Lumea în obiectiv

Produsele intră la apă!

„Într-o eră a megadimensiunilor şi a SUV-urilor (Sport Utility Vehicles), unele produse intră parcă la apă“, semnalează revista Time. „Producătorii reduc pe nesimţite conţinutul produselor ambalate — de la iaurt şi îngheţată la detergent şi scutece —, dar, de cele mai multe ori, nu scad şi preţurile pe măsură.“ Strategia nu e deloc nouă. Însă, întrucât economia e în declin, iar consumatorii sunt mult mai atenţi la preţuri, mulţi producători reduc vizibil mărimea produselor lor pentru a-şi menţine profitul. Majoritatea cumpărătorilor nu observă că greutatea sau mărimea produsului a scăzut cu câteva grame sau cu câţiva metri şi sfârşesc prin a cheltui mai mult pentru mai puţin. „Consumatorii nici nu se gândesc că trebuie să verifice greutatea netă sau numărul de bucăţi dintr-un pachet de fiecare dată când merg la cumpărături“, spune Edgar Dworsky, care a creat un site pentru informarea consumatorilor. „E trucul perfect: consumatorii nici măcar nu-şi dau seama că au fost înşelaţi.“

 Săpunul salvează vieţi

Potrivit profesorului Val Curtis, de la Institutul de Igienă şi Medicină Tropicală din Londra, milioane de vieţi ar putea fi salvate anual dacă oamenii s-ar spăla pe mâini cu săpun, deoarece astfel se evită contractarea unor boli diareice. La al III-lea Forum Mondial al Apei, ţinut la Kyoto (Japonia), Val Curtis a numit agenţii patogeni din excrementele umane „inamicul public numărul unu“, se afirmă în The Daily Yomiuri. Tot aici se spune că „în unele comunităţi, e ceva obişnuit ca o femeie să se apuce de gătit fără să se spele pe mâini după ce şi-a spălat copilul care tocmai şi-a făcut nevoile“. Spălarea mâinilor cu apă şi săpun poate preveni răspândirea unor viruşi şi bacterii mortale. Şi, potrivit lui Val Curtis, în ţările în curs de dezvoltare, „spălarea mâinilor cu săpun e o măsură — menită să scadă riscul apariţiei bolilor diareice — de trei ori mai puţin costisitoare decât măsurile de îmbunătăţire a calităţii apei“.

Via Alpina

În Europa, s-a deschis în 2002, Via Alpina, o serie de trasee montane. „Drumul alpin, lung de 5 000 km, le oferă drumeţilor cele mai frumoase peisaje din câte există în zonele rurale ale Europei“, se spune în ziarul londonez The Independent. Legând opt ţări alpine, drumul începe la nivelul mării în Trieste, pe coasta nordică a Italiei, şi se încheie, tot la nivelul mării, în Monte Carlo (Monaco). El urcă domol prin munţi până la o altitudine maximă de 3 000 m, trecând pe lângă cele mai înalte piscuri ale Alpilor. Potecile, alese cu grijă, îi poartă pe drumeţi „în apropierea celor mai renumite locuri de interes cultural şi peisaje de natură“, declară organizaţia turistică franceză La Grande Traversée des Alpes. Se aşteaptă ca puţini turişti să parcurgă drumul în totalitate. Cu toate acestea, „puteţi face excursii cu familia; puteţi încerca să mergeţi câţiva kilometri şi apoi să vă întoarceţi acasă“, se afirmă în ziar. „Via Alpina deschide însă noi orizonturi pentru cei care sunt în căutarea unor vacanţe sănătoase, liniştite, departe de grijile cotidiene, dar aproape de casă.“ Drumeţii pot sta peste noapte la unul dintre cele 300 de hoteluri, pensiuni sau refugii montane aflate de-a lungul drumului.

