Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ce ajutor le putem oferi celor cu tulburări de anxietate

Ce ajutor le putem oferi celor cu tulburări de anxietate

Ce ajutor le putem oferi celor cu tulburări de anxietate

„Inima începe să-mi bată cu putere, mă iau transpiraţii reci şi îmi este greu să-mi controlez respiraţia. Mă simt confuză şi copleşită de groază şi de nelinişte. Am atacuri de panică destul de frecvent.“ (Isabella, o femeie de peste 40 de ani care suferă de o tulburare anxioasă)

ANXIETATEA este, potrivit unor lucrări medicale, o stare de nelinişte, de teamă şi de îngrijorare. Ce-aţi simţit, de exemplu, când aţi avut în faţă un câine furios? Teamă, nu-i aşa? Şi ce s-a întâmplat când câinele a plecat? Teama a dispărut şi probabil v-aţi liniştit. Ce este însă o tulburare de anxietate?

Când anxietatea devine cronică, cu alte cuvinte persistă chiar şi după dispariţia motivelor care au declanşat-o, ea poate îmbrăca forma unei tulburări anxioase. Potrivit Institutului Naţional de Sănătate Mintală (INSM) din SUA, „într-un singur an, circa 40 de milioane de adulţi americani cu vârsta peste 18 ani sunt afectaţi de tulburări anxioase“. Aşa cum reiese şi din cuvintele Isabellei, menţionată în introducere, starea permanentă de anxietate poate avea consecinţe grave asupra celui în cauză.

Mai mult, chiar şi membrii familiei au de suferit. O publicaţie a INSM prezintă însă unele informaţii îmbucurătoare: „Există terapii eficiente în lupta împotriva tulburărilor anxioase, iar în urma cercetărilor se descoperă noi tratamente care i-ar putea ajuta pe majoritatea celor cu tulburări de anxietate să ducă o viaţă activă, plină de satisfacţii“.

Dacă un membru al familiei sau un prieten se confruntă cu astfel de probleme, îi puteţi da o mână de ajutor. Cum anume?

Ce puteţi face

Acordaţi-i sprijin celui drag: Monica suferă de tulburare prin anxietate generalizată şi de stres posttraumatic. Ea ne explică una dintre dificultăţile cu care se confruntă: „Celor mai mulţi oameni le e greu să-mi înţeleagă problemele emoţionale“.

În general, celor ce suferă de tulburări anxioase le este atât de teamă să nu fie greşit înţeleşi, încât încearcă să-şi ascundă problema. Drept urmare, pot apărea sentimente de vinovăţie, care nu fac altceva decât să le înrăutăţească starea emoţională. Este, aşadar, de importanţă vitală ca membrii familiei şi prietenii să-i acorde celui aflat în această situaţie tot sprijinul.

Informaţi-vă cu privire la afecţiunea în cauză: Această sugestie le poate fi deosebit de utilă celor ce au legături strânse cu o persoană care suferă de o tulburare anxioasă, de exemplu membrilor familiei sau prietenilor apropiaţi.

Continuaţi să-i aduceţi mângâiere: Pavel, un misionar creştin din secolul I, i-a îndemnat pe prietenii săi din oraşul grecesc Tesalonic ‘să continue să-şi aducă mângâiere unii altora şi să se zidească unii pe alţii’ (1 Tesaloniceni 5:11). Putem fi şi noi o sursă de mângâiere pentru prietenii noştri dacă suntem atenţi nu doar la cuvintele rostite, ci şi la tonul vocii. Evitând să facem remarci care i-ar putea răni, le vom arăta că ţinem cu adevărat la ei.

Să ne gândim la cei trei aşa-zişi prieteni ai lui Iov, după numele căruia a fost intitulată o carte biblică. Aşa cum poate vă amintiţi, acei bărbaţi au insinuat plini de răutate că Iov şi-ar fi ascuns unele păcate şi că suferinţele ce se abătuseră asupra lui erau consecinţele acestei acţiuni.

Aşadar, fiţi sensibili la sentimentele celui suferind. Ascultaţi cu atenţie. Încercaţi să vedeţi lucrurile nu din perspectiva voastră, ci din a celui care suferă. Nu trageţi concluzii pripite, asemenea pretinşilor prieteni ai lui Iov. Prin cuvintele lor, ei nu au făcut decât să îngreuneze povara emoţională a lui Iov, dovedindu-se în realitate „mângâietori chinuitori“ (Iov 16:2).

