PANAYOTA a crescut pe o insulă din Marea Mediterană. Încă din adolescenţă, ea s-a simţit atrasă de politică. Mai târziu a devenit secretara unui partid politic din satul ei. Panayota chiar a mers din casă în casă cu scopul de a strânge fonduri pentru partid. După un timp însă, a fost profund dezamăgită. Nepotismul, ambiţia, neînţelegerile şi gelozia erau frecvente printre membrii partidului, deşi aceştia se adresau cu apelativul „tovarăş”.

Daniel, din Irlanda, a crescut într-o familie foarte religioasă. Din nefericire, el îşi aduce aminte şi acum de ipocrizia preoţilor care se îmbătau, jucau jocuri de noroc şi furau din banii donaţi de enoriaşi, în timp ce lui îi spuneau că va arde în iad dacă păcătuieşte.

Jeffery a lucrat mulţi ani în domeniul marketingului şi al vânzărilor pentru o companie internaţională de transport maritim din Marea Britanie şi Statele Unite. El îşi aminteşte multe situaţii în care clienţii sau companiile concurente recurgeau la fraudă când negociau cu funcţionarii guvernamentali. Plini de ipocrizie, ei erau dispuşi să spună aproape orice pentru a obţine un contract.

Din nefericire, aceste situaţii nu sunt izolate. În prezent, ipocrizia a cuprins aproape orice domeniu de activitate: politic, religios şi economic. În mod potrivit, termenul „ipocrit” provine dintr-un cuvânt grecesc folosit cu referire la un orator sau la un actor, care deseori purta mască. Cu timpul, termenul a ajuns să se refere la cineva care se preface cu scopul de a-i înşela pe alţii sau de a-şi atinge obiectivele egoiste.

Ipocrizia poate da naştere la sentimente puternice, cum ar fi amărăciunea, mânia şi ura. Din cauza frustrării, victimele ipocriziei s-ar putea întreba dacă aceasta va dispărea vreodată. Cuvântul lui Dumnezeu ne dă asigurarea că va dispărea.

CUM PRIVESC DUMNEZEU ŞI FIUL SĂU IPOCRIZIA

Biblia arată că ipocrizia a fost manifestată prima dată de o creatură spirituală, nu de oameni. La începutul istoriei omenirii, Satan Diavolul s-a deghizat într-un şarpe şi s-a erijat în binefăcător pentru a o înşela pe prima femeie, Eva (Geneza 3:1-5). În mod asemănător, de-a lungul timpului, mulţi oameni au lăsat impresia că erau altfel decât în realitate cu scopul de a-i înşela pe alţii şi de a-şi atinge obiectivele egoiste.

Când naţiunea antică Israel a căzut în capcana închinării false şi a ipocriziei religioase, Dumnezeu  a avertizat-o în repetate rânduri cu privire la consecinţe. Prin intermediul profetului Isaia, Iehova Dumnezeu a spus: „Poporul acesta se apropie cu gura şi mă glorifică doar cu buzele, fiindcă şi-a îndepărtat inima de mine” (Isaia 29:13). Întrucât poporul nu s-a căit, Dumnezeu a permis ca armate străine – mai întâi babilonienii în 607 î.e.n., iar apoi romanii în 70 e.n. – să distrugă centrul de închinare al evreilor: Ierusalimul şi templul lui. Aşadar, este clar că Dumnezeu nu tolerează la nesfârşit ipocrizia.

Dumnezeu şi Fiul Său, Isus, îi apreciază mult pe oamenii sinceri şi cinstiţi. De exemplu, un bărbat pe nume Natanael a venit la Isus la începutul serviciului său pământesc. Când l-a văzut, Isus a exclamat: „Iată într-adevăr un israelit în care nu este înşelăciune!” (Ioan 1:47). Natanael, cunoscut şi ca Bartolomeu, a devenit unul dintre cei 12 apostoli ai lui Isus (Luca 6:13-16).

Isus şi-a făcut timp pentru a le explica discipolilor cum gândeşte Dumnezeu. Între ei nu trebuia să existe ipocrizie. Isus a condamnat cu vehemenţă practicile ipocrite ale conducătorilor religioşi din acea vreme. Să enumerăm câteva dintre acestea.

Îşi etalau „dreptatea”. Isus le-a spus celor ce îl ascultau: „Aveţi mare grijă să nu vă arătaţi dreptatea în faţa oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei . . . cum fac ipocriţii”. De asemenea, el i-a îndemnat să facă daruri de îndurare „în ascuns”, sau cu discreţie. Ei trebuiau să se roage în particular, nu doar ca să fie văzuţi de alţii. În felul acesta, modul lor de închinare era sincer şi acceptat de Tatăl său (Matei 6:1-6).

Erau critici. Isus a spus: „Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău” (Matei 7:5). Îndreptând atenţia spre greşelile altora şi ascunzându-şi greşelile, mai mari, cineva poate da impresia că este altfel decât în realitate. Adevărul este că ‘toţi păcătuim şi nu ajungem la gloria lui Dumnezeu’ (Romani 3:23).

