„Dreptul la libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei” este un drept fundamental al omului, stipulat de articolul 18 al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice. * Întrucât își exercită acest drept fundamental, Martorii lui Iehova din unele țări sunt aruncați în închisori, ba chiar sunt supuși unor tratamente crude. Majoritatea celor închiși sunt bărbați tineri care au refuzat din motive de conștiință să efectueze serviciul militar. Alții sunt închiși pentru simplul motiv că își practică credința.

Aceste abuzuri însă nu știrbesc integritatea Martorilor lui Iehova, ei continuând să-și practice credința. Dimpotrivă, ele pătează reputația guvernelor care nu respectă drepturile omului. În tabelul de mai jos, sunt prezentate regiuni în care autoritățile îi închid pe Martorii lui Iehova și numărul celor aflați în închisoare.

LOCUL

NUMĂRUL

 Eritreea

52

 Coreea de Sud

599

 Nagorno-Karabah

1

 Singapore

18

 Turkmenistan

9

Total

679

Lista celor ce la 12 noiembrie 2013 se aflau în închisoare

 ERITREEA

Potrivit ultimelor rapoarte, 52 de Martori ai lui Iehova, atât bărbați, cât și femei, sunt închiși în condiții grele. Deși niciunul dintre ei nu a fost oficial pus sub acuzare sau judecat, ei sunt închiși ca obiectori de conștiință, pentru activitatea religioasă desfășurată ori din motive nedezvăluite de autorități. Trei bărbați, Paulos Eyassu, Isaac Mogos și Negede Teklemariam, se află în închisoare de aproape 20 de ani, mai precis din 24 septembrie 1994, pentru că au refuzat din motive de conștiință să efectueze serviciul militar. Misghina Gebretinsae și Yohannes Haile, doi Martori care au avut peste 60 de ani, au murit în închisoare. Din 1993, de când a devenit stat independent, Eritreea continuă să-i închidă, să-i tortureze și să-i hărțuiască pe Martorii lui Iehova.

 COREEA DE SUD

În prezent, 599 de tineri Martori execută fiecare o condamnare la închisoare de 18 luni ca obiectori de conștiință privind serviciul militar. De la Războiul din Coreea până azi, Coreea de Sud i-a pus sub urmărire penală pe tinerii Martori care au refuzat serviciul militar și nu a oferit niciun serviciu alternativ pentru a soluționa problema. În tot acest timp, Coreea de Sud a condamnat 17 549 de Martori la un total de 34 100 de ani de închisoare pentru refuzul lor de a efectua serviciul militar. Statul coreean nu și-a respectat obligațiile asumate în urma semnării unor tratate internaționale și a refuzat să recunoască drepturile fundamentale ale obiectorilor de conștiință. Pentru mai multe informații, citiți articolul „Nedreptățile din Coreea de Sud stârnesc reacții la nivel internațional”.

 NAGORNO-KARABAH

Un Martor în vârstă de 20 de ani este închis ca obiector de conștiință întrucât regiunea Nagorno-Karabah nu oferă un serviciu civil alternativ la serviciul militar. La 30 decembrie 2011, el a fost condamnat la 30 de luni de închisoare, iar, la 29 ianuarie 2013, cererea lui de eliberare condiționată a fost respinsă. În plus, conducerea închisorii a respins cererea prin care se solicita eliberarea din închisoare a deținutului pentru a-și trata problemele de sănătate.

 SINGAPORE

Întrucât în Singapore serviciul militar este obligatoriu, guvernul nu recunoaște drepturile obiectorilor de conștiință. Hotărâți să nu-și încalce conștiința instruită pe baza Bibliei, 18 tineri care se alătură Martorilor lui Iehova în închinare execută, în total, 39 de luni de detenție într-o unitate militară disciplinară a Forțelor Armate. Alt Martor a fost eliberat în august 2013 după ce a executat un an de închisoare pentru refuzul de a satisface serviciul militar ca rezervist.

 TURKMENISTAN

Nouă Martori se află în prezent într-o închisoare din Turkmenistan, opt ca obiectori de conștiință, iar unul în urma unor acuzații false. Acești bărbați execută sentințe de 12-24 luni de închisoare și sunt adesea victima unor bătăi crunte din partea gardienilor și a soldaților. După ce sunt eliberați, unii dintre acești deținuți sunt condamnați din nou ca „recidiviști”, fiind apoi supuși unui regim de detenție mai strict.

^ par. 2 Vezi și articolul 18 din Declarația universală a drepturilor omului și articolul 9 din Convenția europeană a drepturilor omului.