Salt la conţinut

Salt la cuprins

Lumea în obiectiv

Lumea în obiectiv

Lumea în obiectiv

Râsul este sănătos!

Un râs cu poftă face mai mult decât să înveselească o persoană. Potrivit unor medici japonezi, râsul restabileşte echilibrele la nivelul sistemelor endocrin, nervos şi imunitar, stabilizează ritmul cardiac şi respiraţia şi poate aduce o alinare temporară celor ce suferă de reumatism. Râsul stimulează nervii simpatici; astfel, fluxul de sânge la nivelul ţesuturilor musculare creşte, iar activitatea creierului se intensifică. În plus, când râdem din toată inima ne exersăm muşchii. În timpul unui test, despre care se vorbeşte în ziarul IHT Asahi Shimbun, muşchii abdominali ai unui subiect care râdea „arătau că efortul depus de el echivala cu efortul depus când se fac exerciţii abdominale“. Psihiatrul Michio Tanaka din Osaka a vorbit cu entuziasm despre influenţa benefică a râsului. În opinia lui Tanaka, „râsul este ca un medicament fără efecte secundare“.

Animale-„medici“

„În prezent, un număr din ce în ce mai mare de specialişti în comportamentul animalelor sunt de părere că animalele sălbatice pot să-şi ofere singure îngrijirea medicală de care au nevoie şi chiar o fac“, se arată în ziarul londonez The Economist. Cimpanzeii din Tanzania scapă singuri de viermii intestinali mâncând măduva unei plante ce conţine substanţe chimice otrăvitoare pentru astfel de viermi. De fapt, cimpanzeii din toată Africa mănâncă frunze ce sunt acoperite cu perişori microscopici care le curăţă intestinele de viermi. Papagalii ara se hrănesc cu seminţe ce conţin alcaloizi toxici, dar mânâncă şi mâl, care se pare că le detoxifică hrana nocivă. Urşii bruni din Alaska, gâştele de zăpadă din Canada, precum şi lupii mănâncă plante pentru a scăpa de paraziţii intestinali. Testele de sânge a numeroase animale sălbatice arată că multe dintre ele, în habitatul lor natural, au supravieţuit unor grave infecţii virale şi bacteriene, în timp ce altele, aflate în captivitate, de cele mai multe ori nu le-au putut rezista. „Astfel de observaţii, spune The Economist, arată că, pentru a rămâne sănătoase, animalele sălbatice pot face ceva ce animalele aflate în captivitate nu pot.“

Cel mai de temut criminal

„SIDA va pune cu siguranţă în umbră ciuma neagră, devenind cea mai cumplită pandemie din istoria omenirii“, se spune în New Scientist. „În secolul al XIV-lea, ciuma neagră a bântuit în Europa şi în Asia, ucigând în jur de 40 de milioane de persoane. În prezent, după circa 700 de ani, istoria se repetă.“ Potrivit unui articol din British Medical Journal, pe la sfârşitul deceniului nostru, HIV va fi cerut un tribut de aproximativ 65 de milioane de vieţi. În timp ce tot mai multe persoane sunt afectate în zilele noastre de tuberculoză şi malarie, impactul socio-economic al acestor boli este mai mic decât cel al SIDA.

Părinţi şi adolescenţi

Potrivit unui articol din ziarul londonez The Times, părinţii sunt mai afectaţi din punct de vedere emoţional şi psihologic de conflictele familiale decât tinerele lor odrasle. Articolul arată că părinţii nu ar trebui „să le cânte-n strună copiilor lor capricioşi de teamă că le vor răni sentimentele delicate“. Dimpotrivă, „părinţii ar trebui să se menajeze . . . adoptând un stil mai autoritar când îşi educă copiii“. Laurence Steinberg, profesor la Temple University, Philadelphia, Pennsylvania (SUA), care se ocupă cu studierea adolescenţei la om, spune că adolescenţii îşi revin mult mai repede decât credem noi. După ce mai mult de zece ani a observat comportamentul a mii de părinţi, profesorul Steinberg a remarcat: „Un părinte bun este afectuos şi profund interesat de copilul său, dar este ferm şi consecvent în a-i stabili şi impune principii directoare şi limite şi în a-i face cunoscute aşteptările sale“. În articol se spune că adolescenţii care cresc în astfel de cămine se bucură de un mai mare succes în viaţă, sunt mai fericiţi şi astfel e mai puţin probabil că vor adopta un comportament antisocial şi că vor săvârşi delicte.

Nevoia de atingere

„Avem nevoie de atingere după cum avem nevoie de lumina soarelui, de apă şi de hrană“, se afirmă în revista poloneză Polityka, ce apare săptămânal. Fiecare om are sub piele o reţea de detectori sensibili la diferitele tipuri de atingere. Când ne atinge cineva, „creierul nostru poate să perceapă acest lucru, să-l înţeleagă şi să-l preschimbe într-un surâs, într-o dispoziţie mai bună sau într-un alt gest prietenos“. În special copiii au nevoie de atingere fizică, mai ales în timpul primilor lor ani de viaţă. Din nefericire, mulţi părinţi îşi ating copiii doar când îi îmbracă, îi spală, le dau de mâncare ori îi pedepsesc. Multe studii însă au arătat că acei copii care sunt ţinuţi în braţe, îmbrăţişaţi, sărutaţi, mângâiaţi şi dezmierdaţi se bucură de o sănătate mai bună, se dezvoltă mai armonios şi se dovedesc a fi mai inteligenţi decât copiii ţinuţi „la distanţă“, se spune în Polityka.

