Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Turnul de veghe  |  Aprilie 2015

V-aţi întrebat?

V-aţi întrebat?

Ce rol avea centurionul în armata romană?

Stelă a centurionului Marcus Favonius Facilis

În Scripturile greceşti creştine se face referire la centurioni de mai multe ori. Atât ofiţerul care a supravegheat execuţia lui Isus, cât şi Corneliu, primul neevreu care a devenit creştin, aveau gradul de centurion. Ofiţerul care urma să supravegheze flagelarea apostolului Pavel, precum şi Iuliu, care l-a escortat pe Pavel la Roma, erau tot centurioni (Marcu 15:39; Faptele 10:1; 22:25; 27:1).

Un centurion comanda, de obicei, o centurie, care era formată din 50-100 de infanterişti. El era, printre altele, responsabil cu efectuarea instrucţiei şi cu menţinerea disciplinei soldaţilor din subordinea sa. Trebuia să le verifice uniformele şi echipamentul, precum şi să-i conducă în timpul campaniilor militare.

Gradul de centurion era cel mai înalt grad la care putea fi promovat un soldat de rând. Centurionii erau militari de carieră şi trebuiau să fie lideri iscusiţi. Disciplina şi eficienţa puternicei armate romane depindea de ei. Potrivit unei surse, centurionii „erau adesea cei mai experimentaţi şi cei mai informaţi oameni din armată”.

Prin ce se deosebeau oglinzile din timpurile biblice de cele din zilele noastre?

Oglindă din Egiptul antic

Spre deosebire de oglinzile din sticlă din zilele noastre, oglinzile din timpurile biblice erau în general din metal bine şlefuit, cel mai adesea bronz, dar puteau fi şi din cupru, argint, aur sau electrum (aliaj natural de aur şi argint). În Biblie, prima menţiune referitoare la oglinzi are legătură cu construirea tabernacolului, primul centru de închinare al naţiunii Israel. Femeile au donat oglinzi pentru confecţionarea unui lighean sacru de aramă şi a suportului acestuia (Exodul 38:8). Se pare că oglinzile trebuiau topite pentru a fi folosite în acest scop.

Oglinzile scoase la iveală în urma săpăturilor arheologice efectuate în Israel şi în împrejurimile lui au fost, de obicei, găsite alături de bijuterii şi de alte obiecte de podoabă pentru femei. De regulă, aceste oglinzi erau rotunde şi aveau un mâner ornamentat, sculptat în lemn, metal sau fildeş, adesea sub forma unei siluete feminine. Pe faţa neşlefuită a oglinzii, în general nu existau ornamente.

Oglinzile din antichitate nu reflectau imaginea la fel de bine precum cele din prezent. Aşa se explică, probabil, de ce apostolul Pavel a spus: „În prezent privim într-o oglindă de metal, care nu poate reflecta lucrurile clar” (1 Corinteni 13:12).