Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

  Sfaturi pentru o viaţă de familie fericită

Cum schimbă copiii viaţa de cuplu

Cum schimbă copiii viaţa de cuplu

Claudiu *: „Şi eu, şi Miriam am fost încântaţi de venirea pe lume a fetiţei noastre. Dar în primele luni dormeam foarte puţin. Ne făcuserăm o sumedenie de planuri în ce priveşte îngrijirea şi creşterea ei, însă toate au eşuat“.

Miriam: „După ce am născut, fetiţa mi-a acaparat tot timpul. Acum totul gravita în jurul ei: trebuia să-i pregătesc biberonul, să-i schimb scutecul sau să o liniştesc. Era o schimbare enormă. Luni de zile relaţia mea cu Claudiu a fost dată peste cap. Cu greu ne-am revenit“.

TREBUIE să recunoaştem că un copil îţi poate aduce cele mai mari bucurii în viaţă. Conform Bibliei, el este „o răsplată“ de la Dumnezeu (Psalmul 127:3). Însă copilul poate şi să schimbe o căsnicie cum nu te aştepţi. De exemplu, o proaspătă mămică, preocupată de bebeluşul ei, va fi uimită de felul în care reacţionează corpul şi inima ei la orice scâncet al copilului. La rândul lui, proaspătul tătic va fi fascinat de legătura ce se creează între soţia sa şi micuţ, dar ar putea fi şi îngrijorat văzând că, dintr-odată, este dat la o parte.

De fapt, naşterea primului copil poate provoca o criză în cuplu. Tensiunile generate de noul statut de părinte pot declanşa sentimente de nesiguranţă afectivă sau pot amplifica problemele nerezolvate dintre cei doi parteneri.

Cum pot proaspeţii părinţi să se adapteze la agitaţia din primele luni, când micuţul îi solicită la maximum? Ce pot face pentru a nu se îndepărta unul de celălalt? Cum pot depăşi dezacordurile privind creşterea şi educarea copilului? Să analizăm, în lumina principiilor biblice, soluţiile la aceste probleme.

PROBLEMA 1: Brusc, centrul universului devine copilul.

 Un nou-născut îi acaparează mamei sale tot timpul şi toate gândurile. Întrucât ea se îngrijeşte toată ziua de copil, se simte, probabil, împlinită din punct de vedere afectiv. În schimb, soţul s-ar putea simţi neglijat. Manuel, din Brazilia, spune: „Cel mai greu mi-a fost să accept că soţia mea îi acorda copilului toată atenţia pe care înainte mi-o acordase mie. Înainte eram doar eu şi ea, apoi, dintr-o dată, erau doar ea şi copilul“. Cum puteţi face faţă acestei schimbări radicale?

Soluţie: Manifestaţi răbdare.

Biblia spune: „Iubirea este îndelung răbdătoare şi bună . . . nu îşi caută propriile interese, nu se irită“ (1 Corinteni 13:4, 5). Cum pot aplica soţul şi soţia acest sfat când în viaţa lor apare un copil?

Un soţ înţelept arată că îşi iubeşte soţia informându-se cu privire la schimbările fizice şi afective pe care le poate suferi o femeie după naştere. Astfel, el va înţelege mai bine schimbările de dispoziţie ale soţiei sale. * Adam, tatăl unei fetiţe de unsprezece luni din Franţa, afirmă: „Uneori îmi este greu să suport schimbările de dispoziţie ale soţiei mele. Îmi spun atunci că irascibilitatea ei nu are, de fapt, legătură cu mine, ci este o reacţie la tensiunile neobişnuite provocate de noul nostru statut de părinte“.

Dacă soţia îţi interpretează uneori greşit încercările de a-i veni în ajutor, nu te ofensa imediat (Eclesiastul 7:9). Fii răbdător şi sensibil la necesităţile ei. Dacă vei pune interesele ei mai presus de interesele tale, nu te vei mai supăra pe ea (Proverbele 14:29).

La rândul ei, o soţie înţeleaptă se va strădui să-şi încurajeze soţul să se achite de noul lui rol de tată. Ea îl va lăsa să se îngrijească de micuţ, arătându-i cu răbdare cum să schimbe scutecul sau cum să pregătească biberonul, chiar dacă el va fi, poate, neîndemânatic la început.

Ellen, o mamă în vârstă de 26 de ani, recunoaşte că a trebuit să-şi schimbe modul în care se purta cu soţul ei. Ea spune: „Mi-am impus să nu mai fiu o mamă posesivă şi să nu-mi mai critic soţul când încerca să aplice ceea ce-i spuneam cu privire la îngrijirea copilului“.

