Progrese în lupta anti SIDA

„Niciodată în istoria omenirii nu a existat o boală atât de complexă, despre care să se descopere atât de multe lucruri, într-un timp atât de scurt“, scrie dr. Gerald Stine, în cartea sa AIDS Update 2003. El afirmă că „cercetările pe tema HIV/SIDA reprezintă un important pas înainte în progresul ştiinţific“. Ce anume s-a realizat?

CUNOŞTINŢELE medicale din prezent şi experienţa cercetătorilor au contribuit la obţinerea de combinaţii medicamentoase care le dau o rază de speranţă persoanelor infectate cu HIV. În plus, programele de educare a populaţiei privind SIDA au dat rezultate în multe ţări. Prin urmare, e posibil ca această epidemie mortală să fie eradicată? Pot oare realizările ştiinţifice şi programele de educare a populaţiei să împiedice răspândirea bolii? Să analizăm următoarele aspecte ale problemei.

Terapia medicamentoasă

„O rază de speranţă în lupta anti SIDA.“ Acesta era titlul numărului din 29 septembrie 1986 al revistei Time. Această „rază de speranţă“ se întrevedea datorită rezultatelor unui studiu clinic în care s-a folosit zidovudina (AZT), un medicament antiretroviral întrebuinţat în infecţia cu HIV. Este remarcabil faptul că pacienţii cu HIV care au luat AZT au trăit mai mult. Încă de când au fost introduse pe piaţă, antiretroviralele au prelungit viaţa a sute de mii de oameni (vezi chenarul „Ce sunt medicamentele antiretrovirale?“, la pagina 7). Cât de eficiente au fost ele în lupta împotriva infecţiei cu HIV?

În pofida entuziasmului iniţial, suscitat de lansarea pe piaţă a AZT-ului, cercetătorii „erau convinşi că AZT-ul nu era remediul absolut la SIDA“, se precizează în revista Time. Şi au avut dreptate. Deoarece unii pacienţi nu au tolerat AZT-ul, s-au făcut cercetări pentru descoperirea altor medicamente antiretrovirale. Mai târziu, Departamentul American pentru Controlul Alimentelor şi al Medicamentelor a aprobat un tratament combinat cu antiretrovirale pentru pacienţii cu HIV, aflaţi într-un stadiu avansat al bolii. Terapia combinată, care, în cele din urmă, a însemnat utilizarea a trei sau mai multe antiretrovirale, a fost bine primită de personalul medical care se ocupă de bolnavii de SIDA. De fapt, în 1996, la o conferinţă internaţională pe tema  SIDA, un medic s-a încumetat să afirme că aceste medicamente ar putea distruge HIV!

Din nefericire, după un an era evident că, nici dacă se respecta cu stricteţe regimul cu trei medicamente, HIV nu putea fi învins. Cu toate acestea, un raport dat publicităţii de UNAIDS preciza că „terapia combinată a mărit durata de viaţă la pacienţii cu HIV, le-a îmbunătăţit starea sănătăţii şi i-a ajutat să ducă o viaţă mai activă“. De pildă, în Statele Unite şi în Europa, tratamentul cu antiretrovirale a redus numărul cazurilor de deces din cauza SIDA cu peste 70%. Mai mult, numeroase studii au arătat că unele tratamente cu antiretrovirale pot reduce semnificativ numărul cazurilor de infecţie cu HIV prin transmitere de la mamă la făt.

Cu toate acestea, milioane de pacienţi care au HIV nu beneficiază de tratamentul cu antiretrovirale. Din ce cauză?

„O boală a sărăciei“

În ţările bogate, tratamentul cu antiretrovirale este administrat pe scară largă. Însă Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) estimează că, în unele ţări în curs de dezvoltare, doar 5% dintre cei care au nevoie de un astfel de tratament beneficiază de el. Reprezentanţii ONU chiar au descris această situaţie drept „o nedreptate gravă“ şi „un act revoltător în lumea de azi“.

