Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

 O CONVERSAŢIE CU UN MARTOR AL LUI IEHOVA

De ce trebuie să comemorăm moartea lui Isus?

De ce trebuie să comemorăm moartea lui Isus?

Iată cum ar putea decurge o conversaţie între un Martor al lui Iehova şi un locatar. Să ne imaginăm că o Martoră pe nume Claudia o vizitează pe o doamnă pe nume Alina.

„CONTINUAŢI SĂ FACEŢI LUCRUL ACESTA ÎN AMINTIREA MEA”

Claudia: Bună ziua, doamna Alina. Mă bucur mult că aţi reuşit să veniţi săptămâna trecută la Comemorarea morţii lui Isus Cristos. * Cum vi s-a părut întrunirea?

Alina: Mi-a plăcut, dar trebuie să recunosc că n-am înţeles tot ce s-a spus acolo. Faptul de a comemora moartea lui Isus a fost ceva nou pentru mine. De regulă, oamenii sărbătoresc naşterea lui Isus, la Crăciun, şi învierea sa, la Paşte.

Claudia: E adevărat, Crăciunul şi Paştele sunt sărbători foarte populare. Însă Martorii lui Iehova consideră că este important să comemoreze moartea lui Isus. Dacă aveţi câteva minute la dispoziţie, mi-ar face plăcere să vedem împreună de ce comemorăm noi moartea lui Isus.

Alina: Da, putem discuta puţin.

Claudia: Martorii lui Iehova comemorează moartea lui Isus în primul rând pentru că Isus le-a poruncit continuatorilor lui să facă acest lucru. Să ne gândim ce s-a întâmplat în noaptea dinaintea morţii lui Isus. Probabil vă amintiţi că Isus a luat împreună cu discipolii săi fideli o cină mai specială.

Alina: Vă referiţi la Cina cea de Taină?

Claudia: Exact. Mai este numită şi Cina Domnului. Cu acea ocazie, Isus le-a dat continuatorilor săi instrucţiuni clare. Ele sunt consemnate în Luca 22:19. Vreţi, vă rog, să citiţi dumneavoastră versetul?

Alina: Sigur. „De asemenea, a luat o pâine, a adus mulţumiri, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: «Aceasta reprezintă corpul meu, care urmează să fie dat pentru voi. Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea».”

Claudia: Mulţumesc. Remarcaţi porunca lui Isus de la finalul versetului: „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea”. Şi, observaţi, chiar în propoziţia anterioară, Isus a arătat clar ce trebuiau să-şi aducă aminte continuatorii săi: faptul că el urma să-şi dea viaţa în folosul lor. Aceeaşi idee o regăsim în Matei 20:28. Aici citim: „Fiul omului n-a venit ca să i se slujească, ci să slujească şi să-şi dea sufletul ca răscumpărare pentru mulţi”. Aşadar, Martorii lui Iehova se întrunesc în fiecare an la data corespunzătoare morţii lui Isus ca să-şi aducă aminte de jertfa sa de răscumpărare. Moartea lui Isus poate însemna viaţă pentru toţi oamenii ascultători.

DE CE A FOST NEVOIE DE RĂSCUMPĂRARE?

Alina: Am tot auzit spunându-se că Isus a murit ca să putem avea viaţă. Însă, sinceră să fiu, n-am înţeles niciodată ce înseamnă acest lucru.

 Claudia: Şi nu sunteţi singura; mulţi oameni nu înţeleg acest subiect. Jertfa de răscumpărare oferită de Isus este un subiect profund. Dar, în acelaşi timp, este unul dintre cele mai frumoase adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu. Vă grăbiţi sau mai putem discuta puţin?

Alina: Mai putem discuta câteva minute.

Claudia: Mă bucur. Am făcut câteva cercetări cu privire la răscumpărare şi am să încerc să fiu cât mai la obiect.

Alina: Bine.

Claudia: Pentru a înţelege acest subiect, mai întâi trebuie să înţelegem ce s-a întâmplat când Adam şi Eva au păcătuit în grădina Edenului. Să citim în acest sens Romani 6:23. Vreţi să-l citiţi dumneavoastră?

