DE CE a hotărât să devină Martor al lui Iehova un om care era poligam şi li se împotrivea Martorilor? Ce l-a determinat pe un pastor al Bisericii Penticostale să-şi schimbe convingerile religioase? Ce a ajutat-o pe o femeie care a avut o copilărie traumatizantă şi a ajuns dezgustată de propria persoană să-şi recapete respectul de sine şi să se apropie de Dumnezeu? De ce a ales un fan al muzicii heavy metal să devină închinător al lui Iehova? Veţi afla răspunsurile citind următoarele relatări.

„Am devenit un soţ mai bun.“ — RIGOBERT HOUETO

  • ANUL NAŞTERII: 1941

  • ŢARA: BENIN

  • ÎNAINTE: POLIGAM ŞI ÎMPOTRIVITOR AL MARTORILOR LUI IEHOVA

DESPRE TRECUTUL MEU:

M-am născut în Cotonou, un oraş mare din Benin. Am crescut în religia catolică, dar nu mergeam prea des la biserică. Mulţi catolici din zonă aveau mai multe soţii, fiindcă pe atunci poligamia era recunoscută oficial. În cele din urmă, am ajuns să am patru soţii.

În anii ’70, când a izbucnit o revoluţie, m-am gândit că situaţia din ţară se va schimba în bine. De aceea, am participat din plin la revoluţie şi m-am implicat în politică. Revoluţionarii nu-i agreau pe Martorii lui Iehova fiindcă aceştia îşi păstrau neutralitatea politică. Eu am fost unul dintre persecutorii Martorilor. Când misionarii Martori au fost expulzaţi din ţară în 1976, eram convins că nu se vor mai întoarce niciodată.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA:

Revoluţia s-a terminat în 1990. Spre surprinderea mea, nu după mult timp, misionarii Martori s-au întors. Am început să cred că Dumnezeu îi sprijinea pe aceşti oameni. Tot pe atunci, mi-am schimbat locul de muncă. Unul dintre noii mei colegi era Martor. El n-a lăsat să treacă prea mult timp şi mi-a vorbit despre convingerile sale. Mi-a arătat unele versete biblice în care Iehova este prezentat ca un Dumnezeu al iubirii şi al dreptăţii (Deuteronomul 32:4; 1 Ioan 4:8). Aceste calităţi m-au atras. Am dorit să aflu mai multe lucruri despre Iehova, aşa că am acceptat un studiu biblic.

Nu după mult timp am început să asist la întrunirile Martorilor lui Iehova. Am fost impresionat de iubirea sinceră pe care am văzut-o acolo — nu se făcea nicio deosebire de rasă sau de clasă socială. Cu cât stăteam mai mult în compania Martorilor, cu atât îmi era mai clar că aceştia erau adevăraţii continuatori ai lui Isus (Ioan 13:35).

Mi-am dat seama că, dacă voiam să-i slujesc lui Iehova, trebuia să părăsesc Biserica Catolică. Nu mi-a fost uşor să fac acest pas, pentru că mi-era teamă de reacţia celorlalţi. După mult  timp, cu ajutorul lui Iehova, mi-am luat inima-n dinţi şi m-am retras din biserică.

Dar trebuia să mai fac o schimbare importantă. Studiind Biblia am înţeles că Dumnezeu nu aprobă poligamia (Geneza 2:18–24; Matei 19:4–6). În ochii săi, doar prima mea căsătorie era valabilă. Mi-am înregistrat deci legal această căsătorie şi le-am dat drumul celorlalte soţii, îngrijindu-mă să aibă tot ce le trebuia din punct de vedere material. Cu timpul, două dintre fostele mele soţii au devenit Martore ale lui Iehova.

FOLOASE:

Deşi a rămas catolică, soţia mea îmi respectă decizia de a-i sluji lui Iehova. Amândoi suntem de acord că am devenit un soţ mai bun.

Înainte credeam că voi putea îmbunătăţi situaţia comunităţii în care trăiam prin intermediul politicii, dar acele eforturi s-au dovedit zadarnice. Acum înţeleg că Regatul lui Dumnezeu este singura soluţie la problemele omenirii (Matei 6:9, 10). Îi sunt recunoscător lui Iehova pentru că mi-a arătat cum să duc o viaţă cu adevărat fericită.

