Salt la conţinut

Salt la cuprins

Istoria ceasului de mână

Istoria ceasului de mână

Istoria ceasului de mână

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MAREA BRITANIE

ŞTII cât e ceasul? Nu trebuie decât să arunci o privire spre ceasul de la mână şi vei afla. Dar arată el corect ora? Aceste instrumente de măsurare a timpului au devenit ceva atât de obişnuit în zilele noastre, încât uneori nu ne mai gândim cât de complicate sunt.

În pofida naturii efemere şi imateriale a timpului, omul a dorit dintotdeauna să găsească modalităţi de a-l măsura. Ciclul anotimpurilor, fazele lunii, succesiunea zi-noapte, toate împart în mod firesc timpul care se scurge neîncetat. Omul a încercat însă din vremuri străvechi să măsoare timpul în unităţi mai mici şi cu o precizie mai mare.

Cum funcţionează un ceas

Orologeria — care se ocupă cu fabricarea aparatelor ce indică timpul — se numără printre cele mai vechi meserii din lume. „Inima“ acestor aparate este mecanismul de control. El reglează ritmul cu care este eliberată forţa motoare. Aceasta este eliberată puţin câte puţin, la intervale regulate, şi astfel se pot măsura intervale de timp. Nimeni nu ştie cu exactitate când a fost inventat primul ceas complet mecanic. Însă anul 1500 a fost o piatră de hotar în istoria ceasurilor, atunci realizându-se pentru prima oară ceasuri portabile.

Ceasul de mână, aşa cum îl ştim noi, e o invenţie de dată mai recentă. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, el era purtat mai ales de femei. În timpul primului război mondial însă, ofiţerii de artilerie şi-au dat seama că era mai practic să poarte ceasul la mână decât în buzunar. Astfel, popularitatea ceasurilor de mână a crescut.

În prezent, majoritatea ceasurilor sunt electronice şi funcţionează cu ajutorul cristalelor de cuarţ. Un cristal de cuarţ de o anumită formă, aşezat într-un circuit electronic, vibrează cu o frecvenţă constantă, acţionând ca un pendul care se balansează cu o viteză foarte mare.

E deosebit de greu să se regleze ceasurile mecanice sau cele cu cuarţ pentru a arăta întotdeauna ora exactă. Prin urmare, indiferent ce fel de ceas purtăm, el va avea o oarecare eroare, adică o va lua înainte sau va rămâne în urmă. În prezent însă, există ceasuri cu cuarţ care, periodic, se corectează singure, cu ajutorul semnalelor primite de la ceasurile atomice. * În reclame se spune că aceste ceasuri controlate de la distanţă au o eroare de doar o secundă la un milion de ani!

Ceasurile mecanice sunt încă preferate

Gândindu-ne la toată această mare precizie a ceasurilor cu cuarţ şi a celor atomice, precum şi la faptul că mecanismul de control al ceasurilor mecanice a fost inventat cu mai bine de 200 de ani în urmă, probabil credem că ceasul mecanic a fost dat uitării. La urma urmei, cine ar mai alege o maşină mecanică de calcul când are la dispoziţie un calculator electronic? Totuşi, un ceas care ticăie îi fascinează încă pe mulţi. Anual se produc milioane de astfel de ceasuri. În ultimii ani, exporturile de ceasuri mecanice elveţiene chiar le-au depăşit pe cele de ceasuri electronice. S-au realizat noi mecanisme de control cu frecare redusă, mai eficiente. În plus, oamenii continuă să meargă la ceasornicari pricepuţi ca să-şi repare ceasurile mecanice.

De ce sunt oamenii atraşi de ceasurile mecanice? Michael, ceasornicar cu 30 de ani de experienţă, crede că un motiv ar fi durata lor mare de viaţă. El spune că, spre deosebire de un ceas cu cuarţ pentru care nu trebuie să-ţi faci griji vreo 15 ani, un ceas mecanic bun poate măsura timpul mai bine de 100 de ani. Un asemenea ceas, lăsat moştenire copiilor, poate avea o mare valoare sentimentală.

Pe alţii îi atrage complexitatea tehnică şi precizia ceasurilor care, cu ajutorul unor minuscule roţi dinţate şi arcuri, afişează informaţii despre timp şi astronomie. În plus, întrucât mecanismele pot fi făcute manual, un ceasornicar pasionat le poate înţelege şi repara.

Spre deosebire de majoritatea celorlalte aparate, de la un ceas se aşteaptă să funcţioneze zi de zi, ani la rând. Mai mult, ceasurile de mână trebuie să funcţioneze la diverse temperaturi şi în tot felul de poziţii — chiar şi când sunt mişcate haotic —, şi totuşi să meargă cu o precizie deosebită. Un ceas care o ia înainte sau rămâne în urmă mai puţin de 20 de secunde pe zi are o eroare de numai 0,023%, valoare a preciziei cerută în mod normal de la un instrument ştiinţific mânuit cu multă grijă. Nu e de mirare că mulţi oameni apreciază priceperea, ingeniozitatea şi măiestria materializate într-un ceas de mână mecanic!