SUGESTIE: Soţiilor, dacă soţul vostru are grijă de micuţ, făcând lucrurile altfel decât voi, abţineţi-vă să-l criticaţi sau să mai faceţi o dată lucrul respectiv. Lăudaţi-l pentru ceea ce face bine! Astfel îl veţi ajuta să capete mai multă încredere în el şi-l veţi încuraja să vă ajute. Soţilor, renunţaţi la activităţile neesenţiale şi ajutaţi-vă cât mai mult soţia, mai ales în primele luni după naştere!

PROBLEMA 2: Relaţia voastră de cuplu slăbeşte.

Epuizaţi din cauza faptului că dorm pe apucate sau din cauza unor situaţii critice neaşteptate, mulţi părinţi duc o luptă continuă pentru a rămâne apropiaţi. Vivianne trăieşte în Franţa şi are doi copii. Ea recunoaşte: „La început m-am concentrat atât de mult asupra datoriei mele de mamă, încât aproape că mi-am uitam rolul de soţie“.

Pe de altă parte, s-ar putea ca soţul să nu conştientizeze că sarcina a afectat-o pe soţia sa atât din punct de vedere fizic, cât şi emoţional. Bebeluşul vă poate consuma timpul şi energia pe care înainte le foloseaţi pentru a vă satisface necesităţile afective şi sexuale. Ce ar putea face, aşadar, cei doi părinţi pentru  ca micuţul lor drăgălaş şi neajutorat să nu creeze o prăpastie între ei?

Soluţie: Oferiţi-vă unul altuia dovezi de iubire.

Vorbind despre căsătorie, Biblia spune: ‘Bărbatul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi vor deveni o singură carne’ (Geneza 2:24). * Scopul lui Iehova Dumnezeu prevedea ca, la un moment dat, copiii să plece de lângă părinţi. În schimb, întrucât soţul şi soţia sunt o singură carne, Dumnezeu aşteaptă ca legătura dintre ei să fie pe viaţă (Matei 19:3–9). Cum poate un cuplu care apreciază acest principiu să păstreze un echilibru în privinţa priorităţilor?

Vivianne, menţionată mai sus, spune: „Am reflectat la cuvintele din Geneza 2:24 şi am înţeles că eu am devenit «o singură carne» cu soţul meu, nu cu copilul. Mi-am dat seama că trebuie să ne consolidăm căsnicia“. Theresa, mama unei fetiţe de doi ani, mărturiseşte: „Când simt că mă distanţez de soţul meu, mă străduiesc să-i acord imediat toată atenţia măcar câteva momente pe zi“.

Dar ce poate face soţul pentru a-şi consolida căsnicia? Spune-i soţiei tale că o iubeşti şi arată-i ce simţi prin gesturi de tandreţe. Străduieşte-te să risipeşti orice urmă de nelinişte din inima ei. Sarah, o mamă în vârstă de 30 de ani, spune: „O soţie simte nevoia să ştie că este iubită şi apreciată în continuare, chiar dacă nu mai arată ca înainte de a rămâne însărcinată“. Alan trăieşte în Germania şi are doi băieţi. El înţelege cât este de important să-şi susţină soţia pe plan afectiv: „Încerc să fiu mereu lângă ea când are nevoie de un umăr pe care să plângă“.

Fireşte, apariţia unui copil afectează relaţiile sexuale ale cuplului, iar soţul şi soţia trebuie să vorbească deschis despre nevoile lor. Biblia spune că orice schimbare în ce priveşte viaţa lor intimă trebuie făcută „de comun acord“, ceea ce pretinde o bună comunicare (1 Corinteni 7:1–5). Din cauza educaţiei pe care aţi primit-o sau a mediului cultural din care proveniţi, poate că vă este jenă să vorbiţi cu tovarăşul de viaţă despre problemele voastre sexuale. Dar asemenea discuţii sunt vitale în perioada de acomodare la noile obligaţii de părinte. Fiţi sinceri unul cu altul, dând dovadă de empatie şi răbdare (1 Corinteni 10:24). În felul acesta veţi evita neînţelegerile şi vă veţi adânci iubirea (1 Petru 3:7, 8).

Cei doi soţi îşi pot adânci iubirea prin cuvinte de apreciere. Un soţ înţelept va înţelege că o mare parte din munca pe care o face proaspăta mămică trece neobservată. Vivianne spune: „Deseori, la sfârşitul zilei mă simt de parcă n-aş fi făcut nimic, deşi toată ziua m-am ocupat de copil!“. Chiar dacă munceşte toată ziua, o soţie înţeleaptă nu  va desconsidera ajutorul pe care i-l dă soţul (Proverbele 17:17).

