ÎN A doua jumătate a secolului I e.n., apostolul Pavel i-a avertizat pe creştinii de atunci: „Luaţi seama să nu vă fure cineva prin filozofie şi amăgire deşartă, potrivit tradiţiei oamenilor“ (Coloseni 2:8).

În pofida acestui avertisment, pe la mijlocul secolului al II-lea e.n. unii creştini au început să împrumute învăţături de la filozofii antici, pentru a-şi susţine convingerile. De ce? Deoarece doreau să fie acceptaţi de învăţaţii Imperiului Roman şi, astfel, să atragă tot mai mulţi adepţi.

Iustin Martirul, unul dintre cei mai renumiţi creştini de acest fel, credea că Purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu li s-a făcut cunoscut filozofilor greci cu mult înainte de venirea lui pe pământ ca Isus. Iustin şi alţi creştini considerau că filozofia şi mitologia aveau un rol important în transformarea creştinismului într-o religie cu adevărat universală.

Forma de creştinism promovată de Iustin Martirul a atras mulţi adepţi. Cu toate acestea, adoptarea unei singure învăţături false a dus la apariţia altor învăţături false. În cele din urmă a luat naştere ceea ce mulţi cred că este doctrina creştină. În continuare vor fi demascate şase dintre învăţăturile false ale creştinătăţii. Te invităm să analizezi câteva citate din lucrări de referinţă, precum şi ceea ce învaţă în realitate Biblia.