Uneori, pe teritoriul aceleiaşi ţări, administrarea tratamentului este inechitabilă. Ziarul The Globe and Mail arată că unu din trei canadieni care mor de SIDA nu a beneficiat niciodată de un tratament cu antiretrovirale. Chiar dacă în Canada aceste medicamente sunt gratuite, unele categorii de persoane nu au parte de ele. „Cei care nu primesc un tratament potrivit sunt chiar pacienţii care au cea mai mare nevoie de el: populaţiile băştinaşe, femeile şi săracii“, se spune în The Globe and Mail. În ziarul The Guardian erau citate cuvintele unei mame africane seropozitive. Iată ce spune ea: „Nu pricep de ce aceşti bărbaţi albi care se culcă cu bărbaţi primesc medicamente şi trăiesc mai mult, iar eu trebuie să mor“. Răspunsul la această întrebare ţine de aspectul economic al producţiei şi distribuţiei de medicamente.

În Statele Unite şi Europa, preţul aproximativ al regimului cu trei medicamente este de 8 000–12 000 de euro pe an. Medicamentele generice se vând acum în unele ţări în curs de dezvoltare cu 240 de euro sau mai puţin. Totuşi, această sumă este peste posibilităţile multor oameni infectaţi cu HIV care trăiesc în zone unde e cea mai mare nevoie de antiretrovirale. Dr. Stine rezumă această situaţie spunând că „SIDA este o boală a sărăciei“.

Producţia de medicamente: o afacere

Nu este uşor să produci medicamente generice şi să le vinzi la preţ redus. În multe ţări, legea brevetelor interzice copierea neautorizată a medicamentelor cu marcă de fabrică. „E un război economic“, afirmă şeful unei mari companii farmaceutice. A produce medicamente generice şi a le vinde în ţările în curs de dezvoltare pentru profit „înseamnă a comite o nedreptate faţă de oamenii care au descoperit aceste medicamente“, afirmă el. Marile companii de medicamente spun şi ele că o scădere a profiturilor ar putea însemna reducerea fondurilor pentru programele de dezvoltare-cercetare. Alţii se tem că antiretroviralele ieftine destinate ţărilor în curs de dezvoltare ar putea ajunge de fapt pe piaţa neagră din ţările bogate.

 Cei care doresc preţuri scăzute la antiretrovirale afirmă că se pot produce noi medicamente la preţuri de 5–10% din cele propuse de industria farmaceutică. Potrivit opiniei lor, companiile farmaceutice particulare nu se implică suficient în munca de cercetare şi de producere a medicamentelor pentru a trata bolile care afectează ţările sărace. Prin urmare, Daniel Berman, coordonator al poiectului Access to Essential Medicines, afirmă: „În privinţa noilor medicamente, trebuie să existe un sistem executoriu susţinut de toate ţările, sistem care să reducă preţurile la un nivel accesibil locuitorilor din ţările în curs de dezvoltare“.

Observând necesitatea unei terapii cu antiretrovirale în toate ţările din lume, OMS a pus la punct un program prin intermediul căruia, până la sfârşitul anului 2005, trei milioane de bolnavi cu HIV/SIDA vor primi antiretrovirale. „Acest program nu trebuie să fie un nou obiectiv neatins al ONU“, a precizat Nathan Ford de la Médecins Sans Frontières. „Cele trei milioane reprezintă doar jumătate din numărul celor cu HIV/SIDA care se presupune că ar avea nevoie de tratament în prezent, iar acest număr va creşte [până în 2005].“

Alte piedici

Chiar dacă ţările în curs de dezvoltare ar beneficia de antiretrovirale, tot ar mai exista unele piedici. Unele medicamente trebuie luate în timpul mesei, cu apă curată. Dar sute de mii de oameni din unele ţări nu mănâncă decât o dată la două zile! Antiretroviralele (uneori 20 de pastile sau mai multe pe zi) trebuie luate la oră fixă. Dar mulţi pacienţi nu au ceas! Combinaţiile de medicamente trebuie modificate în funcţie de starea pacientului. Dar, în multe ţări, e criză de medici! E limpede, administrarea tratamentului cu antiretrovirale în ţările în curs de dezvoltare va fi o piedică greu de trecut.

Nici pacienţii din ţările dezvoltate nu sunt scutiţi de problemele pe care le aduce cu sine terapia combinată. Cercetările arată un fenomen îngrijorător: Bolnavii nu reuşesc să ia toate medicamentele prescrise la ora stabilită. Din această cauză, corpul poate dezvolta rezistenţă la medicamente. Tulpinile rezistente pot fi transmisibile.