SUGESTIE: Mămici, încercaţi să dormiţi şi voi puţin când copilul doarme. Aşa vă „reîncărcaţi bateriile“ şi nu veţi mai fi atât de obosite când soţul vostru va veni acasă. Tătici, încercaţi să vă sculaţi în timpul nopţii pentru a hrăni sau pentru a schimba bebeluşul, astfel încât soţia voastră să se poată odihni. Spuneţi-i des că o iubiţi. Exprimaţi-vă iubirea lăsându-i bileţele de dragoste, trimiţându-i mesaje sau vorbind cu ea la telefon. Faceţi-vă timp să staţi de vorbă. Vorbiţi despre voi, nu numai despre copil. Fiind buni prieteni, veţi deveni şi părinţi mai buni!

PROBLEMA 3: Aveţi opinii diferite privind creşterea şi educarea copilului.

Deoarece provin din medii diferite, tinerii părinţi pot ajunge să se certe. Asami şi Katsuro, doi părinţi din Japonia, s-au confruntat cu această problemă. Asami spune: „Mi se părea că soţul meu este prea indulgent cu fiica noastră, în timp ce lui i se părea că eu sunt prea severă“. Ce puteţi face pentru a evita divergenţele?

Soluţie: Comunicaţi şi susţineţi-vă reciproc.

Înţeleptul rege Solomon a scris: „Înfumurarea duce doar la ceartă, dar înţelepciunea este cu cei ce se sfătuiesc“ (Proverbele 13:10). Ce ştii despre modul în care vede partenerul tău educarea copilului? Dacă veţi discuta abia după naşterea bebeluşului chestiunile concrete legate de educarea lui, s-ar putea să ajungeţi să vă certaţi, nu să găsiţi o soluţie practică.

De exemplu, aţi analizat şi aţi găsit o soluţie comună la următoarele întrebări: Cum îi putem fixa copilului un program de masă şi de somn? Trebuie să-l luăm în braţe ori de câte ori plânge când vine ora de culcare? Ce vom face dacă nu vrea să folosească oliţa? Evident, deciziile voastre vor fi diferite de ale altor părinţi. Ethan, tatăl a doi copii, spune: „Trebuie să vorbim deschis pentru a fi pe aceeaşi lungime de undă şi pentru a satisface amândoi necesităţile copilului“.

SUGESTIE: Gândiţi-vă la modul în care v-au crescut şi v-au educat părinţii voştri. Ce aţi putea imita din atitudinea şi din acţiunile lor? Ce nu aţi vrea să imitaţi? Discutaţi apoi aceste aspecte împreună.

Un copil poate schimba în bine viaţa unui cuplu

Aşa cum doi patinatori fără experienţă au nevoie de timp şi de răbdare pentru a învăţa să-şi păstreze echilibrul pe gheaţă, şi voi aveţi nevoie de timp pentru a vă obişnui cu rolul de părinţi. Treptat însă, veţi dobândi încredere în voi.

Creşterea copilului va pune la încercare trăinicia legământului de căsătorie şi va schimba pentru totdeauna relaţia voastră. Dar ea vă va oferi şi ocazii de a dezvolta calităţi de preţ. Punând în practică sfaturile înţelepte ale Bibliei, veţi putea spune şi voi asemenea lui Kenneth: „Creşterea copiilor ne-a schimbat în bine pe amândoi. Şi eu, şi soţia mea suntem acum mai puţin egocentrici. Am devenit mai iubitori şi mai înţelegători“. Cu siguranţă, asemenea schimbări sunt bine-venite într-o căsătorie!

^ par. 3 Numele au fost schimbate.

^ par. 11 În primele săptămâni după naştere, multe mămici au perioade de depresie uşoară. Altele suferă de o depresie mai severă, cunoscută drept depresia post-partum. Pentru informaţii suplimentare privind modul în care poate fi recunoscută şi depăşită această afecţiune, vezi articolul „Victorioasă în lupta împotriva depresiei postnatale“, apărut în ediţia din 22 iulie 2002 a revistei Treziţi-vă!, şi articolul „Ce este depresia post-partum?“, apărut în ediţia din 8 iunie 2003 a revistei Treziţi-vă!.

^ par. 19 Potrivit unei lucrări de referinţă, termenul ebraic redat în Geneza 2:24 prin „a se alipi“ poate ‘avea şi sensul de se ataşa de cineva cu afecţiune şi loialitate’.

ÎNTREBAŢI-VĂ:

  • Cum i-am arătat săptămâna trecută partenerului meu de căsătorie că apreciez eforturile pe care le face pentru binele familiei?

  • Când am avut ultima conversaţie plăcută cu partenerul meu care să nu graviteze în jurul copilului?