‘Nu mi-a fost uşor să fac schimbări.’ — ALEX LEMOS SILVA

  • ANUL NAŞTERII: 1977

  • ŢARA: BRAZILIA

  • ÎNAINTE: PASTOR PENTICOSTAL

DESPRE TRECUTUL MEU:

Am crescut într-un cartier de la periferia oraşului Itu, din statul São Paulo. În această parte a oraşului se comiteau multe infracţiuni.

Eram foarte violent şi imoral. În plus, eram implicat în traficul de droguri. Cu timpul, mi-am dat seama că, dacă voi continua aşa, voi ajunge fie la închisoare, fie la cimitir. Aşadar, am renunţat la acest mod de viaţă. Apoi am început să frecventez Biserica Penticostală şi, în cele din urmă, am devenit pastor.

Credeam că prin activitatea pe care o desfăşuram în biserică îi puteam ajuta cu adevărat pe oameni. Chiar am prezentat programe religioase la postul de radio local, aşa că am ajuns foarte cunoscut în zonă. Dar, cu timpul, mi-am dat seama că biserica, în ansamblu, nu era interesată de bunăstarea membrilor ei şi, cu atât mai puţin, de faptul de a-l onora pe Dumnezeu. Mi-am dat seama că singurul obiectiv al bisericii era să strângă bani. Prin urmare, am decis să mă retrag din biserică.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA:

Când am început să studiez Biblia cu Martorii lui Iehova, am observat imediat că sunt diferiţi de celelalte religii. Două lucruri m-au impresionat în mod deosebit la ei. În primul rând, Martorii lui Iehova nu doar vorbesc despre iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, ei chiar manifestă această iubire. În al doilea rând, ei nu se implică în politică şi în războaie (Isaia 2:4). Aceşti doi factori m-au convins că găsisem religia adevărată: calea îngustă care duce la viaţă veşnică (Matei 7:13, 14).

Am înţeles că, dacă voiam să-i fiu plăcut lui Dumnezeu, trebuia să fac schimbări majore. Trebuia să acord mai multă atenţie familiei. De asemenea, trebuia să fiu mai umil. Nu mi-a fost  uşor să fac aceste schimbări, însă, cu ajutorul lui Iehova, am reuşit. Soţia mea a fost impresionată de schimbările pe care le-am făcut. Ea începuse să studieze Biblia înaintea mea, dar acum progresa mai repede. Nu după mult timp, ne-am convins că doream să fim Martori ai lui Iehova. Ne-am botezat amândoi în aceeaşi zi.

FOLOASE:

Eu şi soţia mea avem bucuria de a-i ajuta pe cei trei copii ai noştri să cultive o prietenie strânsă cu Iehova. Suntem o familie fericită. Îi mulţumesc lui Iehova pentru că m-a atras la adevărul din Cuvântul său, Biblia. Ea schimbă cu adevărat viaţa oamenilor! Eu sunt o dovadă vie în acest sens.

„Mă simt curată, plină de viaţă şi împlinită.“ — VICTORIA TONG

  • ANUL NAŞTERII: 1957

  • ŢARA: AUSTRALIA

  • ÎNAINTE: A AVUT O COPILĂRIE TRAUMATIZANTĂ

DESPRE TRECUTUL MEU:

Am crescut în Newcastle (New South Wales). Eram şapte copii la părinţi, eu fiind cea mai mare. Tata era alcoolic şi violent. Mama era şi ea violentă şi mă maltrata atât verbal, cât şi fizic. Îmi spunea mereu că eram rea şi că voi fi chinuită în iad. Această idee mă îngrozea.

De multe ori, din cauza bătăilor pe care le primeam de la mama, eram plină de vânătăi şi nu puteam să merg la şcoală. La 11 ani, am fost luată de la părinţi şi am fost dusă la o instituţie de stat, iar mai târziu la o mănăstire. Când am împlinit 14 ani, am fugit de la mănăstire. Nu voiam să mă întorc acasă, aşa că am trăit pe străzile din Kings Cross, o suburbie a oraşului Sydney.

În acest timp am început să consum droguri şi alcool, să mă uit la materiale pornografice şi să practic prostituţia. Însă odată mi s-a întâmplat ceva ce pur şi simplu m-a înspăimântat. Locuiam în apartamentul proprietarului unui club de noapte. Într-o seară, au venit la el doi bărbaţi. El m-a trimis în dormitor, însă am putut auzi ce vorbeau. Proprietarul clubului voia să mă vândă acelor bărbaţi. Ei urmau să mă ascundă la bordul unei nave care transporta mărfuri şi să mă ducă în Japonia ca să lucrez într-un bar. Cuprinsă de panică, am sărit de pe balcon şi am fugit să caut ajutor.

