Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Turnul de veghe  |  Martie 2015

 CITITORII ÎNTREABĂ . . .

Care este adevărata origine a obiceiurilor de Paşte?

Care este adevărata origine a obiceiurilor de Paşte?

Potrivit cu Encyclopædia Britannica, Paştele este „cea mai importantă sărbătoare celebrată de creştini în amintirea învierii lui Isus Cristos”. Dar care este originea acestei sărbători?

Când este stabilită autenticitatea unui obiect de artă vechi, se acordă o mare atenţie detaliilor. În mod asemănător, este important să ştim dacă obiceiurile ţinute cu ocazia Paştelui sunt cu adevărat creştine.

Isus le-a poruncit continuatorilor lui să celebreze moartea, nu învierea sa. Apostolul Pavel a numit acest eveniment „cina Domnului” (1 Corinteni 11:20; Luca 22:19, 20).

În aceeaşi enciclopedie se arată că multe tradiţii de Paşte „n-au legătură” cu învierea lui Isus, ci „provin din obiceiuri populare”. De exemplu, The Encyclopedia of Religion spune despre ouăle şi despre iepuraşul de Paşte: „Oul simbolizează o nouă viaţă, care învinge aparenta moarte (duritate) a cojii oului”. Aceeaşi lucrare explică: „Iepurele era considerat o creatură foarte fertilă şi, prin urmare, simboliza venirea primăverii”.

Philippe Walter, profesor de literatură medievală, arată cum au ajuns aceste obiceiuri să facă parte din sărbătoarea Paştelui. El a scris: „În procesul de creştinare a religiilor păgâne”, învierea lui Isus a fost asociată cu uşurinţă cu sărbătoarea păgână care marca „trecerea de la iarnă, simbolul morţii, la primăvară, simbolul vieţii”. De asemenea, Philippe Walter spune că acesta a fost un pas important spre introducerea în calendarul păgân a „comemorărilor creştine”, ceea ce a înlesnit convertirea în masă.

Acest proces al „creştinării” nu a avut loc în timpul vieţii apostolilor deoarece ei au fost o barieră în calea păgânismului (2 Tesaloniceni 2:7). Apostolul Pavel a avertizat că, după „plecarea” lui, ‘urmau să se ridice bărbaţi care aveau să vorbească lucruri denaturate ca să-i tragă pe discipoli după ei’ (Faptele 20:29, 30). La sfârşitul secolului I, apostolul Ioan a scris că existau deja persoane care îi induceau în eroare pe creştini (1 Ioan 2:18, 26). Astfel, a fost deschisă calea spre adoptarea unor obiceiuri păgâne.

„Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi.” (2 Corinteni 6:14)

Cu toate acestea, unii sunt de părere că tolerarea unor obiceiuri păgâne cu ocazia sărbătorii Paştelui nu a fost un lucru greşit, întrucât le-a oferit „păgânilor” ocazia să înţeleagă mai bine semnificaţia învierii lui Isus. Totuşi, Pavel n-ar fi fost niciodată de acord cu lucrul acesta. Deşi a venit în contact cu multe obiceiuri păgâne în timpul călătoriilor sale prin Imperiul Roman, el n-a adoptat niciodată vreunul dintre aceste obiceiuri pentru a-i ajuta pe oameni să-l înţeleagă mai bine pe Isus. Dimpotrivă, el i-a îndemnat pe creştini: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi. Căci ce legătură are dreptatea cu nelegiuirea? Sau ce părtăşie are lumina cu întunericul? «De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi separaţi-vă, zice Iehova, şi nu mai atingeţi ce este necurat»” (2 Corinteni 6:14, 17).

La ce concluzie ajungem în urma acestei scurte analize a detaliilor? Cu certitudine, Paştele nu este o sărbătoare creştină.