Bineînţeles, există şi alţi factori pentru care oamenii preferă aceste ceasuri. Michael, menţionat mai înainte, spune că, unora, pur şi simplu nu le place că la majoritatea ceasurilor cu cuarţ trebuie să le schimbe bateria. Prin urmare, ce ne poate ajuta când decidem ce tip de ceas să purtăm?

Ce să alegem?

Fără îndoială că, mai înainte de toate, trebuie să fie un ceas care să ne placă. Pentru mulţi, aceasta înseamnă un ceas nu numai practic şi funcţional, ci şi estetic. În plus, Michael ne recomandă să ne gândim şi la ce aşteptăm de la un ceas. Îl vom purta tot timpul, zi de zi, ori doar la ocazii speciale? Va fi supus unor lovituri sau temperaturi extreme? Expunerea cu regularitate la substanţe chimice ori la apa mării poate distruge unele curele sau carcase. Aşadar, e înţelept să ţinem cont de aceşti factori.

În privinţa preţului, e bine să ne stabilim dinainte ce sumă vrem să cheltuim şi să ne încadrăm în ea. În general, ceasurile mecanice sunt mai scumpe decât cele cu cuarţ. Totuşi, nu trebuie să uităm că multe ceasuri au acelaşi mecanism de bază. Mecanismul e acea parte închisă în carcasa ceasului ce măsoară în realitate timpul. De regulă, toate aceste mecanisme sunt bine proiectate şi realizate. De obicei, diferenţele de preţ se datorează părţilor nefuncţionale precum carcasa sau brăţara ceasului. Prin urmare, un preţ mai mare nu înseamnă neapărat şi precizie sau fiabilitate mai mare. — Vezi chenarul de mai sus.

Cu ceasul la mână e uşor să ştii cât e ora. Iar când cunoşti câte ceva despre istoria ceasurilor, ţi-e mai uşor să apreciezi valoarea acestor instrumente utile. Şi nu-i aşa că te-ai simţi pierdut fără ceasul de la mână?

[Notă de subsol]

^ par. 9 Folosind vibraţiile atomice ca standard al frecvenţei, ceasurile atomice măsoară timpul cu cea mai mare precizie.

[Chenarul de la pagina 24]

Care e cel mai potrivit ceas pentru tine?

TIP: Dacă doreşti să cronometrezi durata unor acţiuni, ideal ar fi un cronograf, care e prevăzut cu un mecanism ce măsoară intervale scurte de timp. Dacă faci sport, ar fi potrivit un ceas cu o bună etanşeitate. Dacă de obicei uiţi să întorci ceasul, ţine cont că un ceas cu cuarţ nu trebuie întors niciodată. La fel e şi cu ceasurile mecanice automate, care se întorc singure ca urmare a mişcării mâinii posesorului.

PRECIZIE: Dacă acest criteriu e important pentru tine, te poţi gândi la un cronometru, un ceas de mare precizie care corespunde întru totul criteriilor de precizie recunoscute oficial. În sfârşit, tehnologia cu cristale de cuarţ ne oferă cele mai precise instrumente de măsurare a timpului! Un ceas mecanic modern cu bătaie rapidă, care ticăie de 28 800 de ori pe oră, funcţionează la o frecvenţă de 4 vibraţii pe secundă. Să-l comparăm cu un ceas obişnuit cu cuarţ care funcţionează la o frecvenţă de 10 000–100 000 de vibraţii pe secundă!

AFIŞAJ: Un ceas cu afişaj digital indică timpul folosind cifre, sau digiţi; un ceas cu afişaj analog e prevăzut cu ace care se rotesc deasupra unui cadran cu numere. Pe un afişaj digital pot apărea şi alte informaţii, precum data, alarma, alte fuse orare şi un cronograf. Afişajul analog indică ora într-un mod uşor şi rapid de înţeles: nu trebuie decât să aruncăm o privire asupra poziţiei acelor.

SERVICE: Deoarece e acţionat de un arc puternic, un ceas mecanic se opreşte mai greu din cauza particulelor de praf sau de murdărie decât unul cu cuarţ. Totuşi, pentru o mai bună funcţionare, ceasurile mecanice trebuie duse mai des la ceasornicar pentru a fi curăţate decât cele cu cuarţ. Neavând părţi mobile, ceasurile cu cuarţ şi afişaj digital nu necesită întreţinere; nu trebuie decât să-i schimbăm bateria.

[Chenarul de la pagina 23]

CEASURI DE MÂNĂ ISTORICE

▪ 1810–1812

Primul ceas de mână recunoscut oficial, Abraham Louis Breguet

▪ 1945

Data e afişată pe cadranul ceasului, Rolex

▪ 1957

Ceas de mână acţionat de un motor electric, Hamilton Watch Company, SUA

▪ 1960

Timpul e măsurat pe cale electronică, Bulova

▪ 1972

Ceas de mână în totalitate electronic, cu afişaj digital, Hamilton Watch Company

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 23]

A doua şi a patra fotografie: prin amabilitatea Hamilton Watches

[Legenda de la pagina 23]

OMEGA