El: „Nu-mi vine să cred cât de diferiţi suntem! De exemplu, mie îmi place să mă trezesc dimineaţa devreme, dar soţiei mele îi place să stea seara până târziu. Cât despre schimbările ei de dispoziţie, pur şi simplu mă derutează! Şi încă ceva: când gătesc eu, îmi face tot timpul observaţii, mai ales pentru că-mi şterg mâinile pe prosopul de vase“.

Ea: „Soţul meu este mai tăcut. Însă mie îmi place să discut mult, îndeosebi la masă, cum se obişnuia în familia mea. Iar când soţul meu găteşte, şterge vasele cu acelaşi prosop cu care se şterge pe mâini! Asta mă deranjează! Îmi este greu să-i înţeleg pe bărbaţi. Ce poţi face ca lucrurile să meargă bine în căsnicie?“.

DACĂ v-aţi căsătorit de curând, vă confruntaţi şi voi cu astfel de dificultăţi? Descoperiţi dintr-odată unul la celălalt defecte şi „ciudăţenii“ pe care nu le-aţi observat în perioada de cunoaştere? Ce puteţi face pentru ca ‘necazurile pământeşti’ pe care le au cei căsătoriţi să vă afecteze cât mai puţin căsnicia? (1 Corinteni 7:28, Cornilescu, 1996)

Mai întâi de toate trebuie să aveţi aşteptări rezonabile. Rostirea unui jurământ de căsătorie nu te face peste noapte expert în viaţa de familie. Poate că, înainte de căsătorie, v-aţi însuşit unele deprinderi sociale valoroase, pe care, probabil, în perioada de cunoaştere, le-aţi îmbunătăţit. Totuşi, situaţiile noi de după căsătorie vă testează în mod diferit aceste deprinderi şi pretind din partea voastră să dezvoltaţi şi altele. Veţi face greşeli? Fireşte! Puteţi să dezvoltaţi deprinderile necesare? Cu siguranţă!

Cea mai bună modalitate de a vă îmbunătăţi o deprindere este să consultaţi un expert în domeniu şi să aplicaţi apoi sfaturile pe care vi le oferă. Cel mai mare expert în materie de căsătorie este Iehova Dumnezeu. În fond, el ne-a creat cu dorinţa de a ne căsători (Geneza 2:22–24). Să analizăm în continuare cum vă poate ajuta Cuvântul său, Biblia, să depăşiţi dificultăţile şi să vă însuşiţi deprinderile necesare pentru a avea o căsnicie fericită, care să dureze peste ani.

 1. ÎNVĂŢAŢI SĂ VĂ CONSULTAŢI UNUL CU CELĂLALT

Care sunt dificultăţile?

Keiji *, un bărbat căsătorit din Japonia, uneori uita că deciziile lui o afectau şi pe soţia sa. „Acceptam invitaţii fără să mă consult cu soţia mea“, spune el. „Ulterior, constatam că, din anumite motive, ea nu putea onora acele invitaţii.“ Allen, un bărbat din Australia, mărturiseşte: „Consideram că era sub demnitatea unui bărbat să se consulte cu soţia sa înainte de a lua o decizie“. El avea această problemă din cauza mediului în care crescuse. Tot din această cauză a avut dificultăţi şi Dianne, din Marea Britanie. Ea spune: „Obişnuiam să mă sfătuiesc cu membrii familiei mele. De aceea, când aveam de luat decizii, mă consultam cu ei, nu cu soţul meu“.

Care este soluţia?

Să ne amintim că Iehova Dumnezeu îi consideră pe partenerii de căsătorie „o singură carne“ (Matei 19:3–6). În ochii săi, relaţia dintre cei doi este mai importantă decât relaţia lor cu orice altă persoană. Pentru ca legătura conjugală să rămână puternică, este esenţială o bună comunicare.