Alina: Da. „Plata păcatului este moartea, însă darul pe care îl dă Dumnezeu este viaţa veşnică prin Cristos Isus, Domnul nostru.”

Claudia: Observaţi cum începe versetul? „Plata păcatului este moartea.” Cu alte cuvinte, pedeapsa pentru păcat este moartea. Aceasta este o lege simplă, pe care Dumnezeu a stabilit-o la începutul istoriei omenirii. Bineînţeles, la început, nici Adam, nici Eva nu erau păcătoşi. Ei fuseseră creaţi perfecţi şi toţi copiii lor urmau să se nască perfecţi. Întrucât nu exista păcat, nu exista nici moarte. Adam, Eva şi toţi descendenţii lor aveau perspectiva de a trăi veşnic şi de a fi fericiţi. Însă, după cum vedem, lucrurile n-au rămas aşa.

Alina: Nu, pentru că Adam şi Eva au mâncat din fructul interzis.

Claudia: Exact. Mâncând din fructul interzis, practic ei au ales să nu asculte de Dumnezeu, au păcătuit. Altfel spus, au ales să devină imperfecţi şi păcătoşi. Această decizie a avut consecinţe dezastruoase nu doar pentru ei, ci şi pentru toţi urmaşii lor.

Alina: La ce vă referiţi?

Claudia: Să ne gândim la un exemplu. Poate că şi dumneavoastră faceţi uneori cozonac.

Alina: Da, mai fac din când în când!

Claudia: Să zicem că aveţi o tavă de copt nouă şi bună. Însă, înainte să o folosiţi, o scăpaţi pe jos şi tava se deformează. Cum vor arăta cozonacii pe care îi veţi coace în acea tavă? Nu vor ieşi ei deformaţi, la fel ca tava?

Alina: Ba da!

Claudia: În mod asemănător, când au ales să nu asculte de Dumnezeu, Adam şi Eva au suferit, ca să spunem aşa, o „deformare”; ei au dobândit un mare defect: păcatul şi imperfecţiunea. Fiindcă au păcătuit înainte de-a avea copii, toţi copiii lor aveau să se nască cu acelaşi defect. Toţi oamenii se nasc păcătoşi. În Biblie, cuvântul „păcat” nu se referă doar la o faptă rea, ci şi la starea de păcat moştenită. Adam şi Eva i-au condamnat pe toţi descendenţii lor – şi, implicit, pe noi două – la o viaţă marcată de imperfecţiune şi păcat, ce se sfârşeşte cu moartea. Chiar dacă n-am făcut nimic rău – nici nu eram născute când Adam şi Eva au păcătuit – , şi noi suntem afectate de păcat. Şi, aşa cum am citit în Romani 6:23, pedeapsa pentru păcat este moartea.

Alina: Dar nu mi se pare corect. De ce să sufere toţi oamenii pentru păcatul lui Adam şi al Evei?

Claudia: Într-adevăr, nu pare corect. Dar Dumnezeu n-a lăsat lucrurile aşa. În dreptatea sa perfectă, el a hotărât ca Adam şi Eva să moară pentru păcatele lor, însă noi, urmaşii lor, să avem o speranţă. Dumnezeu a făcut posibilă eliberarea noastră din această situaţie deplorabilă. Şi, în acest punct al discuţiei, ajungem la jertfa de răscumpărare a lui Isus. Să revenim la Romani 6:23. După ce spune că „plata păcatului este moartea”, versetul continuă: „Însă darul pe care îl dă Dumnezeu este viaţa veşnică prin Cristos Isus,  Domnul nostru”. Aşadar, prin moartea lui Isus ni s-a deschis calea spre eliberarea din păcat şi din moarte. *

RĂSCUMPĂRAREA, CEL MAI MARE DAR DIN PARTEA LUI DUMNEZEU

Claudia: Aş dori acum să ne îndreptăm atenţia spre un alt detaliu din acest verset.

Alina: Care anume?

