Care este originea acestei învăţături false?

„Dintre toţi filozofii greci, Platon a influenţat cel mai mult concepţia tradiţională despre Iad.“ (Histoire des enfers, de Georges Minois)

„Începând cu a doua jumătate a secolului al II-lea A.D., creştinii care aveau o anumită instruire în filozofia greacă au început să-şi exprime credinţa în termenii acestei filozofii . . . Filozofia pe care au considerat-o cea mai potrivită a fost platonismul.“ (The New Encyclopædia Britannica, 1988, volumul 25, pagina 890)

„Învăţătura Bisericii susţine existenţa iadului şi a eternităţii lui. Sufletele celor care au comis păcate de moarte ajung direct în iad, unde suferă pedepsele iadului, «focul veşnic». Pedeapsa principală a iadului constă în despărţirea veşnică de Dumnezeu.“ (Catechism of the Catholic Church, ediţia din 1994, pagina 270)

Ce spune Biblia?

„Cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic . . . , căci în Şeol, locul unde te duci, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune.“ (Eclesiastul 9:5, 10)

În unele versiuni ale Bibliei, termenul ebraic Şeol, care înseamnă „locuinţa morţilor“, este tradus prin „iad“. Ce dezvăluie acest pasaj despre starea morţilor? Sunt ei chinuiţi în Şeol ca să-şi ispăşească păcatele? Nu, pentru că „nu sunt conştienţi de nimic“. De aceea, când suferea din cauza unei boli cumplite, patriarhul Iov l-a implorat pe Dumnezeu: „De m-ai ascunde în iadul cel de jos [în ebraică, Şeol]“ (Iov 14:13, Biblia sinodală, 2001). Ce sens ar fi avut cererea lui Iov, dacă Şeolul ar fi un loc al chinului veşnic? Din punct de vedere biblic, iadul, sau Şeolul, este pur şi simplu mormântul comun al omenirii, unde încetează orice activitate.

Nu este această definiţie a iadului logică şi în armonie cu Biblia? Ce fel de păcat, oricât de grav ar fi el, l-ar putea determina pe Dumnezeul iubirii să tortureze la nesfârşit o persoană? (1 Ioan 4:8) Dar, dacă învăţătura despre focul iadului este falsă, ce putem spune despre cea referitoare la cer?

Vezi şi următoarele texte biblice: Psalmul 146:3, 4; Faptele 2:25–27; Romani 6:7, 23.

CARE ESTE ADEVĂRUL?

Dumnezeu nu îi pedepseşte pe oameni în iad.