Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Turnul de veghe  |  Octombrie 2012

 V-aţi întrebat?

V-aţi întrebat?

Au părăsit creştinii Iudeea înainte de distrugerea Ierusalimului în 70 e.n.?

„Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate campate, să ştiţi că pustiirea lui s-a apropiat. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din oraş să iasă din el.“ (Luca 21:20, 21) Isus le-a dat aceste instrucţiuni discipolilor săi când i-a avertizat cu privire la distrugerea ce urma să se abată asupra Ierusalimului. Dar există dovezi că discipolii lui Isus au ţinut seama de acest avertisment?

La câteva decenii după moartea lui Isus, o armată romană condusă de Cestius Gallus a pătruns în Palestina ca să înăbuşe o răscoală. Această intervenţie a fost confirmată de istoricul evreu Josephus, care a trăit în acea perioadă. Legiunile romane au înconjurat Ierusalimul, iar victoria lor părea sigură. Însă, pe neaşteptate, Gallus a ordonat retragerea. Potrivit lui Eusebiu, istoric şi teolog, creştinii din Iudeea au profitat de ocazie şi au fugit la Pella, un oraş din regiunea muntoasă Decapole.

Câţiva ani mai târziu, în 70 e.n., o altă armată romană, condusă de generalul Titus, a venit şi a asediat capitala iudeilor. De această dată, soldaţii au dus la bun sfârşit acţiunea începută de Gallus, pustiind oraşul. Sute de mii de iudei au fost prinşi în Ierusalim ca într-o cursă şi au murit.

Cine au fost „fiii profeţilor“?

În relatările biblice despre profeţii Samuel, Ilie şi Elisei sunt menţionaţi nişte bărbaţi numiţi „fiii profeţilor“. De exemplu, când Elisei l-a numit pe Iehu rege peste Israel, el l-a trimis „pe unul dintre fiii profeţilor“ să-l ungă (2 Regi 9:1–4).

Unii erudiţi sunt de părere că această expresie nu se referă la urmaşii profeţilor, ci mai degrabă la o şcoală pentru cei care aveau această vocaţie sau la un grup de profeţi care locuiau şi lucrau împreună. Potrivit cu Journal of Biblical Literature, cei ce făceau parte din aceste grupuri erau probabil persoane „care se dedicaseră serviciului lui Yahweh [Iehova] sub îndrumarea unui profet, care era . . . părintele lor spiritual“ (2 Regi 2:12). În relatarea despre ungerea lui Iehu, se spune că trimisul lui Elisei era, de fapt, „slujitorul profetului“ (2 Regi 9:4).

Se pare că „fiii profeţilor“ duceau o viaţă simplă. Despre un astfel de grup de profeţi din timpul lui Elisei se spune că şi-au construit o locuinţă folosind o secure pe care o împrumutaseră (2 Regi 6:1–5). Unii membri ai acestor grupuri erau căsătoriţi, aşa cum reiese din menţiunea făcută cu privire la văduva unuia dintre „fiii profeţilor“ (2 Regi 4:1). Cu siguranţă, israeliţii fideli îi apreciau pe „fiii profeţilor“. Cu o anumită ocazie, ei le-au oferit în dar alimente (2 Regi 4:38, 42).