Lacurile lumii sunt în pericol

„Nu există lac pe pământ care să nu fi fost afectat de activităţile omului“, afirmă William Cosgrove, vice-preşedintele Consiliului Mondial al Apei. „Noi distrugem lacurile, ceea ce ar putea însemna dezastru pentru comunităţile de oameni care depind de ele.“ Cauzele contaminării şi poluării sunt fabricile, fermele şi apele reziduale; un lac poate fi grav afectat, chiar dacă apele lui par limpezi şi curate, ne spune Cosgrove. El mai adaugă: „Apoi se întâmplă ceva — de exemplu, o schimbare a temperaturii apei —, iar dintr-o dată lacul se transformă complet. Odată început acest proces, cu greu mai poate fi oprit“. Lacul Victoria, cel mai mare lac din Africa, este un exemplu în acest sens. În ultimile două decenii, mai multe specii de peşti din lac au murit din cauza contaminării datorate, printre altele, apelor reziduale netratate. Şi Lacul Tai Hu din China este grav ameninţat. „Specialiştii spun că, din cauza poluării prea mari, aproape că te poţi plimba pe suprafaţa lui“, se afirma într-un raport al Consiliului Mondial al Apei. Potrivit unei ştiri date publicităţii de agenţia Reuters, circa 90% din apa potabilă pe care o folosesc oamenii provine din lacuri.

„Inima e-atât de plină, iar capul atât de gol . . .“

Scrisorile de dragoste compuse de scriitori de scrisori profesionişti sunt foarte căutate, după cum spune săptămânalul german Die Woche. Pentru cei care pur şi simplu nu-şi pot exprima sentimentele în cuvinte, mai multe agenţii de scriitori care scriu sub semnătura clientului îşi oferă serviciile în schimbul unui tarif. Textul scrisorii poate avea un ton pasional sau unul mai pragmatic, în funcţie de preferinţele clientului. Oferta de servicii include şi poezii, preţul fiind negociabil. Motivele pentru care se compun aceste scrisori de dragoste surogat sunt foarte diferite. În timp ce unii scriitori de acest fel sunt scriitori profesionişti şi ziarişti, alţii scriu scrisori de dragoste din plăcere. Unii pun la dispoziţie un chestionar on-line pe baza căruia computerul alcătuieşte scrisoarea. Dar succesul nu este garantat. După trei ani de „cereri fierbinţi şi de jurăminte aprinse“ compuse de un scriitor de acest fel, prietena fidelului său client tot n-a răspuns afirmativ la cererea în căsătorie!

Fitness-ul şi zilele de boală

Potrivit unui studiu al Asociaţiei Finlandeze de Fitness, exerciţiile fizice reduc zilele de boală. Pentru ca angajaţii lor să nu lipsească de la lucru, mulţi patroni din Finlanda au luat câteva măsuri practice. „Un sfert din populaţia activă finlandeză lucrează la companii care au programe de fitness pentru angajaţi“, se spune în Finnfacts, o publicaţie a Confederation of Finnish Industry and Employers. „La aceste companii se predau cursuri care-i învaţă pe angajaţi cum să se lase de fumat şi cum să scadă în greutate şi se organizează diferite tipuri de activităţi în vederea îmbunătăţirii condiţiei fizice.“ Companiile finlandeze investesc anual peste 67 000 000 de dolari americani în aceste programe, fiind conştiente de faptul că prin reducerea absenteismului la locul de muncă se va obţine de câteva ori mai mult decât s-a cheltuit cu aceste programe.

Aveţi grijă de spatele vostru!

„O poziţie greşită a corpului, supraponderalitatea şi lipsa exerciţilor fizice duc, încetul cu încetul, la înrăutăţirea stării coloanei noastre vertebrale“, se spune în ziarul spaniol El País Semanal. Aproximativ 80% dintre locuitorii ţărilor dezvoltate au probleme cu spatele într-un anumit moment al vieţii lor. Clinica spaniolă Kovacs, specializată în probleme ale coloanei vertebrale, recomandă să învăţăm să ne corectăm poziţia corpului pentru a preveni şi a alina durerile de spate. Iată câteva sugestii simple: Dormiţi pe o parte, menţinându-vă coloana vertebrală dreaptă. Când staţi pe scaun, sprijiniţi-vă spatele de spătarul lui. Când lucraţi la computer, ţineţi-vă umerii în poziţia lor firească. Dacă trebuie să luaţi ceva de jos sau să puneţi ceva jos, lăsaţi-vă mai degrabă pe vine decât să vă aplecaţi, îndoindu-vă coloana. Iar dacă trebuie să staţi mai mult timp în picioare, lăsaţi-vă cu toată greutatea pe un picior, iar pe celălalt sprijiniţi-l pe un scăunel sau pe o treaptă.