Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cum se poate naşte necinstea

Cum se poate naşte necinstea

Cum se poate naşte necinstea

„Cinstea în afaceri este o relicvă, iar cei ce se străduiesc să rămână cinstiţi sunt sortiţi eşecului.“ (Stephen, SUA)

VEZI lucrurile dintr-o perspectivă la fel de sumbră? E-adevărat, necinstea aduce adesea foloase, cel puţin pe moment. Drept urmare, cei ce încearcă să fie cinstiţi sunt supuşi la mari presiuni.

Presiuni din interior. Cine nu s-ar bucura să aibă mai mulţi bani şi să ducă un trai îmbelşugat? Unora le poate fi greu să reziste tentaţiei de a obţine câştiguri financiare necinstite când li se iveşte ocazia.

● „Închei contracte în numele companiei la care lucrez şi deseori mi se oferă mită. Tentaţia de a câştiga bani cu uşurinţă este foarte mare.“ (Franz, Orientul Mijlociu)

Presiuni pentru a mări profiturile. De câţiva ani încoace, cei ce conduc o afacere au de înfruntat condiţii economice precare. În plus, ei trebuie să facă faţă tehnologiei ce se schimbă într-un ritm alarmant şi concurenţei regionale sau globale tot mai acerbe. De aceea, unii angajaţi consideră că necinstea este singura cale de a atinge targeturile stabilite de patroni şi manageri.

● „Eram convinşi că trebuia să facem acest lucru. . . . Altminteri, am fi falimentat compania.“ (declaraţie a lui Reinhard Siekaczek, arestat pentru mită, apărută în The New York Times)

Presiuni din partea altora. Colegii de muncă ori clienţii ţi-ar putea propune, sau chiar cere, să te alături lor în unele acţiuni necinstite.

● „Managerul unei firme cliente importante m-a abordat la un moment dat şi mi-a spus că avea să întrerupă parteneriatul cu mine dacă nu-i dădeam «partea lui din afacere»; practic cerea mită.“ (Johan, Africa de Sud)

Cultura. În unele culturi, există obiceiul ca tranzacţiile comerciale să fie însoţite de un schimb de daruri. Mărimea cadoului şi împrejurările în care acesta e oferit pot varia atât de mult de la un loc la altul, încât graniţele dintre o afacere cinstită şi una necinstită ajung aproape insesizabile. În multe ţări, oficiali corupţi pretind anumite sume pentru a-şi îndeplini îndatoririle şi acceptă fără reţineri bani pentru a acorda un tratament preferenţial.

● „Nu e întotdeauna uşor să faci diferenţa între bacşiş şi mită.“ (William, Columbia)

Mediul. Cei care trăiesc în sărăcie extremă sau în ţări sfâşiate de conflicte civile se confruntă cu presiuni şi mai mari. Într-un astfel de mediu, cei ce nu sunt dispuşi să înşele sau să fure sunt consideraţi incapabili de a-şi întreţine familia.

● „Necinstea e considerată normală, necesară şi acceptabilă atât timp cât nu eşti prins.“ (Tomasi, Republica Democrată Congo)

Cinstea îşi pierde din valoare

Presiunile la care sunt supuşi oamenii pentru a recurge la necinste au consecinţe profunde asupra lor. Un sondaj efectuat în rândul unor manageri din Australia a dezvăluit că 9 din 10 considerau mita şi corupţia „greşite, dar inevitabile“. Cei intervievaţi au declarat că, pentru a obţine un contract sau pentru a aduce profituri companiei, erau dispuşi să-şi ignore normele morale.

Cu toate acestea, mulţi dintre cei care practică necinstea se consideră cinstiţi. Cum împacă ei imaginea pe care o au cu privire la propria persoană cu comportamentul lor? Journal of Marketing Research precizează: „Oamenii se comportă suficient de necinstit ca să poată obţine profituri, dar în acelaşi timp suficient de cinstit ca să se poată amăgi cu privire la integritatea lor“. Pentru a-şi linişti conştiinţa, oamenii scuză, minimalizează sau justifică necinstea în fel şi chip.

De pildă, cu privire la necinste se folosesc eufemisme care o fac să pară mai puţin condamnabilă din punct de vedere etic. Despre cineva care minte sau înşală se spune că „este descurcăreţ“ sau „ambiţios“. Mita e numită uneori „o mică atenţie“ sau „protocol“.

Alţii îşi scuză comportamentul îndoielnic diluând definiţia termenului „cinste“. Tom, care lucrează în industria financiară, afirmă: „Percepţia oamenilor asupra cinstei ţine mai degrabă de capacitatea cuiva de a găsi portiţe de scăpare în lege decât de adevăr în sine“. David, fost director executiv, mărturiseşte: „Deşi necinstea nu e privită cu ochi buni când iese la iveală, ea este totuşi socotită acceptabilă dacă scapi neprins. Cei ce reuşesc să facă asta sunt consideraţi deştepţi şi inventivi“.

Mulţi chiar susţin că necinstea este necesară pentru obţinerea succesului. Un om de afaceri cu experienţă remarcă: „Atitudinea competitivă îi îndeamnă adesea pe oameni să spună: «Trebuie să fii în stare să faci orice ca să obţii un post»“. Dar aşa să fie oare? Nu cumva cei ce încearcă să justifice necinstea ‘se amăgesc singuri cu raţionamente false’? (Iacov 1:22) Te invităm să citeşti următorul articol care va prezenta avantajele practice ale unei conduite cinstite.

[Text generic pe pagina 5]

„Percepţia oamenilor asupra cinstei ţine mai degrabă de capacitatea cuiva de a găsi portiţe de scăpare în lege decât de adevăr în sine“

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Mulţi susţin că necinstea este necesară pentru obţinerea succesului