 Dr. Stine îndreaptă atenţia spre o altă problemă a bolnavilor cu HIV. „Paradoxul este că uneori tratamentul produce mai multă suferinţă decât boala în sine, mai ales când este administrat înainte de apariţia simptomelor bolii“, spune el. La pacienţii cu HIV care iau antiretrovirale apar, de obicei, efecte adverse, printre care diabet, redistribuţia stratului adipos, colesterol mărit şi densitate osoasă scăzută. Unele efecte secundare pun în pericol viaţa pacientului.

Eforturi de prevenire

Cât de eficiente s-au dovedit eforturile făcute pentru a încetini răspândirea SIDA şi a schimba comportamentul care poate duce la infectarea cu HIV? Amplele campanii de educare a publicului privind SIDA, care au avut loc în Uganda în anii ’90, au redus proporţia celor infectaţi cu HIV de la 14% la circa 8% în anul 2000. În mod asemănător, în Senegal, eforturile de a informa populaţia privind riscurile infecţiei cu HIV au contribuit la menţinerea ratei de infectare la sub 1% în rândul populaţiei adulte. Asemenea rezultate sunt încurajatoare.

În alte ţări însă, campaniile de educare a cetăţenilor în vederea prevenirii SIDA nu au avut atâta succes. În urma unui studiu efectuat în anul 2002 în rândul a 11 000 de tineri canadieni s-a observat că jumătate din elevii aflaţi în primul an de liceu credeau că SIDA poate fi vindecată. Potrivit unui studiu desfăşurat în acelaşi an în Marea Britanie, 42% dintre băieţii de 10–11 ani nu au auzit niciodată de HIV sau de SIDA. Însă şi tinerii care ştiu ce înseamnă HIV/SIDA şi sunt conştienţi că nu se poate vindeca au devenit indiferenţi. Un medic afirmă: „Pentru mulţi dintre ei problema HIV a devenit la fel de banală ca şi preocupări de genul: «Voi mânca bine la prânz? Cu cine voi trăi? Să mă mai duc la şcoală?»“

Prin urmare, nu e surprinzătoare afirmaţia OMS potrivit căreia „cel mai eficient demers în lupta împotriva acestei epidemii este atenţia pe care trebuie să le-o acordăm tinerilor, mai ales în ţările unde numărul cazurilor de SIDA este mare“. Cum pot fi ajutaţi tinerii să acţioneze conform avertismentelor privind SIDA? E realist să sperăm într-un remediu?

[Text generic pe pagina 6]

Anul trecut, în Africa, 2% dintre cei care aveau nevoie de antiretrovirale au beneficiat de un astfel de tratament, iar în America 84%

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 7]

Ce sunt medicamentele antiretrovirale *?

La o persoană sănătoasă, celulele T helper stimulează sistemul imunitar să lupte împotriva infecţiilor. Celulele T helper sunt ţintele preferate ale HIV, care se foloseşte de ele pentru a se replica. HIV slăbeşte şi distruge celule T helper până când sistemul imunitar este grav afectat. Medicamentele antiretrovirale întrerup procesul de replicare.

În prezent, se administrează patru tipuri principale de antiretrovirale. Analogii nucleozidici şi analogii nenucleozidici nu permit codului genetic al HIV să pătrundă în ADN-ul persoanei. Inhibitorii de protează împiedică o anumită enzimă de protează din celulele infectate să ajute la replicarea virusului. Inhibitorii de fuziune împiedică pătrunderea HIV în celule. Blocând replicarea HIV, antiretroviralele pot încetini trecerea de la infecţia cu HIV la SIDA, cunoscută drept forma cea mai gravă a bolii.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei]

KENYA — Un medic îi vorbeşte unui pacient cu SIDA despre tratamentul cu antiretrovirale

[Provenienţa fotografiei]

© Sven Torfinn/Panos Pictures

[Legenda fotografiei]

KENYA — O pacientă cu SIDA primeşte antiretroviralele la spital

[Provenienţa fotografiei]

© Sven Torfinn/Panos Pictures

 [Chenarul/Fotografiile de la pagina 8]

Femeile şi SIDA

În prezent, femeile cu HIV/SIDA reprezintă 50% din adulţii care suferă de această boală

În 1982, când pentru prima dată au fost diagnosticate femei cu SIDA, se credea că ele trebuie să fi fost infectate prin seringi. Nu după mult timp s-a descoperit că femeile se puteau infecta în urma unui contact sexual normal şi că erau mai expuse riscului de a contracta HIV. În lumea întreagă, numărul femeilor cu HIV/SIDA reprezintă acum 50% din numărul adulţilor seropozitivi. Potrivit UNAIDS, „epidemia afectează un număr mare de femei şi adolescente care, din punct de vedere social, cultural, biologic şi economic, sunt mai vulnerabile decât bărbaţii şi care se implică cel mai mult în îngrijirea bolnavilor şi a muribunzilor“.