Am întâlnit un bărbat care era în vizită în Sydney şi i-am explicat ce se întâmplase, în speranţa că îmi va da nişte bani. Însă acesta m-a invitat la el. Acolo am putut să fac un duş şi să mănânc ceva. Întrucât lucrurile au luat această întorsătură, am rămas împreună. După un an ne-am căsătorit.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA:

Când am început să studiez Biblia cu Martorii lui Iehova, am avut sentimente contradictorii. Am fost furioasă când am înţeles că Satan era cauza răului. Întotdeauna mi s-a spus că Dumnezeu este cel care ne face să suferim. Am simţit o mare uşurare când am aflat că el nu-i pedepseşte pe oameni în focul iadului, o învăţătură care m-a îngrozit de când mă ştiu.

 Am fost impresionată de faptul că Martorii ţin cont de Biblie ori de câte ori iau decizii. Ei trăiesc în armonie cu credinţa lor. Eram o persoană dificilă, dar indiferent ce spuneam sau făceam, Martorii mă tratau cu iubire şi cu respect.

Cel mai greu mi-a fost să lupt cu sentimentul lipsei de valoare. Eram pur şi simplu dezgustată de propria persoană, iar aceste sentimente au persistat mult timp după ce m-am botezat ca Martoră a lui Iehova. Îl iubeam pe Iehova, dar eram convinsă că el nu putea iubi o persoană ca mine.

După aproximativ 15 ani de la botez, în viaţa mea a avut loc o schimbare majoră. În timpul unei cuvântări de la Sala Regatului a Martorilor lui Iehova, vorbitorul a făcut referire la Iacov 1:23, 24. Aceste versete compară Cuvântul lui Dumnezeu cu o oglindă în care ne putem vedea aşa cum ne vede Iehova. Am început să mă întreb dacă nu cumva ceea ce vedeam eu în mine era diferit de ceea ce vedea Iehova. La început, am respins această idee. Încă mă gândeam că era prea mult să mă aştept ca Iehova să mă iubească.

După câteva zile, am citit un verset care mi-a schimbat viaţa. Este vorba de Isaia 1:18, unde Iehova spune: „Veniţi să îndreptăm lucrurile între noi. . . . Dacă păcatele voastre vor fi ca stacojiul, vor fi făcute albe ca zăpada“. Parcă Iehova mi s-ar fi adresat chiar mie, spunând: „Vino, Vicky, să îndreptăm lucrurile între noi. Te cunosc, îţi cunosc păcatele, îţi cunosc inima . . . şi te iubesc“.

În acea noapte n-am putut dormi. Tot nu credeam că Iehova mă putea iubi, dar am început să mă gândesc la jertfa de răscumpărare oferită de Isus. Dintr-odată mi-am dat seama că Iehova a avut multă răbdare cu mine şi mi-a arătat în atâtea feluri că mă iubea! Însă, prin modul în care gândeam, parcă îi spuneam: „Iubirea ta nu e suficient de mare ca să ajungă până la mine. Jertfa Fiului tău nu este suficientă ca să-mi acopere păcatele“. Era ca şi cum i-aş fi aruncat înapoi lui Iehova preţul de răscumpărare. Dar acum, meditând la darul răscumpărării, în sfârşit simţeam că Iehova mă iubea!

FOLOASE:

Mă simt curată, plină de viaţă şi împlinită. Viaţa noastră de familie s-a îmbunătăţit şi sunt fericită că pot folosi experienţele prin care am trecut pentru a-i ajuta pe alţii. Simt că mă apropii tot mai mult de Iehova.

„Acesta era răspunsul la rugăciunea mea.“ — SERGHEI BOTANKIN

  • ANUL NAŞTERII: 1974

  • ŢARA: RUSIA

  • ÎNAINTE: FAN AL MUZICII HEAVY METAL

DESPRE TRECUTUL MEU:

M-am născut în Votkinsk, oraşul natal al faimosului compozitor Piotr Ilici Ceaikovski. Familia noastră era săracă. Tata avea multe calităţi frumoase, dar era alcoolic, aşa că acasă era întotdeauna o atmosferă tensionată.

