Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Turnul de veghe  |  Martie 2015

 SUBIECTUL DE COPERTĂ | ISUS, SALVATORUL OMENIRII

Moartea şi învierea lui Isus – Ce foloase ne pot aduce?

Moartea şi învierea lui Isus – Ce foloase ne pot aduce?

„Crede în Domnul Isus şi vei fi salvat.” (Faptele 16:31)

Aceste cuvinte memorabile, adresate unui temnicer din oraşul macedonean Filipi, au fost rostite de apostolul Pavel şi de Sila. Dar ce înseamnă ele? Pentru a vedea ce legătură există între credinţa în Isus şi salvarea din moarte, trebuie să înţelegem mai întâi de ce murim. În continuare vom analiza ce spune Biblia.

Oamenii nu au fost creaţi să moară

„Iehova Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a pus în grădina Edenului ca să o cultive şi să o îngrijească. Şi Iehova Dumnezeu i-a dat omului următoarea poruncă: «Din orice pom din grădină poţi să mănânci pe săturate. Dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, în mod sigur vei muri».” (Geneza 2:15-17)

Dumnezeu l-a aşezat pe primul om, Adam, în grădina Edenului, un paradis pământesc, unde exista o mare varietate de plante şi de animale. Adam putea să mănânce în voie din pomii fructiferi aflaţi în această grădină. Totuşi, Iehova Dumnezeu i-a spus cât se poate de clar să nu mănânce dintr-un anumit pom, avertizându-l că, dacă mânca, avea să moară.

A înţeles Adam ce presupunea încălcarea acestei porunci? El ştia ce era moartea deoarece văzuse unele animale murind. Dacă Adam ar fi fost creat să moară în cele din urmă, avertismentul lui Dumnezeu ar fi fost lipsit de sens. Adam a înţeles că, dacă asculta de Dumnezeu şi nu mânca din pomul interzis, avea să trăiască veşnic, adică să nu moară niciodată.

Unii cred în mod greşit că acel pom a simbolizat relaţiile sexuale. Iehova a vrut ca Adam şi soţia lui, Eva, ‘să fie roditori, să se înmulţească, să umple pământul şi să-l supună’ (Geneza 1:28). Interdicţia s-a referit la un pom real, pe care Iehova l-a numit „pomul cunoaşterii binelui şi răului”, deoarece reprezenta dreptul său de a hotărî ce este bine sau rău pentru oameni. Dacă nu mânca din acel pom, Adam demonstra nu numai că era ascultător, dar şi că îi era recunoscător Celui ce îl crease şi de la care primise atât de multe lucruri.

 Adam a murit deoarece nu a ascultat de Dumnezeu

„Lui Adam [Dumnezeu] i-a zis: «Fiindcă ai . . . mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci din el” . . . În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat. Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce».” (Geneza 3:17, 19)

Adam a mâncat din pomul interzis. Fapta lui de neascultare nu putea fi trecută cu vederea. El s-a răzvrătit, dovedind o lipsă crasă de apreciere pentru toate lucrurile bune pe care Iehova le făcuse pentru el. Mâncând din acel fruct, Adam a ales calea independenţei. Întrucât l-a respins pe Iehova, consecinţele aveau să fie dezastruoase.

În cele din urmă, Adam a murit, aşa cum prezisese Iehova. Dumnezeu îl făcuse pe Adam „din ţărâna pământului” şi îi spusese că se va întoarce „în ţărână”. Adam n-a continuat să trăiască sub o altă formă sau într-o altă lume. Când a murit, el a devenit inert, ca ţărâna din care fusese creat (Geneza 2:7; Eclesiastul 9:5, 10).

Murim pentru că suntem descendenţii lui Adam

„Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, fiindcă toţi au păcătuit.” (Romani 5:12)

Neascultarea, sau păcatul, lui Adam a avut consecinţe de amploare. Păcătuind, Adam n-a pierdut o viaţă scurtă de 70 sau 80 de ani, ci perspectiva vieţii veşnice. Mai mult decât atât, când a păcătuit, Adam a pierdut perfecţiunea. Drept urmare, el le-a transmis tuturor urmaşilor săi imperfecţiunea.

Cu toţii suntem descendenţii lui Adam. De la el am moştenit, fără voia noastră, un corp imperfect, supus păcatului şi morţii. Descriind starea deplorabilă în care ne aflăm, Pavel a scris: „Eu sunt carnal, vândut păcatului. Nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de acest corp care mă duce la moarte?”. Răspunzând la întrebare, el spune: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru!” (Romani 7:14, 24, 25).