Un soţ şi o soţie pot învăţa multe analizând modul în care Iehova Dumnezeu a comunicat cu Avraam. De exemplu, citiţi discuţia consemnată în Geneza 18:17–33. Remarcaţi că Dumnezeu a arătat consideraţie faţă de Avraam în trei moduri: 1) i-a explicat ce intenţiona să facă; 2) l-a ascultat pe Avraam când acesta şi-a exprimat punctul de vedere şi 3) s-a arătat dispus să ţină cont de cerinţele lui Avraam în măsura în care era posibil. Cum aţi putea urma şi voi exemplul lui Iehova când vă consultaţi unul cu celălalt?

SUGESTIE: Când trebuie să discuţi chestiuni care îl privesc şi pe partenerul tău, 1) explică în ce mod te-ai gândit să procedezi, dar prezintă-ţi ideile ca sugestii, nu ca decizii finale sau ca hotărâri ce nu admit obiecţii; 2) cere-i partenerului tău să-şi exprime opinia şi recunoaşte-i dreptul de a vedea lucrurile în mod diferit şi 3) dă dovadă de rezonabilitate ţinând cont de preferinţele partenerului tău ori de câte ori este posibil (Filipeni 4:5).

2. ÎNVĂŢAŢI SĂ AVEŢI TACT

Care este dificultatea?

Poate că, din cauza familiei sau a mediului cultural în care ai crescut, ai obiceiul să-ţi exprimi părerile mai direct, chiar tranşant. De exemplu, Liam, care locuieşte acum în Europa, spune: „În ţara mea, oamenii nu manifestă prea mult tact în vorbire. Soţia  mea se supăra adesea din cauza modului tranşant în care vorbeam. A trebuit să învăţ să mă exprim mai politicos“.

Care este soluţia?

Nu te gândi că partenerul tău vrea să i se vorbească în felul în care eşti obişnuit tu (Filipeni 2:3, 4). Sfatul dat de apostolul Pavel unui misionar le este util şi celor proaspăt căsătoriţi. El a scris: „Sclavul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând“. Cuvântul grecesc redat în verset prin „blând“ poate fi tradus şi prin expresia „plin de tact“ (2 Timotei 2:24). Tactul este capacitatea de a discerne cât de delicată este o situaţie şi de a trata lucrurile cu grijă, fără a jigni.

SUGESTIE: Când eşti supărat pe partenerul tău şi discuţi cu el, imaginează-ţi că nu i te adresezi lui, ci unui bun prieten sau patronului tău. Ai folosi aceleaşi cuvinte sau acelaşi ton? Apoi gândeşte-te la motivele pentru care partenerul tău merită să i se vorbească cu mai mult respect şi tact decât unui prieten sau unui patron (Coloseni 4:6).

3. ÎNVĂŢAŢI SĂ VĂ ADAPTAŢI NOILOR VOASTRE ROLURI

Care este dificultatea?

Poate că, la început, un soţ nu îşi exercită autoritatea de cap în modul cel mai potrivit sau poate că o soţie nu e obişnuită să facă sugestii cu tact. De exemplu, Antonio, un bărbat din Italia, spune: „Tatăl meu nu se consulta niciodată cu mama când lua decizii pentru familie. De aceea, la început, mi-am condus familia ca un despot“. Debbie, o soţie din Canada, recunoaşte: „Îi pretindeam soţului meu să fie mai ordonat. Însă felul autoritar în care îi vorbeam nu-l făcea decât să se încăpăţâneze“.

Care este soluţia în cazul soţului?

Unii bărbaţi confundă ceea ce spune Biblia despre supunerea soţiei cu ceea ce spune Biblia despre ascultarea de care trebuie să dea dovadă un copil faţă de părintele lui (Coloseni 3:20; 1 Petru 3:1). Totuşi, Biblia spune că un soţ trebuie ‘să se alipească de soţia lui şi cei doi vor fi o singură  carne’, dar nu spune acest lucru şi despre relaţia dintre părinte şi copil (Matei 19:5). Iehova o consideră pe soţie un ajutor potrivit al soţului, o întregire, sau perechea lui (Geneza 2:18). Însă niciodată nu se referă la un copil ca fiind o întregire, sau o pereche, a părintelui. Ce crezi: Dacă un bărbat îşi tratează soţia ca pe un copil, onorează el instituţia căsătoriei?

