Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

 SUBIECTUL DE COPERTĂ

Ce a făcut Dumnezeu pentru tine?

Ce a făcut Dumnezeu pentru tine?

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16)

Acesta este unul dintre cele mai cunoscute şi mai des citate versete biblice. S-a spus că niciun alt verset nu „descrie într-un mod atât de concis relaţia lui Dumnezeu cu omenirea şi calea care duce la salvare”. De aceea, în unele ţări, acest verset sau doar referinţa „Ioan 3:16” se poate citi pe bannerele de la unele evenimente publice, pe autocolante sau în graffiti.

După cât se pare, acest obicei are la bază convingerea că iubirea lui Dumnezeu este o garanţie pentru salvarea veşnică. Tu ce părere ai? Ce înseamnă pentru tine iubirea lui Dumnezeu? Cum crezi că şi-a manifestat Dumnezeu iubirea faţă de tine?

„ATÂT DE MULT A IUBIT DUMNEZEU LUMEA”

Mulţi nu contestă faptul că Dumnezeu a creat universul fizic, natura şi omul. Complexitatea organismelor vii demonstrează că în spatele existenţei lor se află, cu certitudine, o inteligenţă superioară. Nenumăraţi oameni îi mulţumesc lui Dumnezeu zi de zi pentru darul vieţii. De asemenea, ei sunt conştienţi că depind în totalitate de Dumnezeu în ce priveşte aerul, apa, hrana şi succesiunea anotimpurilor, ceea ce le permite să trăiască şi să se bucure de viaţă.

Este bine să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri întrucât el este Făuritorul şi Susţinătorul vieţii (Psalmii 104:10-28; 145:15, 16; Faptele 4:24). Pentru  a înţelege cât de mult ne iubeşte Dumnezeu, este suficient să ne gândim la tot ce face el pentru a susţine viaţa. Apostolul Pavel a spus: „[Dumnezeu] dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile. Fiindcă prin el avem viaţă, ne mişcăm şi existăm” (Faptele 17:25, 28).

Totuşi, Dumnezeu îşi manifestă iubirea nu numai îngrijindu-se de necesităţile noastre fizice, ci şi în multe alte moduri. Acordându-ne demnitate, el ne-a înzestrat cu necesităţi spirituale, pe care ne ajută să ni le satisfacem (Matei 5:3). În felul acesta, oamenii ascultători au perspectiva de a ajunge să facă parte din familia lui Dumnezeu în calitate de ‘copii’ ai săi (Romani 8:19-21).

Potrivit cu Ioan 3:16, Dumnezeu şi-a manifestat iubirea faţă de noi trimiţându-l pe pământ pe Fiul său, Isus, ca să ne înveţe despre Dumnezeul şi Tatăl său şi ca să-şi dea viaţa pentru noi. Totuşi, mulţi spun că nu înţeleg de ce a fost nevoie ca Isus să moară pentru omenire şi în ce fel moartea sa este o expresie a iubirii lui Dumnezeu. Să vedem în continuare ce spune Biblia despre motivul pentru care a murit Isus şi despre importanţa morţii sale.

„L-A DAT PE FIUL SĂU UNIC-NĂSCUT”

Toţi oamenii se îmbolnăvesc, îmbătrânesc şi, în cele din urmă, mor. Totuşi, scopul originar al lui Iehova Dumnezeu cu privire la omenire nu a fost acesta. El le-a oferit primilor oameni perspectiva de a trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ, dar cu o condiţie: să asculte de el. Dumnezeu a spus că, dacă alegeau să nu asculte de el, urmau să moară (Geneza 2:17). După cum se ştie, primul om s-a răzvrătit împotriva autorităţii lui Dumnezeu, aducând astfel moartea asupra lui şi a urmaşilor săi. Apostolul Pavel a spus: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, fiindcă toţi au păcătuit” (Romani 5:12).

