Salt la conţinut

Salt la cuprins

De la pielea albă la pielea bronzată — Opiniile se schimbă

De la pielea albă la pielea bronzată — Opiniile se schimbă

De la pielea albă la pielea bronzată — Opiniile se schimbă

CUM credeţi că ar trebui să arate un om sănătos? Să aibă un corp frumos, bronzat? Mulţi europeni şi nord-americani sunt de această părere. Dar lucrurile nu au stat întotdeauna aşa. Cu ani în urmă, femeile din Europa purtau pălării cu boruri largi şi umbreluţe ca să se apere de soare. Pielea albă era considerată semnul distinctiv al aristocraţilor, pe când pielea arsă de soare era caracteristică ţăranilor.

În vremuri străvechi, se foloseau pentru albirea pielii unele produse despre care azi se ştie că sunt toxice. De exemplu, prin anul 400 î.e.n., grecii îşi albeau faţa cu un praf din carbonat de plumb. Poppaea Sabina, soţia împăratului roman Nero, folosea şi ea această substanţă toxică pentru a-şi albi tenul. În secolul al XVI-lea, unele femei din Peninsula Italică utilizau arsenic pentru ca pielea feţei lor să pară transparentă. Însă la începutul anilor ’20 ai secolului trecut, Coco Chanel, designer vestimentar din Franţa, a lansat moda pielii bronzate, care de atunci s-a bucurat de multă popularitate. Oamenii au ajuns să stea la soare ore întregi.

Dar nu toţi cei cărora le plac activităţile în aer liber vor să se bronzeze. Şi asta pentru că în zona lor nu este ceva obişnuit să se stea la soare. Ei se bucură de efectul relaxant al unei adieri de vânt într-o zi însorită, însă trebuie să se protejeze de soare. De ce?

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

O plajă la începutul secolului al XX-lea

[Provenienţa fotografiei]

Brown Brothers