„CEL ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire“, spune Biblia (1 Ioan 4:8, Biblia Ortodoxă, 1988). Prin urmare, religia bună trebuie să promoveze iubirea faţă de semeni.

Este lăudabil că multe religii desfăşoară activităţi caritabile în folosul celor săraci, al celor bătrâni sau al celor bolnavi. Acestea îşi încurajează membrii să aplice sfatul apostolului Ioan, care a scris: „Cum putem spune că dragostea lui Dumnezeu rămâne în cineva care, deşi are bogăţiile acestei lumi, când îşi vede fratele în nevoie, nu-i arată milă? Copilaşilor, dragostea noastră nu ar trebui să se mărginească  numai la vorbe, ci să fie o dragoste adevărată, dovedită prin fapte“ (1 Ioan 3:17, 18, Noul Testament — Traducere în limba română modernă, 2000).

Ce se întâmplă însă când naţiunile intră în război? Oare porunca lui Dumnezeu „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ trebuie respectată doar pe timp de pace, putând fi ignorată când un politician sau un rege declară război altei naţiuni? (Matei 22:39, Biblia Galaction)

Isus a spus: „După aceasta vă vor cunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei, dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii“ (Ioan 13:35, Noul Testament, Pascal, 1992). Pe măsură ce veţi analiza următoarele idei, întrebaţi-vă: Arată membrii acestei religii iubire faţă de toţi oamenii în orice situaţie, şi nu doar prin cuvinte, ci şi prin fapte?

SUBIECT: Război.

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA:

Isus le-a poruncit discipolilor săi: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, . . . faceţi bine celor care vă urăsc“ (Matei 5:44, Biblia — Traducere literală nouă, 2001).

Când soldaţii au vrut să-l aresteze pe Isus, apostolul Petru a luat o sabie ca să-l apere. Însă Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care scot sabia, de sabie vor pieri“ (Matei 26:52, Biblia Cornilescu, 1996).

Apostolul Ioan a scris: „Aşa putem deosebi copiii lui Dumnezeu de copiii Diavolului. Oricine nu practică dreptatea şi nu-şi iubeşte fratele, nu este al lui Dumnezeu. Acesta este cuvântul pe care l-aţi auzit de la început: să ne iubim unii pe alţii! Să nu fim cum a fost Cain. El era al Celui Rău şi şi-a omorât fratele“ (1 Ioan 3:10–12, Noul Testament — Traducere în limba română modernă, 2000).

ÎNTREBARE:

Îi îndeamnă această religie pe membrii ei să participe la războaie?

SUBIECT: Politică.

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA:

Când au văzut puterea lui Isus de a face miracole, unii au vrut ca el să se implice în viaţa politică. Ce a făcut însă Isus? „Atunci Isus, ştiind că au de gând să vină să-L ia cu forţa ca să-L facă rege, S-a retras din nou la munte, doar El singur.“ (Ioan 6:15, Biblia — Noua traducere în limba română, 2007)

Când a fost arestat şi acuzat pe nedrept că îi instigă pe oameni la revoltă împotriva guvernării, Isus a răspuns: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu le fiu predat Iudeilor. Dar, acum, împărăţia Mea nu este de aici“ (Ioan 18:36, Biblia Sinodală, 2001).

Când s-a rugat pentru discipoli, Isus a zis: „Eu le-am dat cuvântul tău, iar lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, aşa cum eu nu sunt din lume“ (Ioan 17:14, Noul Testament, trad. de A. Bulai şi A. Budău, 2002).

 ÎNTREBARE:

Urmează această religie exemplul lui Isus de a nu se implica în politică, chiar dacă din acest motiv membrii ei ar putea fi urâţi de unii politicieni?

SUBIECT: Prejudecăţi.

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA:

Când s-au convertit la creştinism primii neevrei necircumcişi, apostolul Petru a spus: „Dumnezeu nu face diferenţe între oameni, ci El primeşte pe oricine I se închină şi face ceea ce este drept, indiferent din ce popor se trage“ (Faptele 10:34, 35, Noul Testament — Traducere în limba română modernă, 2000).

Adresându-li-se creştinilor din secolul I, Iacov a scris: „Fraţii mei, credinţa voastră în măritul nostru Domn Isus Hristos să nu fie stăpânită de părtinire. Să zicem că ar intra în adunarea voastră un om cu inele de aur, îmbrăcat luxos, şi ar intra şi un sărac, cu haine ponosite, iar voi v-aţi îndrepta atenţia la acela care poartă îmbrăcămintea de lux şi i-aţi zice: «Dumneata, aşază-te aici, la loc bun», pe când săracului i-aţi zice: «Tu, stai acolo, în picioare», sau: «Aşază-te jos, lângă scăunelul de sub picioarele mele». Nu-i aşa că aţi făcut o deosebire în sinea voastră şi aţi devenit judecători cu judecată strâmbă?“ (Iacov 2:1–4, Noul Testament, Pascal, 1992).

ÎNTREBARE:

Susţine această religie că toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu şi îi învaţă pe membrii ei să nu facă discriminare şi să nu-i judece pe oameni după rasă sau după situaţia lor materială?