În 2025 se împlinesc 100 de ani de când se predică vestea bună în Venezuela, o țară cunoscută pentru frumusețea și diversitatea ei atât în ce privește natura, cât și oamenii. Lucrarea de predicare a început în 1925, când un frate din Trinidad a fost trimis să viziteze orașele mari din Venezuela. În acel an, conform revistei Turnul de veghe, el a distribuit circa 35 000 de publicații biblice în toată țara, ceea ce ulterior a contribuit la progresul lucrării.

Zece ani mai târziu, sora Kate Goas și fiica ei, Marion, din Texas (SUA), au scris la sediul mondial cerând să fie repartizate într-o țară în care se vorbea spaniola. În 1936, ele au ajuns cu vaporul în Caracas, capitala Venezuelei. După 10 ani de eforturi neobosite, la 10 aprilie 1946 s-au botezat primii venezueleni. A fost o ocazie memorabilă deoarece botezul a avut loc într-o piscină naturală formată la baza unei cascade în timpul vizitei fraților Nathan Knorr și Frederick Franz de la sediul mondial.

Două luni mai târziu, în iunie 1946, frații Donald Baxter și Walter Wan, care absolviseră a 5-a clasă a Școlii Galaad, au sosit în Venezuela. În septembrie a fost înființată prima filială de aici. Pe atunci, în Venezuela activau doar 19 vestitori. În afară de frații Baxter și Wan, alți aproximativ 140 de misionari au slujit cu zel aici, contribuind la creșterea remarcabilă înregistrată în țară. În prezent, sunt circa 139 000 de frați și surori. Pe lângă spaniolă și limbajul semnelor venezuelean, mesajul Bibliei este predicat în 13 limbi indigene, printre care pemon, piaroa, warao, wayuunaiki și yukpa.

Suntem bucuroși să vedem că Iehova i-a binecuvântat din plin pe frații și surorile din Venezuela în ultimii 100 de ani, fiind o dovadă că el este cu toți cei care ‘anunță vestea bună despre Regat’. (Faptele 8:12)