Misterioasele maree din Evripos

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN GRECIA

ÎN PARTEA estică a Greciei, în apropierea oraşului Khalkís, se află o strâmtoare îngustă care desparte uscatul de insula Eubeea. Acesta este canalul Evripos, cu o lungime de 8 kilometri. Lăţimea lui variază de la 1,6 kilometri la numai 40 de metri. În locul unde apa este cel mai puţin adâncă, aceasta măsoară numai 6 metri. Numele Evripos, însemnând „curent rapid“, descrie foarte bine curgerea uneori violentă a apei pe canal, în majoritatea cazurilor cu o viteză de aproape 20 de kilometri pe oră. Este surprinzător totuşi că în unele zile curentul pare să oscileze uşor sau poate chiar să stagneze. Mulţi vizitatori merg în Khalkís pe un pod de deasupra canalului ca să observe acest fenomen mareic neobişnuit.

Mareele se produc datorită forţelor de atracţie exercitate de Soare şi de Lună asupra apei mărilor de pe Pământ. Din acest motiv, mareele se modifică în funcţie de poziţia Pământului faţă de Soare şi Lună. Când este Lună nouă, Soarele şi Luna sunt în conjuncţie. Când e Lună plină, ele sunt în opoziţie. În ambele situaţii, forţa de atracţie a Soarelui şi cea a Lunii acţionează simultan, producându-se cele mai înalte maree.

De obicei, în canalul Evripos, la un interval de circa 24 de ore se produc două maree înalte şi două maree joase. Curentul se deplasează într-o direcţie timp de 6 ore şi 13 minute, stagnează brusc, după care se întoarce şi se deplasează în direcţie opusă. El urmează acest proces timp de 23 sau 24 de zile dintr-o lună lunară. Cu toate acestea, în ultimele patru sau cinci zile ale lunii au loc fenomene neobişnuite. În unele zile, curentul s-ar putea să nu-şi schimbe deloc direcţia. În altele, s-ar putea să-şi schimbe direcţia de 14 ori.

Încercări de a explica fenomenul

Fenomenul de la Evripos îi nedumereşte de mii de ani pe observatori. Potrivit tradiţiei populare, Aristotel, care a trăit în secolul al IV-lea î.e.n., s-a înecat aici când s-a aruncat în apele canalului, disperat că nu reuşea să descopere secretul mareelor. În realitate însă, lucrurile nu s-au petrecut aşa, Aristotel încercând  doar să dea o explicaţie mareelor. În lucrarea sa Meteorologica, el a scris: „E ca şi cum apa mării ar curge prin canalul îngust din cauza solului din jur. Ea curge dintr-o mare mai mică într-o mare mai mare ca urmare a mişcării oscilatorii a fundului mărilor“. Aristotel credea în mod greşit că fundul mărilor se mişca în sus şi-n jos datorită valurilor şi cutremurelor frecvente din zonă. După aproximativ un secol, astronomul grec Eratostene a susţinut că, „la cele două capete [ale canalului], marea are un nivel diferit“. El credea că motivul pentru care se produceau curenţii era diferenţa de înălţime a celor două capete ale strâmtorii.

Nici chiar azi, iregularitatea mareelor din Evripos nu este pe deplin înţeleasă. Dar un lucru este cert: curentul constant se formează datorită diferenţei de nivel a apei de la cele două capete ale canalului. Aceasta face ca apa să se năpustească de la nivelul mai înalt la cel mai coborât. Diferenţa de nivel poate ajunge până la 40 de centimetri, fiind vizibilă de pe podul Khalkís.

De ce această diferenţă?

Cum poate fi explicată diferenţa de nivel a apei? Când ajunge la insula Eubeea, curentul de maree care vine dinspre estul Mării Mediterane se desparte în două. Unul dintre curenţii rezultaţi se deplasează spre vest, ajungând la capătul sudic al canalului, iar celălalt care o ia spre est trebuie să înconjoare insula înainte de a intra în canal prin partea de nord. Acest traseu mai lung întârzie sosirea cursului estic la Evripos cu circa o oră şi un sfert. Astfel, nivelul mării şi, implicit, presiunea apei exercitată la unul dintre capetele canalului pot fi mult mai mari decât la celălalt capăt. Presiunea ridicată măreşte forţa curenţilor de maree constanţi aflaţi de-a lungul canalului Evripos.

Dar ce putem spune despre curenţii neregulaţi? În timpul primului şi al ultimului pătrar al Lunii, forţa de atracţie a Soarelui ponderează forţa de atracţie a Lunii în loc să o potenţeze. În timp ce Luna produce o maree joasă, forţa de atracţie a Soarelui acţionează în aşa fel încât produce o maree înaltă. Prin urmare, în aceste momente, diferenţa dintre nivelul mării din extremitatea nordică şi cel din extremitatea sudică a canalului este mai mică. Astfel, forţa curentului se reduce. Uneori, când bate vântul, curentul este complet anulat şi stagnează.

Sunt, bineînţeles, mult mai multe lucruri de spus despre mişcarea misterioasă şi fascinantă a curentului. Dacă veţi vizita vreodată Grecia, mergeţi la Eubeea să vedeţi cu ochii voştri neobişnuitul fenomen al mareelor din Evripos!

[Hărţile de la paginile 12, 13]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

MAREA MEDITERANĂ

MAREA EGEE

EUBEEA

Khalkís

Strâmtoarea Evripos

GRECIA

ATENA

[Provenienţa hărţilor]

Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Fotografie aeriană a strâmtorii Evripos