Salt la conţinut

Salt la cuprins

Lumea în obiectiv

Lumea în obiectiv

Lumea în obiectiv

Copiii şi serviciile religioase

„Asistă copiii la serviciile religioase?“, se punea întrebarea într-o ediţie recentă a publicaţiei Canadian Social Trends. Potrivit unui studiu efectuat de un institut de statistici din Canada, răspunsul la întrebare este că „peste o treime, respectiv 36 la sută, dintre copiii sub 12 ani din Canada asistau cel puţin o dată pe lună la serviciile religioase, iar majoritatea participau săptămânal. Alţi 22 la sută asistau mai rar, dar mergeau cel puţin o dată pe an“. Totuşi, articolul scotea în evidenţă că „apartenenţa religioasă este cea care explică marile diferenţe în ce priveşte participarea cu regularitate a copiilor la serviciile religioase. . . . Copiii care fac parte din ceea ce mulţi observatori numesc comunităţile religioase tradiţionale, cum ar fi Biserica Anglicană sau Biserica Unită, aveau cea mai scăzută rată de participare săptămânală, şi anume de 18 la sută“. Copiii romano-catolici aveau o participare săptămânală puţin mai bună, şi anume de 22 la sută. Deşi 44 la sută dintre copiii musulmani asistau în fiecare săptămână la serviciile religioase islamice, „ei au înregistrat şi cea mai ridicată rată de absenţă de la aceste servicii, şi anume de 39 la sută, pe parcursul anului precedent studiului“.

Avertisment cu privire la ţarcul pentru copii

Folosirea ţarcului poate afecta dezvoltarea fizică şi intelectuală a copiilor, precizează ziarul londonez Independent. Cercetătorii de la Universitatea de Stat din New York au descoperit că ţarcul pentru copii care are o tavă mare în faţă nu le permite acestora să-şi vadă bine picioarele şi îi împiedică să ajungă la anumite lucruri din jurul lor. S-a observat că copiii care folosesc ţarcul încep să stea drepţi, să meargă de-a buşilea şi să umble mai târziu cu cinci săptămâni decât cei care nu au folosit niciodată ţarcul. În plus, investigaţiile au dovedit că, în fiecare an, 50 la sută dintre copiii care folosesc ţarcul se rănesc în accidente: cad pe scări sau în foc sau se răstoarnă. Dr. Denise Kendrick, de la Facultatea de Medicină a Universităţii din Nottingham (Marea Britanie), afirmă: „Ţarcul pentru copii nu prezintă siguranţă. Pare mai degrabă să satisfacă necesităţile părinţilor ţinându-l pe copil ocupat decât să-i aducă vreun folos copilului“.

Mirodeniile combat bacteriile

Cea mai gravă intoxicaţie alimentară din lume a avut loc în Marea Britanie în 1996, în urma căreia au murit 18 persoane. Vinovatul a fost bacteria Escherichia coli O157 prezentă în carnea contaminată. De curând, cercetătorii au descoperit că scorţişoara adăugată în sucul de mere nepasteurizat a distrus în decurs de trei zile 99,5 la sută dintre bacterii, potrivit ziarului londonez The Independent. Cu altă ocazie, oamenii de ştiinţă au condimentat carnea de vită crudă şi cârnaţii şi au descoperit că scorţişoara, cuişoarele şi usturoiul erau cele mai eficiente mirodenii în combaterea bacteriei E. coli O157. Cercetătorii sunt de părere că aceste mirodenii ar putea fi eficiente şi în combaterea altor bacterii, inclusiv salmonela şi Campylobacter jejuni.

Datoriile personale ale britanicilor

Britanicii datorează 170 de miliarde de dolari ca urmare a împrumuturilor personale, a folosirii cărţilor de credit şi a cumpărăturilor în rate şi plătesc anual o dobândă de 5,5 miliarde de dolari, potrivit informaţiilor publicate de Banca Populară în ziarul londonez The Times. Peste o treime din populaţie are o anumită formă de datorie neasigurată, care se ridică, în medie, la 10 400 de dolari de persoană. În Marea Britanie, banii cheltuiţi cu cărţi de credit s-au dublat într-o perioadă de trei ani, ajungând în 1998 la 115 miliarde de dolari. Studiul a mai dezvăluit că doar 13 la sută dintre aceste persoane se îngrijorează că datoriile le-ar putea scăpa de sub control. Iar una din cinci persoane a recunoscut că a împrumutat bani „ca să-şi menţină nivelul de trai“, spune Banca Populară.

Împotriva voinţei ei

Dintre cele 304 tinere intervievate în cadrul unui studiu despre care s-a scris în revista germană Psychologie Heute, aproape un sfert au spus că au fost constrânse să practice o anumită formă de activitate sexuală, împotriva voinţei lor. Mai mult decât atât, în articol se afirma că peste un sfert dintre aceste femei au mărturisit că bărbaţii încercaseră să folosească droguri sau alcool pentru a le determina să aibă un raport sexual involuntar. Acesta spunea în continuare: „Luând în considerare încercările tinerilor de a submina rezistenţa feminină exercitând presiuni de ordin psihologic şi folosind droguri sau alcool, probabilitatea ca o tânără între 17 şi 20 de ani să aibă relaţii sexuale împotriva voinţei ei depăşeşte 50 la sută“.

