Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Turnul de veghe  |  Decembrie 2013

Din „munţi vei extrage aramă“

Din „munţi vei extrage aramă“

În timp ce explorau defileurile şi grotele din Deşertul Iudeii, câţiva arheologi au ajuns la o peşteră situată în partea de sus a unei stânci abrupte. Aveau ei să descopere obiecte antice valoroase sau manuscrise asemănătoare Sulurilor de la Marea Moartă? Spre mare lor surprindere, arheologii au găsit o adevărată comoară, numită ulterior tezaurul de la Nahal Mishmar.

ASCUNSĂ într-o crăpătură şi înfăşurată într-o rogojină de trestie, această colecţie, descoperită în martie 1961, era alcătuită din peste 400 de obiecte, majoritatea din cupru. Printre ele se aflau coroane, sceptre, unelte, buzdugane şi alte arme. Pentru cititorii Bibliei, această descoperire este de mare interes, deoarece confirmă cuvintele din Geneza 4:22, unde se spune că Tubal-Cain era „făuritorul a tot felul de unelte de aramă şi de fier“.

Originea acestui tezaur a rămas necunoscută. Totuşi, descoperirea lui dovedeşte că extragerea cuprului, sau aramei, topirea şi turnarea acestuia erau cunoscute în regiunile biblice încă din cele mai vechi timpuri.

TOPITORII DE CUPRU ÎN ŢARA PROMISĂ

Când israeliţii erau pe punctul de a intra în Ţara Promisă, Moise a spus poporului: „[Din] munţi vei extrage aramă“ (Deuteronomul 8:7–9). Arheologii au descoperit în Israel şi în Iordania câteva mine antice şi topitorii, cum ar fi cele de la Feinan, Timna şi Khirbat en-Nahas. Ce au scos la iveală aceste locuri?

Peisajul din Feinan şi din Timna este presărat cu numeroase puţuri de mină goale, din care minerii au extras cupru de-a lungul a cel puţin 2 000 de ani. Chiar şi în zilele noastre, vizitatorii pot găsi bucăţi de rocă ce conţin cupru, vizibil sub forma unor pete verzui. Extragerea cuprului din filoanele de la suprafaţă era o muncă istovitoare. Minerii din vechime spărgeau stânca folosind unelte de piatră. Când resursele de la suprafaţă se epuizau, ei forau puţuri cu ajutorul unor unelte metalice şi săpau galerii adânci şi tuneluri. În cartea biblică Iov găsim o descriere a procesului de extracţie a zăcămintelor de cupru (Iov 28:2–11). În perioada cuprinsă între secolul al III-lea şi secolul al V-lea e.n., romanii îi condamnau pe cei mai răi criminali şi pe alţi infractori la muncă silnică în minele de cupru de la Feinan.

Mormanele de zgură din Khirbat en-Nahas (nume care înseamnă „ruine de cupru“) sugerează că în acest loc existau topitorii de cupru industriale. Specialiştii cred că minereul adus aici era extras din minele aflate în apropiere, cum ar fi cele de la Feinan şi Timna. La separarea cuprului de minereu  se foloseau conducte de aer şi foale cu pedală care menţineau focul de mangal la o temperatură de aproximativ 1 200°C pe parcursul a opt până la zece ore. De obicei, din 5 kilograme de minereu se obţinea un lingou de cupru de 1 kilogram, din care se confecţionau apoi diverse obiecte.

ÎNTREBUINŢAREA CUPRULUI ÎN ISRAELUL ANTIC

La muntele Sinai, Iehova Dumnezeu a dat instrucţiuni clare ca acest metal strălucitor să fie folosit la construirea tabernacolului, iar mai târziu a templului din Ierusalim, care a fost construit după acelaşi model (Exodul, capitolul 27). După cât se pare, israeliţii deţineau cunoştinţe de prelucrare a metalelor înainte de a merge în Egipt sau este posibil să le fi dobândit în timpul şederii lor acolo. Când s-au aflat în pustiu, ei au făcut statuia turnată a unui viţel. În plus, ei au ştiut să confecţioneze numeroasele ustensile de aramă, folosite în cadrul serviciului de la tabernacol, cum ar fi marele bazin, oalele, tigăile, făraşele şi furculiţele (Exodul 32:4).

Mai târziu, în timpul peregrinării prin deşert, probabil când se aflau în apropiere de Punon (în prezent, Feinan), o zonă bogată în zăcăminte de cupru, israeliţii s-au plâns din cauza manei şi a lipsei de apă. Drept pedeapsă, Iehova a trimis şerpi veninoşi, care au ucis mulţi oameni. După ce israeliţii s-au căit, Moise a mijlocit în folosul poporului, iar Iehova i-a poruncit să facă un şarpe de aramă şi să-l pună pe un stâlp. Relatarea spune: „Dacă un şarpe muşca un om, iar acesta privea la şarpele de aramă, rămânea în viaţă“ (Numerele 21:4–10; 33:43).

CUPRUL ÎN TIMPUL LUI SOLOMON

Multe părţi ale templului din Ierusalim au fost construite din aramă

Regele Solomon a folosit foarte mult cupru la construirea templului din Ierusalim. O mare parte provenea de la tatăl său, David, care îl obţinuse în urma cuceririi unor teritorii din Siria (1 Cronici 18:6–8). „Marea turnată“ în cupru, un bazin uriaş folosit de preoţi pentru a se spăla, avea o capacitate de 66 000 de litri şi cântărea, după cât se pare, în jur de 30 de tone (1 Regi 7:23–26, 44–46). La intrarea templului se aflau două coloane uriaşe de cupru. Fiecare coloană avea o înălţime de 8 metri, iar în partea de sus avea un capitel de 2,2 metri. Coloanele erau goale în interior, diametrul lor fiind de 1,7 metri, iar grosimea pereţilor era de 7,5 centimetri (1 Regi 7:15, 16; 2 Cronici 4:17). Suntem uluiţi când ne gândim cât de mult cupru s-a folosit la confecţionarea acestor obiecte!

În timpurile biblice, cuprul avea multe întrebuinţări. De exemplu, în Biblie citim despre arme, obezi, instrumente muzicale şi porţi confecţionate din cupru (1 Samuel 17:5, 6; 2 Regi 25:7; 1 Cronici 15:19; Psalmul 107:16). Isus a vorbit despre bani de „aramă“, iar apostolul Pavel l-a amintit pe „Alexandru, meşterul arămar“ (Matei 10:9; 2 Timotei 4:14).

Arheologii şi istoricii continuă să caute răspuns la multe întrebări referitoare la zăcămintele de cupru din timpurile biblice, precum şi la tezaurul de la Nahal Mishmar. Cu toate acestea, faptele confirmă ceea ce se spune în relatările biblice, şi anume că ţara pe care au moştenit-o israeliţii a fost într-adevăr o ‘ţară bună, din ai cărei munţi aveau să extragă aramă’ (Deuteronomul 8:7–9).