Spune Biblia că trebuie să fim căsătoriţi pentru a ne simţi împliniţi şi fericiţi? La prima vedere, s-ar părea că Biblia susţine această idee. Cum anume?

Potrivit relatării din Geneza, Dumnezeu a văzut că ‘nu era bine’ ca primul om, Adam, să rămână singur. De aceea, Dumnezeu a creat-o pe Eva ca ajutor „care să i se potrivească“ lui Adam (Geneza 2:18). Această expresie poate însemna şi „pereche“ sau „completare“. Din acest verset, am putea trage concluzia că o persoană nu este completă, sau împlinită, decât dacă este căsătorită. În plus, multe relatări biblice prezintă căsătoria ca pe o sursă de bucurie şi de binecuvântări. Un exemplu în acest sens este relatarea despre Rut.

Totuşi, au aceste relatări menirea de a ne arăta că, în prezent, creştinii nu pot fi fericiţi şi împliniţi decât dacă sunt căsătoriţi şi au copii? Nicidecum. Cel mai împlinit om care a trăit vreodată a fost Isus Cristos. Totuşi, el a rămas necăsătorit toată viaţa. Isus, cel mai înţelept om care a trăit vreodată, a reflectat în mod perfect personalitatea „fericitului Dumnezeu“, Iehova (1 Timotei 1:11; Ioan 14:9). Isus a arătat ce trebuie să facem pentru a fi fericiţi, sau binecuvântaţi, în această lume (Matei 5:1–12). Iar căsătoria nu se numără printre lucrurile menţionate de el.

Aşadar, se contrazice Biblia cu privire la acest subiect? Nici pe departe. Trebuie să privim căsătoria în contextul scopului lui Iehova. Dumnezeu a instituit căsătoria pentru a fi o sursă de bucurie, intimitate şi sprijin. Iar această instituţie a avut uneori un rol important în împlinirea anumitor aspecte ale scopului său. De exemplu, Dumnezeu a dorit ca Adam şi Eva ‘să fie roditori, să se înmulţească şi să umple pământul’ (Geneza 1:28). Nici Adam, nici Eva n-ar fi putut împlini scopul lui Dumnezeu de unul singur, ci fiecare a avut nevoie de celălalt. Fiecare l-a completat pe celălalt într-un sens cu totul aparte.

În mod asemănător, când a ales naţiunea Israel, Iehova a avut în vedere unele scopuri speciale în ce priveşte căsătoria şi familia. El a vrut ca această naţiune să devină numeroasă pentru a nu fi cucerită de duşmani. De asemenea, scopul său a fost ca în tribul lui Iuda să se nască Mesia, care avea să-i elibereze pe oamenii fideli de efectele păcatului şi ale morţii (Geneza 49:10). De aceea, femeile fidele din Israel considerau căsătoria şi naşterea de copii un privilegiu deosebit. Pe de altă parte, faptul de a fi necăsătorite şi de a nu avea copii era un motiv de ruşine şi de întristare.

Ce putem spune despre zilele noastre? Îi obligă porunca lui Dumnezeu de ‘a umple pământul’ pe creştinii din prezent, care trăiesc pe această planetă aglomerată, să se căsătorească şi să aibă copii? Răspunsul este nu (Matei 19:10–12). În plus, întrucât profeţiile despre Mesia s-au împlinit, nu mai este necesară ocrotirea liniei sale genealogice sau a naţiunii în care acest Salvator trebuia să se nască. Atunci cum ar trebui să privească creştinii căsătoria şi celibatul?

În realitate, atât căsătoria, cât şi celibatul pot fi numite daruri de la Dumnezeu. Şi, aşa cum ştim, un dar care i se potriveşte unei persoane s-ar putea să nu i se potrivească alteia. Căsătoria este o instituţie sacră, ce poate asigura iubire, companie şi stabilitate unei familii. În acelaşi timp, Biblia arată în mod realist că persoanele care se căsătoresc în această lume imperfectă au parte şi de probleme, sau „necazuri în carne“. Cât despre celibat, Iehova nu-l consideră un motiv de ruşine sau de întristare. Dimpotrivă, Cuvântul său spune că acesta are chiar unele avantaje faţă de căsătorie (1 Corinteni 7:28, 32–35).

Aşadar, Biblia prezintă un punct de vedere echilibrat referitor la căsătorie şi celibat. Iehova, Fondatorul căsătoriei şi al familiei, doreşte ca toţi slujitorii săi să fie fericiţi şi împliniţi, indiferent dacă sunt căsătoriţi sau necăsătoriţi.