Claudia: Remarcaţi că versetul spune: „Darul pe care îl dă Dumnezeu este viaţa veşnică prin Cristos Isus”. Dacă Isus a fost cel care a suferit şi a murit, dându-şi viaţa în folosul nostru, de ce se spune că răscumpărarea este „darul pe care îl dă Dumnezeu”? De ce nu se spune „darul pe care îl dă Isus”? *

Alina: Nu ştiu ce să vă răspund.

Claudia: Adam şi Eva au fost creaţi de Dumnezeu. Prin urmare, când nu au ascultat, ei au păcătuit împotriva sa. Dumnezeu trebuie să se fi întristat foarte mult când primii doi oameni s-au răzvrătit împotriva lui. Însă el a găsit imediat o soluţie. * Iehova a stabilit ca una dintre fiinţele spirituale create de el să vină pe pământ, să trăiască aici ca om perfect şi, în cele din urmă, să-şi dea viaţa ca jertfă de răscumpărare. Se poate spune deci pe bună dreptate că răscumpărarea este un dar din partea lui Dumnezeu. Răscumpărarea însă este un dar de la Dumnezeu şi din alt punct de vedere. V-aţi gândit vreodată ce a simţit Dumnezeu când Isus a fost ucis?

Alina: Sincer, nu m-am gândit niciodată.

Claudia: Am văzut în curte jucării. Aveţi copii?

Alina: Da, am un băieţel şi o fetiţă.

Claudia: Ca părinte, gândiţi-vă ce a simţit Iehova, Tatăl ceresc al lui Isus, în ziua în care Fiul său iubit a murit. Ce credeţi că a simţit când Isus a fost arestat, batjocorit şi lovit cu pumnii? Ce a simţit Tatăl când şi-a văzut Fiul ţintuit pe un stâlp şi lăsat să moară încet, în chinuri groaznice?

Alina: Cred că a suferit cumplit. N-am privit niciodată lucrurile din această perspectivă.

Claudia: Oricum, nu putem spune cu exactitate ce a simţit Dumnezeu în acea zi. Ştim însă că el este o persoană cu sentimente. Şi mai ştim şi de ce a permis să se întâmple acest lucru îngrozitor. Motivul este explicat în Ioan 3:16, un verset bine cunoscut. Vreţi să-l citiţi dumneavoastră?

Alina: Da. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică.”

Jertfa de răscumpărarea este cel mai măreţ gest de iubire arătat vreodată

Claudia: Mulţumesc. În prima parte a versetului se spune că ‘Dumnezeu a iubit lumea’. Iată motivaţia lui Dumnezeu: iubirea. Din iubire Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său pe pământ ca să moară în folosul nostru! Jertfa de răscumpărare este cu adevărat cel mai măreţ gest de iubire arătat vreodată! Aceasta doresc să rememoreze Martorii lui Iehova când se întrunesc în fiecare an cu ocazia Comemorării morţii lui Isus. Cum vi s-au părut ideile pe care le-am discutat?

Alina: Foarte interesante. Vă mulţumesc că v-aţi făcut timp să mi le împărtăşiţi.

Există un subiect biblic cu privire la care v-aţi pus întrebări? Aţi vrea să cunoaşteţi mai multe despre convingerile Martorilor lui Iehova sau despre modul lor de închinare? Când îi veţi întâlni pe Martorii lui Iehova, nu ezitaţi să-i abordaţi. Ei vor fi încântaţi să vă răspundă la întrebări.

^ par. 5 O dată pe an, Martorii lui Iehova se întrunesc pentru a comemora moartea de jertfă a lui Isus, la data corespunzătoare morţii sale.

^ par. 32 Următorul articol din această serie va analiza modul în care jertfa de răscumpărare a lui Isus ne eliberează din păcat, precum şi ce trebuie să facem pentru a beneficia de răscumpărare.

^ par. 36 Potrivit Bibliei, Dumnezeu şi Isus sunt două persoane distincte. Pentru mai multe informaţii, vezi capitolul 4 din cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată de Martorii lui Iehova.