Cu toate acestea, Dumnezeu „iubeşte dreptatea” (Psalmul 37:28). Chiar dacă nu a putut trece cu vederea păcatul comis în mod intenţionat de primul om, Dumnezeu nu a condamnat pentru totdeauna întreaga omenire să sufere şi să moară din cauza neascultării unui singur om. Dimpotrivă, aplicând principiul „viaţă pentru viaţă”, el a echilibrat balanţa justiţiei şi a făcut posibil ca oamenii ascultători să se bucure din nou de viaţă veşnică (Exodul 21:23). Aşadar, cum putea fi redobândită viaţa umană perfectă pe care o pierduse Adam? Lucrul acesta era posibil prin oferirea, sau sacrificarea, unei vieţi umane perfecte, echivalente ca valoare cu viaţa lui Adam.

Isus a venit de bunăvoie pe pământ şi a renunţat la propria viaţă pentru a elibera omenirea din păcat şi din moarte

Bineînţeles, niciun urmaş imperfect al lui Adam nu putea oferi un astfel de preţ, ci numai Isus (Psalmul 49:6-9). Născut fără stigmatul păcatului, Isus a fost perfect, aşa cum fusese şi Adam. Astfel, renunţând la propria viaţă, Isus a răscumpărat omenirea din sclavia păcatului. În felul acesta, el le-a oferit urmaşilor primului cuplu  uman posibilitatea de a se bucura de aceeaşi viaţă perfectă de care s-au bucurat la început Adam şi Eva (Romani 3:23, 24; 6:23). Dar ce trebuie să facem pentru a beneficia de acest gest suprem de iubire?

„ORICINE MANIFESTĂ CREDINŢĂ ÎN EL”

Revenind la textul din Ioan 3:16, remarcăm cuvintele: „Oricine manifestă credinţă în el [adică în Isus] să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică”. De aici înţelegem că putem obţine darul vieţii veşnice cu condiţia să credem în Isus şi să ascultăm de el.

Dar, probabil, te întrebi: De ce este necesară ascultarea? Nu a spus Isus că „oricine manifestă credinţă în el” va avea viaţă veşnică? Este adevărat, credinţa este esenţială. Totuşi, nu este suficient să credem în existenţa lui Isus. Potrivit unei lucrări de referinţă, termenul din limba originară, folosit de Ioan, înseamnă „încredere, nu credulitate” (Vine’s Expository Dictionary of Old and New Testament Words). Pentru a beneficia de favoarea lui Dumnezeu nu este suficient să recunoaştem la nivelul minţii că Isus este Salvatorul. Trebuie să ne străduim cu sinceritate să aplicăm învăţăturile sale. Fără fapte, orice profesiune de credinţă este lipsită de valoare. Biblia spune: „Credinţa fără fapte este moartă” (Iacov 2:26). Cu alte cuvinte, din partea unei persoane se cere să creadă în Isus, adică să trăiască în armonie cu învăţăturile sale.

Pavel a explicat acest lucru în felul următor: „Iubirea lui Cristos ne obligă, deoarece considerăm că . . . un singur om [Isus] a murit pentru toţi . . . ; şi el a murit pentru toţi, pentru ca aceia care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru cel care a murit pentru ei şi a fost sculat din morţi” (2 Corinteni 5:14, 15). Recunoştinţa sinceră pentru jertfa lui Isus ar trebui să ne motiveze să facem schimbări în viaţă, adică să nu mai trăim pentru noi înşine, ci pentru Isus, care şi-a dat viaţa în folosul nostru. Prin urmare, aplicarea învăţăturilor sale trebuie să aibă prioritate în viaţa noastră. O astfel de schimbare se va reflecta în normele după care trăim, în alegerile pe care le facem şi în acţiunile noastre. Ce răsplată vor primi cei care cred în Isus?

