o viaţă plină de satisfacţii. Pentru a vedea cum va fi posibil lucrul acesta, vă invităm să citiţi articolul următor.