OBSERVĂ Iehova eforturile pe care le fac închinătorii săi pentru a-i fi plăcuţi? Desigur! Dar el nu observă doar faptele lor bune şi cuvintele lor de laudă. Iehova vede chiar şi când se gândesc cu apreciere la el. Mai mult decât atât, Iehova nu-i va uita niciodată pe închinătorii săi şi ceea ce fac ei. De ce putem fi siguri de lucrul acesta? Găsim răspunsul în cuvintele consemnate de profetul Maleahi. (Citeşte Maleahi 3:16.)

În secolul al V-lea î.e.n., când a profeţit Maleahi, Israelul se afla într-o stare deplorabilă din punct de vedere moral şi religios. Preoţii îşi neglijau îndatoririle, iar majoritatea israeliţilor îl dezonorau pe Dumnezeu practicând lucruri precum vrăjitoria, adulterul şi înşelătoria (Maleahi 2:8; 3:5). În pofida acestei situaţii, unii israeliţi îi rămăseseră loiali lui Dumnezeu. Ce făceau aceştia?

„Cei ce se [temeau] de Iehova au vorbit unul cu altul“, spune Maleahi. Teama de Dumnezeu este o calitate. Maleahi vorbeşte aici despre israeliţii care aveau un respect profund faţă de Dumnezeu şi o teamă sănătoasă de a nu-i displăcea. Să observăm că acei oameni care se temeau de Dumnezeu „au vorbit unul cu altul“. Evident, ei îl lăudau pe Iehova şi se întăreau unii pe alţii pentru a nu se descuraja şi pentru a nu fi influenţaţi de nelegiuirea din jur.

Israeliţii fideli îşi arătau respectul profund faţă de Iehova şi într-un alt mod: ei ‘se gândeau la numele său’. O altă traducere spune că ei ‘cinsteau’ numele său (Galaction şi Radu). Acei oameni cu teamă de Dumnezeu îl onorau pe Iehova chiar şi în gândurile lor. În adâncul inimii lor, ei se gândeau cu apreciere, sau meditau, la Iehova şi la măreţul său nume. Observa Iehova ce făceau ei?

Maleahi spune: „Iehova a luat aminte şi a ascultat“. Din locaşul său grandios din cer, Iehova îşi pleca urechea, ca să zicem aşa, şi asculta fiecare cuvânt de laudă pe care închinătorii săi îl spuneau unii către alţii. De asemenea, el era atent la cugetările inimii lor (Psalmul 94:11). Dar el făcea mai mult decât să ia aminte la cuvintele şi la gândurile lor bune.

„O carte de amintire a început să fie scrisă înaintea lui“, spune Maleahi. Această carte conţine numele tuturor celor care îi slujesc lui Iehova în integritate. Să observăm că ea este numită „o carte de amintire“. * Înţelegem de aici că Iehova nu-i va uita niciodată pe închinătorii săi fideli şi tot ce fac ei pentru a-i aduce laude — toate faptele, cuvintele şi gândurile lor bune. Dar Dumnezeu îşi aduce aminte de ei cu un scop anume. El promite că îi va răsplăti cu viaţă veşnică pe cei ale căror nume rămân scrise în cartea sa de amintire (Psalmul 37:29). *

Cât de mângâietor este să ştim că Iehova apreciază tot ce facem pentru a ne închina lui într-un mod plăcut! Cuvintele din Maleahi 3:16 ar trebui să ne îndemne să ne gândim cu seriozitate la relaţia noastră cu Iehova. Ar fi bine să ne întrebăm: „Este numele meu scris în «cartea de amintire» a lui Dumnezeu?“. Numele nostru va fi scris dacă ne străduim în fiecare zi să acţionăm, să vorbim şi să gândim în aşa fel încât Iehova să dorească să-şi amintească de noi.

Sugestie pentru citirea Bibliei în decembrie:

Naum 1–3Maleahi 1–4

^ par. 8 Cuvântul ebraic redat prin „amintire“ înseamnă mai mult decât a-ţi aminti ceva. El transmite şi ideea de a face ceva în legătură cu ceea ce îţi aminteşti.

^ par. 8 Pentru mai multe informaţii despre promisiunea lui Dumnezeu referitoare la viaţa veşnică, vezi capitolul 3 din cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, publicată de Martorii lui Iehova.