„SĂ NU FIE DISTRUS, CI SĂ AIBĂ VIAŢĂ VEŞNICĂ”

Ultima parte a versetului 16 din Ioan, capitolul 3, arată ce promisiune le face Dumnezeu celor ce cred în răscumpărare şi trăiesc potrivit normelor divine. Dumnezeu doreşte ca aceşti oameni fideli ‘să nu fie distruşi, ci să aibă viaţă veşnică’. Totuşi, cei care beneficiază de iubirea lui Dumnezeu au perspective de viitor diferite.

Isus a promis că un grup de persoane va primi viaţă în cer. El le-a spus în mod deschis discipolilor săi fideli că urma să le pregătească un loc pentru ca ei să poată domni împreună cu el în glorie cerească (Ioan 14:2, 3; Filipeni 3:20, 21). Cei înviaţi la viaţă cerească „vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni ca regi cu el în cei o mie de ani” (Revelaţia 20:6).

Doar un număr limitat de continuatori ai lui Cristos aveau să primească acest măreţ privilegiu. De fapt, Isus a spus: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit de cuviinţă să vă dea regatul!” (Luca 12:32). Câte persoane aveau să facă parte din această „turmă mică”? În Revelaţia 14:1, 4 se spune: ‘M-am uitat şi iată că Mielul [Isus Cristos înviat] stătea pe muntele [ceresc] Sion şi cu el erau o sută patruzeci şi patru de mii care aveau scrise pe frunte numele său şi numele Tatălui său. Ei au fost cumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel’. Dacă ne gândim că de-a lungul timpului au trăit miliarde de oameni, 144 000 de persoane reprezintă doar o „turmă mică”. Despre membrii acesteia se spune că vor fi regi. Dar peste cine vor domni ei?

Isus a vorbit despre un al doilea grup de persoane fidele, care vor beneficia de foloasele guvernării cereşti. Potrivit cu Ioan 10:16, Isus a spus: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, iar ele vor asculta glasul meu şi vor fi o singură turmă cu un singur păstor”. Aceste „oi” aşteaptă cu nerăbdare să se bucure de viaţă veşnică pe pământ,  perspectivă pe care au avut-o la început Adam şi Eva. De unde ştim că oile despre care a vorbit Isus aici vor trăi pe pământ?

Biblia vorbeşte în multe locuri despre condiţiile paradiziace care vor exista pe pământ. Te invităm să deschizi Biblia şi să citeşti următoarele pasaje: Psalmii 37:9-11; 46:8, 9; 72:7, 8, 16; Isaia 35:5, 6; 65:21-23; Matei 5:5; Ioan 5:28, 29; Revelaţia 21:4. Aceste versete prezic sfârşitul războaielor, al foametei, al bolilor şi al morţii. Ele vorbesc despre timpul când oamenii buni îşi vor construi case, îşi vor cultiva pământul şi îşi vor creşte copiii în pace. * Nu ţi-ai dori să te bucuri şi tu de această perspectivă? Avem toate motivele să credem că ceea ce a promis Dumnezeu se va împlini în curând!

DUMNEZEU A FĂCUT MULTE LUCRURI PENTRU TINE

Dacă meditezi la tot ce a făcut Dumnezeu pentru tine şi pentru întreaga omenire, vei constata, cu siguranţă, că a făcut deja foarte multe lucruri. Avem viaţă, inteligenţă, suntem sănătoşi într-o oarecare măsură şi dispunem de lucrurile necesare vieţii. Mai mult decât atât, darul răscumpărării oferit de Dumnezeu prin intermediul lui Isus, care a murit pentru noi, ne poate aduce mult mai multe binecuvântări, după cum reiese din Ioan 3:16.

Viaţa veşnică în condiţii extraordinare, fără ameninţarea bolilor, a războaielor, a foametei sau a morţii, ne va aduce, cu siguranţă, fericire şi binecuvântări. Depinde numai de tine dacă vei primi aceste binecuvântări. Rămâne totuşi o întrebare: Ce faci tu pentru Dumnezeu?

^ par. 24 Pentru mai multe informaţii referitoare la aceste profeţii, vezi capitolul 3 al cărţii Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată de Martorii lui Iehova.