Medici într-o lume în schimbare

În 1174, Maimonide a fost numit medic la curtea Egiptului, petrecându-şi cea mai mare parte a timpului la palat. Iată ce a scris el privitor la programul pe care-l avea după ce sosea acasă: „Mănânc puţin; de fapt, e singura masă pe care o iau în 24 de ore. Apoi mă ocup de pacienţii mei, scriu reţete şi le dau îndrumări în privinţa bolii. Pacienţii vin şi pleacă până la căderea nopţii, iar uneori . . . sunt atât de obosit, încât abia dacă mai pot vorbi“.

PROFESIA de medic a pretins întotdeauna sacrificii. Însă lumea în care profesează medicii de azi e scena unor schimbări rapide. Programul lor de muncă poate fi la fel de obositor ca al lui Maimonide. Dar sunt medicii tot atât de respectaţi ca odinioară? În ce măsură a fost afectat stilul de viaţă al medicilor de noile situaţii pe care aceştia le întâmpină? Şi ce impact au avut progresele de dată recentă asupra relaţiei medic-pacient?

O relaţie ce a suferit schimbări

Unii încă îşi amintesc de vremurile în care doctorul îşi ducea toate leacurile în geanta lui neagră. Sentimentele faţă de medici erau contradictorii, de altfel ca şi în prezent. Majoritatea erau stimaţi pentru aptitudinile lor, respectaţi pentru poziţia lor socială şi admiraţi pentru principiile lor etice. În acelaşi timp însă, unii îi criticau pentru onorariile cerute, îi ocărau pentru nereuşitele lor şi îi condamnau pentru aparenta lor lipsă de compasiune.

Cu toate acestea, mulţi medici aveau satisfacţia de a se îngriji de mai multe generaţii ale aceleiaşi familii. Făceau numeroase vizite la domiciliu, iar în zonele rurale erau uneori invitaţi să rămână la masă sau chiar să stea peste noapte dacă trebuiau să asiste o mamă la naştere. Mulţi preparau ei înşişi medicamentele pentru pacienţi. Medicii generoşi le ofereau gratuit tratamente celor nevoiaşi şi erau disponibili 24 de ore din 24, în toate zilele săptămânii.

Bineînţeles, mulţi doctori au şi în prezent aceeaşi etică a muncii. Totuşi, în multe zone, relaţia medic-pacient a suferit probabil în ultimele decenii mai multe schimbări decât în ultimele secole. Ce anume a generat aceste schimbări? Să vorbim mai întâi despre vizitele la domiciliu.

Ce s-a întâmplat cu vizitele la domiciliu?

Vizitarea pacienţilor la domiciliu a fost metoda obişnuită de acordare a îngrijirii medicale. Deşi în unele ţări se practică şi în prezent, la nivel mondial aceasta e tot mai rar întâlnită. Iată ce se spune în ziarul The Times of India: „Medicul familiei, cu încurajările lui la patul bolnavului, bun cunoscător al familiei respective şi dispus să-l viziteze acasă pe bolnav ori de câte ori i se cerea, este pe cale de dispariţie în această epocă a specialiştilor şi a superspecialiştilor“.

Progresele uriaşe înregistrate în domeniul ştiinţei medicale au deschis calea specializării multor medici. Mulţi lucrează în echipe, iar pacienţii sunt trataţi probabil de medici diferiţi ori  de câte ori se îmbolnăvesc. În consecinţă, majoritatea nu se mai pot bucura ca odinioară de relaţii de durată cu familiile pe care le au în grijă.

Cam de un secol încoace, de când medicii au început să se folosească mai mult de analizele de laborator şi de aparatura de diagnosticare, vizitele la domiciliu s-au rărit. În multe ţări, instituţiile sanitare consideră aceste vizite o modalitate ineficientă de folosire a timpului medicilor. În prezent, ca să ajungă la medic, majoritatea pacienţilor dispun de mijloace de transport. De asemenea, în unele ţări, serviciile de urgenţă şi cele auxiliare asigură o asistenţă medicală pe care înainte o furnizau doar medicii.

Situaţia se schimbă

În lumea de azi, tot mai puţini medici profesează pe cont propriu. De cele mai multe ori, serviciile medicale sunt asigurate de stat sau de centre medicale care angajează medici. Mulţi doctori însă nu acceptă ideea de a avea un intermediar în relaţia medic-pacient. Aceste instituţii le pretind adesea medicilor să consulte mai mulţi pacienţi într-un interval mai scurt. „Am la dispoziţie doar 7–10 minute ca să consult un bolnav“, spune dr. Sheila Perkins, medic generalist din Marea Britanie. „Şi în cea mai mare parte a acestui timp, trebuie să introduc în calculator informaţii despre pacient. Am foarte puţin timp la dispoziţie pentru a-l cunoaşte pe pacient, iar asta e cât se poate de stresant.“

În plus, în această lume în continuă schimbare, pacienţii au acum mai multe drepturi. Cândva, „ordinele“ medicului nu se discutau. Însă în prezent, în multe ţări, medicii sunt obligaţi să-şi informeze pacienţii cu privire la opţiunile terapeutice şi cu privire la posibilele rezultate, astfel încât pacientul să-şi poată da consimţământul în cunoştinţă de cauză. Relaţia medic-pacient s-a schimbat radical. Pentru unii oameni, medicul nu mai este decât un „tehnician“.

În societatea noastră, în care schimbările se petrec cu repeziciune, o mare parte dintre medici sunt femei. Adesea, femeile medic sunt mai căutate, deoarece sunt considerate bune ascultătoare, iar, prin influenţa lor, au adus mai multă empatie în profesiunea de medic.

Majoritatea oamenilor apreciază un medic care înţelege sentimentele şi temerile pacientului. Dar ar fi bine să ne întrebăm: Cât de mulţi pacienţi înţeleg trăirile unui medic şi stresul la care este supus? Dacă am fi conştienţi de acestea, relaţia medic-pacient s-ar îmbunătăţi considerabil. Sugestiile din următorul articol ne vor fi de folos în acest sens.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 3]

Maimonide

[Provenienţa ilustraţiei]

Brown Brothers

[Legenda fotografiilor de la pagina 4]

În trecut, medicii făceau multe vizite la domiciliu