N-am fost un elev strălucit şi, cu timpul, am dezvoltat un complex de inferioritate. Am devenit o persoană retrasă şi nu aveam încredere în alţii. Şcoala mi se părea foarte  stresantă. De exemplu, când trebuia să prezint o temă, adesea nu puteam să explic nici măcar ideile de bază, cum făceam cu alte ocazii. Când am terminat clasa a opta, în caracterizarea mea scria: „Vocabular limitat, incapabil să-şi exprime gândurile“. Acele cuvinte m-au dărâmat şi m-au făcut să mă simt şi mai lipsit de valoare. Mă întrebam ce rost avea viaţa mea.

În adolescenţă, am început să consum băuturi alcoolice. Iniţial, asta mi-a dat o stare de bine. Dar când beam peste măsură, aveam mustrări de conştiinţă. Viaţa mea părea lipsită de sens. Mă simţeam din ce în ce mai deprimat, astfel că, uneori, nu ieşeam din casă zile întregi. Am început să mă gândesc la sinucidere.

Când am împlinit 20 de ani, în viaţa mea a apărut ceva ce mi-a adus pe moment o oarecare uşurare: muzica heavy metal. Simţeam că îmi dădea energie şi am început să caut compania celor ce ascultau acest gen de muzică. Mi-am lăsat părul lung, mi-am pus cercei şi mă îmbrăcam asemenea cântăreţilor mei preferaţi. Treptat, am devenit nepăsător şi agresiv, astfel că mă certam des cu familia.

Credeam că ascultând heavy metal voi fi fericit, dar s-a întâmplat exact contrariul. Simţeam că devin alt om! Iar când am aflat unele lucruri rele despre starurile pe care le admiram, m-am simţit trădat.

Am început din nou să mă gândesc la sinucidere, dar de această dată în mod serios. Singurul lucru care m-a oprit a fost gândul că mama avea să fie îndurerată. Ea mă iubea foarte mult şi făcuse atâtea lucruri pentru mine! Sufeream cumplit. Nu voiam să mai trăiesc, dar nici nu puteam să-mi pun capăt zilelor.

Ca să nu mă mai gândesc la asta, am început să citesc literatura clasică rusă. Într-una din cărţi, personajul principal slujea la biserică. Deodată am simţit o dorinţă puternică de a face ceva pentru Dumnezeu şi pentru oameni. Mi-am vărsat inima înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Niciodată nu mai făcusem asta. L-am rugat pe Dumnezeu să-mi arate cum puteam să am o viaţă plină de sens. În timpul acelei rugăciuni am avut un uimitor sentiment de uşurare. Însă ceva şi mai uimitor s-a întâmplat după aceea. Două ore mai târziu, o Martoră a lui Iehova a bătut la uşa mea şi mi-a oferit un studiu biblic. Am fost sigur că acesta era răspunsul la rugăciunea mea. Începând din ziua aceea viaţa mea s-a schimbat. Eram fericit.

CUM MI-A SCHIMBAT BIBLIA VIAŢA:

Deşi mi-a fost foarte greu, am aruncat tot ce avea legătură cu muzica heavy metal. Însă ea mi-a stăruit mult timp în minte. Ori de câte ori treceam pe lângă un loc unde se asculta această muzică, gândul îmi zbura la trecut. Nu doream să amestec acele amintiri neplăcute cu lucrurile frumoase care prindeau acum rădăcini în mintea şi în inima mea. Aşa că evitam acele locuri. Şi, ori de câte ori eram tentat să mă gândesc la trecut, mă rugam fierbinte. Aceasta m-a ajutat să simt „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire“ (Filipeni 4:7).

Studiind Biblia am înţeles că adevăraţii creştini au obligaţia de a le împărtăşi altora credinţa lor (Matei 28:19, 20). Eram convins că nu voi putea niciodată să predic. Însă lucrurile noi pe care le învăţam îmi aduceau multă fericire şi pace interioară. Ştiam că şi alţii aveau nevoie de aceste adevăruri. Aşadar, chiar dacă îmi era teamă, am început să le vorbesc altora despre ceea ce învăţam. Spre surprinderea mea, faptul de a le vorbi altora despre Biblie mi-a dat mai multă încredere în mine şi mi-a consolidat credinţa.

FOLOASE:

Acum am o familie fericită. Mai mult, am avut bucuria să-i ajut şi pe alţii să înveţe adevărul din Biblie, inclusiv pe sora şi pe mama mea. Faptul de a-i sluji lui Dumnezeu şi de a-i ajuta pe alţii să înveţe despre el a dat cu adevărat sens vieţii mele.