Specii oceanice în pragul dispariţiei

Oceanul planetar nu mai este domeniul de explorare de altădată, când în el se găseau numeroase populaţii de peşti, afirmă biologii marini dr. Ransom Myers, de la Universitatea Dalhousie din Halifax, şi dr. Boris Worm, de la Institutul de Cercetări Marine din Kiel (Germania). Ei spun că speciile din apele oceanelor ajung, una câte una, să dispară. Una dintre cauze ar putea fi progresele tehnologice făcute în domeniul sateliţilor şi al sonarelor, folosiţi de flotele de pescuit oceanic pentru localizarea peştilor. Aşa cum se arată în ziarul The Globe and Mail, din Toronto, „în ultimii 50 de ani, au fost pescuiţi sistematic peşti din toate speciile mari, ajungând să dispară 90% din populaţia fiecărei specii“. Dr. Myers crede că prin dispariţia acestor peşti, precum şi a celor consideraţi o delicatesă, cum ar fi tonul, codul, cambula uriaşă, marlinul şi peştele-sabie, ecosistemul oceanului planetar va fi grav afectat. Dr. Worm adaugă: „Ne atingem de sistemul de susţinere a vieţii şi nu e bine deloc!“

Malaria loveşte şi mai crunt Africa

Malaria ucide „în fiecare zi 3 000 de copii pe continentul negru“, se afirmă în ziarul francez Le Figaro. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), în Africa se înregistrează anual peste 300 de milioane de cazuri grave de malarie, ducând la moartea a cel puţin un milion de oameni. În anul 2000, Burundi a suferit unul dintre cele mai crunte atacuri ale malariei care s-au înregistrat vreodată. În şapte luni, a fost infectată jumătate din populaţie, adică circa 3,5 milioane de oameni. Problema este că, din cauza paraziţilor rezistenţi la medicamente, tratamentele cu chinină nu mai dau rezultate. Deoarece se tem de costurile ridicate, multe ţări africane refuză să înlocuiască chinina cu noile medicamente împotriva malariei, care sunt extrase din Artemisia annua, o plantă din China. Prin urmare, „malaria continuă să lovească şi mai crunt Africa“, spune un oficial al OMS.

Latina, o limbă încă vie

Chiar dacă latina este considerată de mulţi o limbă moartă, Vaticanul se străduieşte să o menţină vie şi să o actualizeze. De ce? Pentru că deşi limba folosită de Vatican este italiana, limba oficială este latina, în care sunt redactate încă enciclicele şi alte documente. Limba latină a început să fie utilizată tot mai puţin din anii ’70, după ce s-a decretat că Liturghia putea fi ţinută în limba locală. Atunci Papa Paul VI a înfiinţat Fundaţia Latină pentru a menţine vie această limbă. Primul pas a fost publicarea unui dicţionar italian-latin în două volume, toate exemplarele fiind vândute. De curând a fost scoasă de sub tipar o ediţie nouă, într-un singur volum, care costă 102 euro. Dicţionarul conţine circa 15 000 de termeni latineşti moderni, precum „escariorum lavator“ (maşină de spălat vase). „În următorii doi, trei ani se aşteaptă“ un nou volum, precizează The New York Times. Majoritatea termenilor care vor fi adăugaţi aparţin „domeniului calculatoarelor şi al informaţiilor“.

Explicaţii neînţelese

„Pacienţii uită până la 80% din ceea ce le spune medicul când sunt la spital, iar circa jumătate din ceea ce reţin este incorect“, se spune în buletinul ştiinţific wissenschaft.de, care a dat publicităţii un studiu condus în câteva ţări. Potrivit lui Roy Kessels, cercetător la Universitatea Utrecht din Olanda, principalele cauze ar fi vârsta înaintată, ideile preconcepute, stresul şi lipsa suportului vizual. Pentru a-şi ajuta pacienţii să reţină informaţiile esenţiale, medicii sunt sfătuiţi să vorbească limpede şi clar, să menţioneze informaţiile cele mai importante la început şi să folosească materiale vizuale, cum ar fi radiografiile.