Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Turnul de veghe  |  Februarie 2010

  Sfaturi pentru o viaţă de familie fericită

Cum putem fi în relaţii bune cu socrii?

Cum putem fi în relaţii bune cu socrii?

Daniela *: Mama lui Mihai nu scăpa nicio ocazie să-mi arate că nu mă agreează. Însă nici lui Mihai nu-i era mai uşor când mergeam la părinţii mei. Cu nimeni nu i-am văzut să se poarte mai nepoliticos! Vizitele la părinţi au devenit un coşmar pentru amândoi.

Mihai: Mama mea considera că nimeni nu era suficient de bun pentru copiii ei, aşa că i-a căutat nod în papură Danielei încă de la început. Însă la fel se purtau şi părinţii ei cu mine: întotdeauna aveau ceva să-mi reproşeze. Din păcate, după astfel de incidente, eu şi Daniela ne apăram fiecare părinţii şi ne criticam unul pe celălalt.

PUSE în scenă, conflictele cu socrii pot fi comice, dar în viaţa reală nu sunt deloc amuzante. „Ani la rând, soacra mea s-a amestecat în căsnicia noastră“, spune Reena, o femeie din India. „Adesea îmi vărsam nervii pe soţul meu, deoarece cu mama lui nu îmi permiteam. Parcă tot timpul soţul meu trebuia să aleagă între a fi un soţ bun şi un fiu bun.“

De ce se amestecă unii părinţi în căsnicia copiilor? Daniela, menţionată la început, indică un motiv: „Părinţilor le este greu să accepte că o persoană tânără şi fără experienţă îşi asumă responsabilitatea de a-i purta de grijă fiului sau fiicei lor“. Dilip, soţul Reenei, arată şi alte motive: „Părinţii, care şi-au îngrijit cu iubire copilul şi au făcut sacrificii pentru el, s-ar putea simţi daţi la o parte din viaţa lui. De asemenea, ei ar putea fi sincer îngrijoraţi că fiului sau fiicei lor îi lipseşte înţelepciunea necesară pentru a avea o căsnicie fericită“.

Totuşi, trebuie să recunoaştem că uneori socrii sunt invitaţi să se amestece în viaţa copiilor. Să luăm exemplul unui cuplu din Australia, Michael şi Leanne. „Leanne provine dintr-o familie foarte unită, unde fiecare îşi exprimă deschis opiniile“, spune Michael. „După ce ne-am căsătorit, ea se consulta cu tatăl ei în legătură cu deciziile pe care noi doi trebuia să le luăm. Tatăl ei ne putea da sfaturi înţelepte, dar mă durea că soţia mea apela la el în loc să discute cu mine.“

 Cu siguranţă, problemele cu socrii pot crea tensiuni într-o căsnicie. Este acesta şi cazul tău? Cum te înţelegi cu părinţii partenerului conjugal? Cum se înţelege partenerul tău cu părinţii tăi? Să analizăm două probleme care s-ar putea ivi şi modul în care le-aţi putea rezolva.

PROBLEMA NR. 1:

Partenerul tău pare prea ataşat de părinţii săi. „Soţia mea considera că, dacă nu locuiam lângă părinţii ei, nu le era loială“, spune Luis, din Spania. „Însă, când s-a născut fiul nostru“, adaugă el, „părinţii mei ne vizitau aproape zilnic, iar soţia mea era foarte stresată. Din cauza aceasta se iscau multe discuţii între noi“.

Principii implicate:

Când descrie legătura dintre partenerii conjugali, Biblia spune că ‘bărbatul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi vor deveni o singură carne’ (Geneza 2:24). A fi „o singură carne“ înseamnă mai mult decât simpla convieţuire. Înseamnă că soţul şi soţia alcătuiesc o nouă familie, care trebuie să devină pentru ei mai importantă decât familia din care provin (1 Corinteni 11:3). Bineînţeles că atât soţul, cât şi soţia trebuie să-şi onoreze în continuare părinţii, iar adesea aceasta presupune să le acorde atenţie (Efeseni 6:2). Dar cum ar trebui să procedezi dacă modul în care se achită partenerul tău de această responsabilitate te face să te simţi ignorat sau neglijat?

Ce poţi face:

Analizează situaţia în mod obiectiv! Este partenerul tău într-adevăr prea ataşat de părinţi sau relaţia pe care o ai tu cu părinţii tăi este diferită? Cum îţi este influenţată mentalitatea de mediul familial din care provii? Ar putea fi vorba de gelozie din partea ta? (Proverbele 14:30; 1 Corinteni 13:4; Galateni 5:26)

Pentru a răspunde la astfel de întrebări este necesară o autoexaminare sinceră. Este foarte important să faci acest lucru! De fapt, dacă relaţiile cu socrii sunt în permanenţă un motiv de ceartă între tine şi partenerul tău, înseamnă că aveţi o problemă de cuplu, nu o problemă cu socrii.

Multe probleme în căsnicie apar din cauză că nu există cuplu în care partenerii să aibă întotdeauna exact acelaşi punct de vedere. Încearcă să priveşti lucrurile din perspectiva tovarăşului tău de viaţă (Filipeni 2:4; 4:5). Un bărbat din Mexic pe nume Adrián a făcut acest lucru. El spune: „Soţia mea a crescut într-un mediu familial care a avut un efect negativ asupra ei pe plan emoţional. De aceea, eu îi ţineam la distanţă pe socrii mei, iar în cele din urmă am rupt orice legătură cu ei. Această situaţie a durat ani de zile, cauzând tensiuni în căsnicia noastră, întrucât soţia mea dorea totuşi să fie aproape de familia ei, mai ales de mama ei“.