De fapt, Cuvântul lui Dumnezeu te îndeamnă să te porţi cu soţia ta aşa cum s-a purtat Isus cu congregaţia creştină. Soţiei tale îi va fi mai uşor să te considere capul ei: 1) dacă nu aştepţi din partea ei să ţi se supună imediat şi în mod ireproşabil şi 2) dacă o iubeşti ca pe propriul tău corp, chiar şi când apar probleme (Efeseni 5:25–29).

Care este soluţia în cazul soţiei?

Acceptă că soţul tău este acum capul tău, primind această autoritate de la Dumnezeu (1 Corinteni 11:3). Onorându-ţi soţul, îl onorezi, de fapt, pe Dumnezeu, însă respingându-i autoritatea de cap, arăţi nu numai cum îl consideri pe soţul tău, ci şi cum consideri cerinţele lui Dumnezeu (Coloseni 3:18).

Când discutaţi chestiuni dificile, încearcă să ataci problema, nu felul de a fi al soţului tău. De exemplu, regina Estera dorea ca soţul ei, regele Ahaşveroş, să corecteze o nedreptate. Ea nu a atacat felul lui de a fi, ci l-a abordat cu tact. Soţul ei i-a acceptat sugestia şi, în cele din urmă, a făcut ce era drept (Estera 7:1–4; 8:3–8). Cu siguranţă, soţul tău va învăţa să te iubească profund dacă: 1) îi acorzi timp să se deprindă cu noul rol de cap al familiei şi 2) îl tratezi cu respect chiar şi când face greşeli (Efeseni 5:33).

SUGESTIE: În loc să te gândeşti la schimbările pe care tu crezi că trebuie să le facă partenerul tău, fă-ţi o listă cu schimbările pe care trebuie să le faci tu. Pentru soţi: Când soţia ta se supără din cauza felului în care îţi exerciţi autoritatea de cap sau deoarece nu te achiţi de această responsabilitate, întreab-o ce îmbunătăţiri poţi face, apoi scrie sugestiile ei pe hârtie. Pentru soţii: Când soţul tău consideră că nu l-ai tratat cu respect, întreabă-l ce îmbunătăţiri poţi face şi ţine cont de sugestiile lui.

Continuaţi să aveţi aşteptări rezonabile

A învăţa să-ţi păstrezi echilibrul pentru a avea o căsnicie fericită se aseamănă cu a învăţa să mergi cu bicicleta. Până când vei căpăta siguranţă în mers, te aştepţi să mai şi cazi. În mod asemănător, ar trebui să vă aşteptaţi să faceţi unele greşeli stânjenitoare până când dobândiţi experienţă în viaţa de familie.

Păstraţi-vă simţul umorului. Luaţi în serios ceea ce îl îngrijorează pe partenerul vostru, dar învăţaţi să râdeţi de propriile gafe. Profitaţi de orice ocazie pentru a-i bucura inima partenerului vostru în primul an de căsătorie (Deuteronomul 24:5). Mai presus de toate, permiteţi-i Cuvântului lui Dumnezeu să vă îndrume în căsnicie. Astfel, cu fiecare an căsnicia voastră va fi tot mai trainică.

^ par. 9 Unele nume au fost schimbate.

ÎNTREABĂ-TE . . .

  • Este partenerul meu de căsătorie prietenul meu intim sau prefer să mă consult cu alţii?

  • Ce am făcut concret în ultimele 24 de ore pentru a-i arăta partenerului meu că îl iubesc şi îl respect?