Aveau motivaţii greşite. Odată, câţiva discipoli ai fariseilor şi unii membri ai partidului lui Irod i-au pus lui Isus o întrebare referitoare la plătirea impozitului. Folosind cuvinte măgulitoare, ei i s-au adresat lui Isus astfel: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul, că predai calea lui Dumnezeu în adevăr”. Apoi i-au întins o capcană întrebându-l: „Este permis să i se plătească impozit Cezarului sau nu?”. Isus le-a răspuns: „De ce mă puneţi la încercare, ipocriţilor?”. Isus i-a numit pe bună dreptate ipocriţi deoarece ei nu voiau să primească răspuns la întrebarea lor, ci încercau „să-l prindă în capcană prin vorbele lui” (Matei 22:15-22).

Adevăraţii creştini manifestă ‘iubire dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă neipocrită’ (1 TIMOTEI 1:5).

La Penticosta din 33 e.n., când a luat fiinţă congregaţia creştină, s-a creat un mediu în care au înflorit adevărul şi cinstea. Creştinii adevăraţi s-au străduit din răsputeri să înlăture din personalitatea lor ipocrizia. De exemplu, Petru, unul dintre cei 12 apostoli, i-a încurajat pe creştini să practice „ascultarea de adevăr, ceea ce a dus la o afecţiune frăţească neipocrită” (1 Petru 1:22). Apostolul Pavel şi-a îndemnat colaboratorii să manifeste ‘iubire dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă neipocrită’ (1 Timotei 1:5).

PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

Învăţăturile lui Isus şi ale apostolilor, consemnate în Biblie, sunt şi astăzi la fel de puternice ca în secolul I. În acest sens, apostolul Pavel a scris: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic; este mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până acolo încât desparte sufletul de spirit şi încheieturile de măduva lor şi poate să discearnă gândurile şi intenţiile inimii” (Evrei 4:12). Cunoaşterea învăţăturilor Bibliei şi faptul de a trăi în armonie cu ele i-au ajutat pe mulţi oameni să  înlăture ipocrizia din viaţa lor şi să devină sinceri şi cinstiţi. Să vedem ce schimbări au făcut cele trei persoane amintite la începutul articolului.

„Am văzut o iubire adevărată şi un interes sincer faţă de semeni.” (PANAYOTA)

Panayota a decis să dea curs invitaţiei de a asista la întrunirile Martorilor lui Iehova, decizie care i-a schimbat viaţa. La sala Regatului nu a întâlnit pe nimeni care să atragă atenţia prin manifestări ostentative de evlavie. Ea relatează: „Aici am văzut o iubire adevărată şi un interes sincer faţă de semeni, ceva ce nu văzusem în toţi anii în care m-am implicat în politică”.

Panayota a început să studieze Biblia şi a progresat până la pasul botezului, care a avut loc cu 30 de ani în urmă. Acum ea spune: „Am găsit sensul vieţii nu când mergeam din casă în casă pentru a promova un partid politic, ci când am început să predic despre Regatul lui Dumnezeu, singurul mijloc prin care ne vom putea bucura de o lume dreaptă”.

„Nu puteam trăi cu gândul că fraţii mei de credinţă mă vedeau altfel decât eram în realitate.” (DANIEL)

Daniel a progresat din punct de vedere spiritual şi a primit responsabilităţi în congregaţie. După câţiva ani a făcut o greşeală şi a început să aibă mustrări de conştiinţă. El a spus: „Mi-am adus aminte de ipocrizia pe care o văzusem cu mulţi ani înainte în biserică şi am decis să renunţ la privilegiile de serviciu. Nu puteam trăi cu gândul că fraţii mei de credinţă mă vedeau altfel decât eram în realitate”.

Din fericire, după o perioadă în care a făcut schimbări, Daniel a simţit că putea să-şi reia privilegiile de serviciu cu o conştiinţă curată. El a acceptat cu bucurie să primească din nou responsabilităţi în congregaţie. Sinceritatea este o caracteristică a celor ce îi slujesc lui Dumnezeu fără ipocrizie. Ei învaţă ‘să scoată mai întâi bârna din ochiul lor’ şi apoi „paiul din ochiul fratelui” lor.

„Nu mai puteam fi acel agent de vânzări bun de gură şi şmecher . . . Conştiinţa mea a fost sensibilizată.” (JEFFERY)

Jeffery, care a lucrat în domeniul afacerilor, a spus: „Pe măsură ce am acumulat mai multe cunoştinţe biblice, am înţeles că nu mai puteam fi acel agent de vânzări bun de gură şi şmecher, gata să spună orice pentru a obţine un contract. Conştiinţa mea a fost sensibilizată de versete biblice, cum ar fi Proverbele 11:1, unde se spune că «Iehova detestă balanţa înşelătoare»”. Spre deosebire de acei oameni care l-au întrebat pe Isus dacă este permis să plătească impozit, Jeffery a învăţat să fie cinstit atât în relaţiile cu fraţii de credinţă, cât şi cu ceilalţi oameni.

Milioane de Martori ai lui Iehova din întreaga lume se străduiesc să aplice în viaţă ce învaţă din Biblie. Ei fac eforturi susţinute pentru a îmbrăca „noua personalitate care a fost creată după voinţa lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate” (Efeseni 4:24). Vă îndemnăm să aflaţi cine sunt Martorii lui Iehova, ce cred ei şi cum vă pot ajuta să învăţaţi mai multe despre lumea nouă promisă de Dumnezeu, unde „va locui dreptatea” şi nu va mai exista ipocrizie (2 Petru 3:13).