Cu timpul, Adrián a adoptat o atitudine echilibrată cu privire la socri. El spune: „Deşi ştiam că soţiei mele nu-i face bine pe plan afectiv să aibă o relaţie prea strânsă cu părinţii ei, mi-am dat seama că puteau apărea probleme şi dacă nu avea nicio legătură cu ei. De aceea, m-am străduit să restabilesc legătura cu socrii mei şi să rămân în relaţii bune cu ei“. *

SUGESTIE: Scrieţi amândoi pe câte o foaie de hârtie ce vă îngrijorează cel mai mult cu privire la socri. Aţi putea începe astfel: „Simt că . . .“. Apoi schimbaţi foile. Lucraţi ca o echipă, căutând împreună soluţii la îngrijorările voastre.

PROBLEMA NR. 2:

Socrii tăi se amestecă mereu în căsnicia voastră, oferindu-vă sfaturi nesolicitate. „În primii şapte ani de căsătorie am locuit cu familia soţului meu“, spune o femeie din Kazahstan pe nume Nelya. „Se iscau mereu certuri atât cu privire la modul în care  ne creşteam copiii, cât şi cu privire la felul în care găteam şi făceam curăţenie. Am discutat problema cu soţul meu şi cu soacra mea, dar situaţia nu s-a îmbunătăţit. Dimpotrivă, am avut şi mai multe certuri.“

Principii implicate:

După ce te căsătoreşti, nu mai eşti sub autoritatea părinţilor. Biblia declară: „Capul oricărui bărbat este Cristos, capul femeii este bărbatul“, adică soţul ei (1 Corinteni 11:3). Totuşi, aşa cum s-a menţionat anterior, atât soţul, cât şi soţia trebuie să-şi onoreze părinţii. De fapt, în Proverbele 23:22 se spune: „Ascultă-l pe tatăl tău, din care te-ai născut, şi n-o dispreţui pe mama ta doar pentru că a îmbătrânit“. Dar ce poţi face dacă părinţii tăi sau părinţii partenerului tău trec peste autoritatea soţului şi încearcă să-şi impună punctul de vedere?

Ce poţi face:

Încearcă să te pui în locul părinţilor şi să înţelegi motivul pentru care par să se amestece în viaţa voastră. „În unele cazuri, părinţii vor doar să se asigure că sunt încă importanţi pentru copiii lor“, spune Mihai, menţionat la început. Poate că nu se amestecă intenţionat. În această situaţie, aţi putea aplica următorul sfat biblic: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi, dacă cineva are vreun motiv să se plângă împotriva altuia, să vă iertaţi cu mărinimie“ (Coloseni 3:13). Dar dacă socrii se amestecă atât de mult în familia voastră, încât tu şi partenerul tău ajungeţi să vă certaţi din această cauză?

Unele cupluri căsătorite au învăţat să stabilească anumite limite în relaţiile cu părinţii. Aceasta nu înseamnă că trebuie „să-i anunţi oficial“ ce aţi stabilit. * Adesea este suficient să arăţi prin acţiunile tale că partenerul ocupă primul loc în viaţa ta. De exemplu, un bărbat din Japonia pe nume Masayuki spune: „Când părinţii îşi exprimă punctul de vedere, nu le spune imediat că eşti de acord cu ei. Aminteşte-ţi că tu ai acum familia ta. Prin urmare, află mai întâi ce părere are partenerul tău despre acest sfat“.

SUGESTIE: Discută concret cu partenerul tău în ce fel amestecul părinţilor în treburile voastre duce la certuri între voi. Scrieţi împreună care sunt limitele pe care le puteţi stabili şi cum le veţi respecta, străduindu-vă în acelaşi timp să vă onoraţi părinţii.

Multe dintre conflictele cu socrii pot fi aplanate dacă reuşeşti să înţelegi motivaţiile lor şi dacă nu permiţi ca aceste conflicte să stârnească neînţelegeri între tine şi partenerul tău. Iată ce mărturiseşte Daniela: „Uneori, discuţiile pe care le aveam cu soţul meu din cauza părinţilor erau destul de aprinse şi era evident că, dacă vorbeam despre imperfecţiunile lor, ne provocam multă durere unul altuia. În cele din urmă, am învăţat să nu mai folosim imperfecţiunile părinţilor ca pe o armă, ci să rezolvăm problema. Astfel, ne-am apropiat mai mult unul de celălalt“.

^ par. 3 Numele au fost schimbate.

^ par. 14 Bineînţeles, dacă părinţii comit un păcat grav — mai ales dacă persistă în păcat şi nu se căiesc —, relaţiile de familie pot deveni foarte tensionate şi pot fi, în mod justificat, limitate (1 Corinteni 5:11).

^ par. 19 În unele cazuri, va trebui probabil să discuţi deschis cu părinţii sau cu socrii. Însă dă dovadă de respect şi de blândeţe (Proverbele 15:1; Efeseni 4:2; Coloseni 3:12).

ÎNTREABĂ-TE:

  • Ce calităţi au socrii mei?

  • Cum pot să-mi onorez părinţii fără să-mi neglijez partenerul conjugal?