Dar de ce este îngrijorat personalul medical care se ocupă de bolnavii de SIDA din cauza creşterii numărului de femei seropozitive? Femeile infectate cu HIV suferă mai mult din cauza discriminării decât bărbaţii, mai ales în unele ţări în curs de dezvoltare. În plus, dacă o femeie e însărcinată, sănătatea copilului ei este în pericol. Dacă ea are deja copii, îngrijirea lor poate fi o mare încercare, mai ales pentru o mamă fără partener. Se cunosc relativ puţine lucruri despre specificul infecţiei cu HIV la femei şi despre modul în care trebuie îngrijite.

Din cauza anumitor factori culturali, situaţia în care se află femeia este mai dificilă. În multe ţări, femeile nu trebuie să vorbească despre sexualitate şi, dacă refuză să întreţină relaţii sexuale, ele riscă să fie abuzate. Majoritatea bărbaţilor au mai multe partenere cu care întreţin relaţii sexuale şi, fără să ştie, transmit HIV fiecăreia dintre ele. Unii africani au relaţii intime cu femei foarte tinere, virgine, fie pentru a nu fi contaminaţi cu HIV, fie pentru că nutresc falsa convingere că astfel se pot vindeca de SIDA. Înţelegem prin urmare de ce OMS afirmă: „Dacă vrem ca femeile să fie ocrotite, trebuie ca bărbaţii — şi nu numai ei — să fie bine informaţi“.

[Legenda fotografiei]

PERU — O mamă seropozitivă cu fetiţa ei sănătoasă

[Provenienţa fotografiei]

© Annie Bungeroth/Panos Pictures

[Legenda fotografiei]

THAILANDA — La orele de practică, studenţii la medicină vizitează o pacientă cu SIDA

[Provenienţa fotografiei]

© Ian Teh/Panos Pictures

[Legenda fotografiei]

KENYA — Întrunire cu membrii organizaţiei „Femei care trăiesc cu SIDA“

[Provenienţa fotografiei]

© Sven Torfinn/Panos Pictures

[Chenarul/Fotografia de la pagina 9]

Mituri despre SIDA

▪ Persoanele infectate cu HIV par bolnave. „O persoană infectată cu HIV se poate îmbolnăvi de SIDA după 10–12 ani“, spune dr. Gerald Stine. „În acest timp, pacienţii prezintă foarte puţine simptome sau pot fi chiar asimptomatici, însă ei pot transmite virusul.“

▪ SIDA este o boală a homosexualilor. La începutul anilor ’80, SIDA fusese catalogată drept o boală a homosexualilor. Astăzi însă se ştie că principalul mijloc de transmitere a HIV în lume sunt relaţiile heterosexuale.

▪ Sexul oral este sigur. Potrivit Centrelor pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor, „numeroase studii au demonstrat că prin sexul oral se poate transmite HIV, precum şi alte boli cu transmitere sexuală“. Riscul transmiterii HIV prin relaţii sexuale orale nu este însă la fel de ridicat ca prin alte practici sexuale. Totuşi, această practică e atât de răspândită, încât unii medici sunt de părere că va deveni un mijloc important de transmitere a virusului.

▪ SIDA se poate vindeca. Deşi, la unii pacienţi, terapia antiretrovirală poate încetini trecerea de la HIV la SIDA, momentan nu există nici un vaccin împotriva acestei boli şi nici un medicament care să o vindece.

[Legenda fotografiei]

REPUBLICA CEHĂ — Recoltare de sânge pentru a depista SIDA, boală ce se poate trata, dar nu se poate vindeca

[Provenienţa fotografiei]

© Liba Taylor/Panos Pictures

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

ZAMBIA — Două tinere seropozitive aşteaptă să-şi primească medicamentele

[Provenienţa fotografiei]

© Pep Bonet/Panos Pictures