Primul parc sub cerul întunecat al nopţii

„Ascunsă de strălucirea luminilor oraşului, pierdută într-o ceaţă a poluării aerului, se află o privelişte pe care, în prezent, mulţi nu o văd: frumuseţea catifelată a cerului nocturn“, se afirmă în ziarul canadian The Globe and Mail. Terence Dickinson, autorul unor lucrări pe tema astronomiei, se lamentează: „Este posibil ca oamenii să crească, şi chiar să devină adulţi, fără să fi văzut vreodată frumuseţea cerului nocturn“. De exemplu, remarcă el, după ce, în urmă cu câţiva ani, un cutremur a distrus reţeaua de alimentare cu curent electric în câteva zone ale Californiei, unii locuitori au sunat la poliţie ca să informeze „cu privire la aspectul ciudat al stelelor şi cu privire la o fâşie ceţoasă“ pe cer. Pentru a li se oferi astronomilor o privelişte a cerului nocturn clară şi lipsită aproape în totalitate de poluarea luminoasă, un teren public de 1 990 de hectare din districtul lacurilor Muskoka, la nord de Toronto, a fost desemnat ca „parc sub cerul întunecat al nopţii“. Se crede că Torrance Barrens Conservation Reserve, cum e numit acest parc, este primul parc din lume cu un cer nocturn întunecat.

Taţii şi fiicele

Un studiu recent, publicat de Ministerul Canadian al Sănătăţii, bazat pe sondaje făcute în rândul a 2 500 de adolescenţi, a dezvăluit existenţa unei prăpăstii în ce priveşte comunicarea între taţi şi copiii lor, în special între taţi şi fiicele lor, preciza ziarul canadian Globe and Mail. Fetele de 15 sau 16 ani cărora li se părea „uşor sau foarte uşor să discute cu tatăl lor despre lucrurile care efectiv le tulbură“ erau doar 33 la sută, în comparaţie cu 51 la sută dintre băieţi. Cu toate acestea, „fetele au tendinţa de a-şi preţui foarte mult tatăl şi au nevoie de sprijinul lor“, se menţiona în articol. Profesorul Alan King, de la Universitatea Queen, recunoaşte că „taţilor le este greu să vorbească cu copiii lor, îndeosebi în primii ani tulburi ai adolescenţei“, când mulţi taţi ignoră chestiunile sexuale şi problemele legate de un comportament periculos. Dar el îi îndeamnă pe taţi să depăşească această dificultate, în special pentru că, în prezent, multe mame au mai puţin timp pentru copii decât înainte.

‘Nu fără televizor!’

Dacă ar trebui să petreceţi câtva timp pe o insulă nelocuită, ce aţi lua cu voi? Această întrebare le-a fost pusă la 2 000 de tineri din Germania. Pentru majoritatea dintre ei, cele mai importante lucruri ar fi televizorul şi aparatul de radio, împreună cu CD-urile şi casetele, precizează ziarul Westfälische Rundschau. Alimentele şi băuturile erau pe locul al doilea, în timp ce membrii familiei pe locul al treilea. Un tânăr de 13 ani şi-a spus preferinţa: „N-aş putea rezista fără televizor“. Doar aproximativ o treime dintre cei intervievaţi au spus că şi-ar lua şi nişte unelte folositoare, cum ar fi cuţite, sape şi ferăstraie. Numai 0,3 la sută au menţionat şi Biblia. Cea mai tânără participantă la sondaj, o fetiţă de şapte ani, a spus: „Aş lua-o doar pe mama cu mine. Când e şi mama, nimic nu poate merge rău“.

Superluptători de sumo

Luptătorii de sumo, cunoscuţi în toată lumea pentru talia lor imensă, devin prea grei pentru propriile lor picioare, afirmă specialiştii în fiziologie sportivă din Japonia. În revista New Scientist se anunţă că frecvenţa accidentelor la primele două categorii de sumo, cele mai grele, s-a dublat în ultimii cinci ani, determinând astfel o comisie de fiziologi să examineze la 50 de luptători cantitatea de grăsime din corp în raport cu puterea picioarelor. „La un sfert dintre aceştia, muşchii picioarelor nu erau suficient de puternici pentru a susţine în mod corespunzător corpul lor masiv“, se afirmă în revistă. Greutatea medie a luptătorilor de sumo din categoria grea s-a ridicat de la 126 de kilograme, cât era în 1974, la 156 de kilograme, în 1999. „Într-o oarecare măsură, acest lucru are legătură cu creşterea greutăţii medii a japonezilor în general“, afirmă Doreen Simmonds, o comentatoare de sumo. Dar creşterea greutăţii nu înseamnă neapărat creşterea performanţei sportive. „Forma ideală a luptătorului de sumo este forma de pară: şolduri joase, coapse masive şi pulpe ca de stejar“, remarcă Simmonds.

Copii expuşi riscului

Angola, Sierra Leone şi Afghanistan sunt cele mai periculoase locuri pentru copii din lume şi ‘sunt puţine şanse ca un copil să supravieţuiască până la vârsta de 18 ani’, se afirmă într-un comunicat dat publicităţii de Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF). Războaiele, sărăcia continuă şi răspândirea virusului HIV şi a bolii SIDA pun viaţa copiilor într-un pericol mult mai mare decât cu zece ani în urmă. Folosind o „unitate de măsură pentru riscul la care sunt expuşi copiii“, scara fiind de 1 la 100, UNICEF estimează un factor de risc de 96 pentru Angola, unul de 95 pentru Sierra Leone şi unul de 94 pentru Afghanistan. În schimb, factorul de risc mediu pentru copiii din Europa este de 6, precizează ziarul londonez The Times.