 Isus şi-a dat viaţa pentru ca noi să trăim veşnic

„Tatăl l-a trimis pe Fiul ca Salvator al lumii.” (1 Ioan 4:14)

Iehova Dumnezeu a găsit un mijloc prin care să înlăture efectele păcatului şi să ne scape de pedeapsa morţii definitive. El l-a trimis pe fiul său iubit din ceruri pentru a se naşte ca om perfect, aşa cum fusese Adam. Dar, spre deosebire de Adam, Isus „n-a comis păcat” (1 Petru 2:22). Întrucât nu se afla sub pedeapsa morţii, el putea să trăiască veşnic ca om perfect.

Cu toate acestea, Iehova a permis ca Isus să fie omorât de duşmanii săi. După trei zile, Iehova l-a înviat ca spirit pentru ca, mai târziu, să se poată întoarce în cer. Aici, Isus i-a prezentat lui Dumnezeu valoarea vieţii sale perfecte pentru a răscumpăra ceea ce pierduseră Adam şi, implicit, urmaşii săi. Iehova a primit această jertfă, oferindu-le tuturor celor care cred în Isus posibilitatea de a primi viaţă veşnică (Romani 3:23, 24; 1 Ioan 2:2).

Astfel, Isus a cumpărat înapoi ceea ce pierduse Adam. El şi-a dat viaţa pentru ca noi să putem trăi veşnic. Biblia spune: „Isus . . . a suferit moartea, pentru ca, prin bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, el să guste moartea pentru fiecare om” (Evrei 2:9).

Această măsură ne ajută să înţelegem ce fel de Dumnezeu este Iehova. Potrivit normelor sale înalte de dreptate, oamenii imperfecţi nu se puteau răscumpăra singuri. Totuşi, motivat de iubire şi de compasiune, el a găsit mijlocul prin care să ne elibereze fără a-şi încălca normele. Însă aceasta l-a costat foarte mult: viaţa Fiului său, dată ca răscumpărare (Romani 5:6-8).

Isus a înviat, şi alţi oameni vor învia

„Cristos a fost sculat din morţi, primul rod al celor care au adormit în moarte. Căci, având în vedere că moartea vine printr-un om, învierea morţilor vine tot printr-un om. Fiindcă, aşa cum toţi mor prin Adam, tot aşa toţi vor fi readuşi la viaţă prin Cristos.” (1 Corinteni 15:20-22)

Nu există nicio îndoială că Isus a trăit şi a murit, dar ce dovezi există că el a înviat? Una dintre cele mai puternice dovezi este faptul că, după ce a înviat, Isus li s-a arătat multor oameni în ocazii şi în locuri diferite. Odată, el s-a arătat la peste 500 de oameni. Apostolul Pavel a scris despre aceasta în scrisoarea adresată creştinilor din oraşul Corint, menţionând că unii dintre martorii oculari erau încă în viaţă la data aceea. Ei puteau depune mărturie despre ceea ce văzuseră şi auziseră (1 Corinteni 15:3-8).

De remarcat că, atunci când l-a numit pe Cristos „primul rod” dintre cei înviaţi, Pavel a dat de înţeles că, mai târziu, urmau să fie înviaţi şi alţi oameni. Isus însuşi a spus că va veni timpul când „toţi cei din mormintele de amintire . . . vor ieşi afară” (Ioan 5:28, 29).

 Pentru a trăi veşnic, trebuie să credem în Isus

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16)

În primele pagini ale Bibliei se vorbeşte despre timpul când moartea a intrat în lume, iar Paradisul a fost pierdut. Ultimele pagini ale acestei cărţi vorbesc despre timpul când moartea va dispărea, iar Dumnezeu va restabili Paradisul pe pământ. Atunci oamenii vor avea o viaţă plină de sens şi vor putea trăi veşnic. În Revelaţia 21:4 se spune: „Moartea nu va mai fi”. Pentru a da mai multă greutate acestei promisiuni, versetul 5 continuă astfel: „Aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate”. Iar Iehova este pe deplin capabil să realizeze ceea ce promite.

Crezi că „aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate”? Te invităm să înveţi mai multe lucruri despre Isus Cristos ca să poţi manifesta credinţă în el. În felul acesta, vei câştiga aprobarea lui Iehova. Pe lângă binecuvântările pe care le vei primi în prezent, vei dobândi speranţa de a trăi veşnic în Paradisul pământesc, unde moartea nu va mai fi, „nici strigăt, nici durere nu vor mai fi”.