În concluzie, nu uitaţi să-l ascultaţi cu atenţie pe cel care se luptă cu o tulburare anxioasă. Permiteţi-i să-şi exprime liber sentimentele. Astfel, veţi putea înţelege mai bine prin ce trece şi, mai presus de orice, îl veţi putea ajuta să se bucure de o viaţă plină de satisfacţii.

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 27]

Tipuri de tulburări anxioase

Cunoaşterea tulburărilor de anxietate este de importanţă vitală, mai cu seamă când cei ce suferă de acestea sunt chiar unii membri ai familiei sau prieteni apropiaţi. Să analizăm cinci tipuri de tulburări anxioase.

Tulburarea prin atacuri de panică: Isabellei, amintită în introducerea articolului, i se par chinuitoare nu doar atacurile de panică. „Între acestea, trăiesc permanent cu groaza că voi avea un nou atac“, mărturiseşte ea. Drept urmare, cei în cauză evită locurile în care au suferit un atac de panică. Unii îşi limitează atât de mult activităţile, încât ajung să nu mai iasă din casă sau să nu poată înfrunta o situaţie de care se tem decât în compania unei persoane în care au încredere. Isabella precizează: „Simplul fapt că sunt singură poate declanşa un atac. Mama îmi dă siguranţă; nu suport să ştiu că nu e lângă mine“.

Tulburarea obsesiv-compulsivă: O persoană obsedată de bacterii şi de mizerie poate dezvolta compulsia (nevoia imperioasă) de a se spăla pe mâini de nenumărate ori. Renan, care are alt gen de obsesie, mărturiseşte: „Mintea îmi este într-o agitaţie continuă pentru că mă gândesc întruna la greşelile din trecut şi le analizez din toate perspectivele posibile“. Drept urmare, Renan simte nevoia stringentă de a le destăinui altora greşelile sale pentru a i se spune că totul e bine. Tratamentul medicamentos însă l-a ajutat să-şi ţină sub control obsesia. *

Tulburarea de stres posttraumatic (TSPT): În ultimii ani, denumirea a fost folosită pentru a defini mai multe manifestări psihologice ale celor ce au trecut printr-o experienţă traumatizantă care le-a provocat suferinţe fizice sau care le-a pus în pericol integritatea fizică. Cei ce suferă de TSPT se sperie uşor, sunt irascibili, prezintă o aşa-numită anestezie emoţională, îşi pierd interesul faţă de lucrurile odată îndrăgite şi nu reuşesc să simtă afecţiune faţă de alţii, îndeosebi faţă de cei odinioară apropiaţi. Unii devin agresivi, chiar violenţi, şi tind să evite situaţiile care le amintesc de episodul traumatizant.

Fobia socială, sau tulburarea prin anxietate socială: Cei ce suferă de această tulburare sunt copleşiţi de anxietate şi de un sentiment intens de stânjeneală în situaţiile sociale de zi cu zi. Unii se tem în permanenţă şi peste măsură să nu fie urmăriţi sau judecaţi de ceilalţi. Se îngrijorează zile sau chiar săptămâni la rând înainte de a participa la un anumit eveniment. Frica lor este atât de puternică, încât le afectează activitatea la locul de muncă, la şcoală sau în alte situaţii obişnuite şi îi împiedică să lege şi să menţină prietenii.

Tulburarea prin anxietate generalizată: Monica, menţionată în articol, se confruntă cu această problemă. Fiecare zi din viaţa ei este marcată de „îngrijorări excesive“, deşi cauzele acestora sunt minore sau chiar inexistente. Cei cu tulburare prin anxietate generalizată tind să-şi creeze în minte scenarii cu privire la situaţii dezastruoase şi să-şi facă griji exagerate cu privire la sănătate, bani, probleme de familie sau greutăţi la locul de muncă. Simplul gând de a înfrunta ziua le poate produce anxietate. *

[Note de subsol]

^ par. 19 Revista Treziţi-vă! nu recomandă un anumit tratament medical.

^ par. 22 Informaţiile din acest chenar se bazează pe o publicaţie a Institutului Naţional de Sănătate Mintală de pe lângă Ministerul Sănătăţii şi al Serviciilor Sociale din SUA.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

‘Continuaţi să vă aduceţi mângâiere unii altora’