Să ne gândim care va fi „sfârşitul“ căilor noastre

VIAŢA este asemenea unei călătorii în care avem de făcut multe alegeri. Desigur, este înţelept ca, înainte de a porni într-o direcţie, să ne gândim ce se află la capătul drumului ales. Unii oameni au regretat amarnic deciziile pe care le-au luat. Poate că şi ţie ţi s-a întâmplat să spui: Dacă aş fi ştiut cum se vor sfârşi lucrurile, n-aş fi pornit pe acest drum!

O persoană care a călătorit mult şi are experienţă vrea întotdeauna să ştie unde duce un drum. Ea consultă o hartă şi discută cu oamenii care cunosc zona. Totodată, ţine cont de indicatoarele de pe traseu. Însă, în viaţă, cum putem şti care este cea mai bună cale pe care s-o urmăm? Odată, Dumnezeu a spus despre israeliţi prin intermediul lui Moise: „O, de-ar fi înţelepţi! Atunci ar medita la lucrul acesta. S-ar gândi care va fi apoi sfârşitul lor“ (Deuteronomul 32:29).

Cele mai bune sfaturi

În călătoria vieţii, omul nu este lăsat fără îndrumare în ce priveşte „sfârşitul“ căilor ce îi stau în faţă. Din poziţia sa înaltă, Dumnezeu este cel mai în măsură să ofere sfaturi cu privire la calea cea mai bună de urmat. El a văzut multele căi pe care au umblat oamenii şi ştie unde au dus acestea. Biblia spune: „Căile omului sunt înaintea ochilor lui Iehova şi el examinează toate cărările lui“ (Proverbele 5:21).

Iehova le poartă de grijă celor ce îl iubesc, iar prin intermediul Cuvântului său, Biblia, le arată care este cea mai bună cale. Iată ce citim în acest sens: „Îţi voi da perspicacitate şi  te voi învăţa calea pe care trebuie să mergi. Te voi sfătui cu ochiul asupra ta“. Aşadar, înainte de a porni la drum, este înţelept să căutăm îndrumarea lui Iehova, asemenea regelui David al anticului Israel. El s-a rugat astfel: „Fă-mă să cunosc calea pe care trebuie să umblu“ (Psalmii 32:8; 143:8).

Când urmăm traseul indicat de un călător cu experienţă şi bine intenţionat, avem un sentiment de siguranţă. Nu ne facem griji, deoarece ştim unde duce calea pe care am ales-o. David a cerut îndrumarea lui Iehova şi a urmat-o. Astfel, s-a bucurat de pacea minţii, sentiment pe care l-a exprimat prin cuvintele pline de sensibilitate ale Psalmului 23: „Iehova este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El îmi dă odihnă în păşuni cu multă iarbă, mă conduce la locuri de odihnă bine udate. Îmi înviorează sufletul, mă conduce pe cărările dreptăţii, de dragul numelui său. Chiar de-aş umbla prin valea umbrei adânci, nu mă tem de niciun rău“ (Psalmul 23:1–4).

Care va fi viitorul lor?

În viaţă nu este întotdeauna uşor să rămâi pe drumul cel bun. De exemplu, un psalmist — fie Asaf, fie unul dintre urmaşii săi — a recunoscut că la un moment dat era să se abată de la drumul drept. De ce? El văzuse prosperitatea celor necinstiţi şi violenţi şi ajunsese să invidieze „pacea oamenilor răi“. I se părea că aceştia „se bucură de tihnă pe timp indefinit“. Iar lucru şi mai grav, începuse chiar să se îndoiască de faptul că acţionase cu înţelepciune când alesese să umble pe calea dreptăţii (Psalmul 73:2, 3, 6, 12, 13).

Însă apoi psalmistul a intrat în sanctuarul lui Iehova şi a meditat sub rugăciune la sfârşitul celor răi. „Voiam să văd clar viitorul lor“, a spus el. Da, psalmistul a meditat la viitorul celor pe care îi invidia. El a înţeles că aceşti oameni se aflau „pe un teren alunecos“ şi că aveau să fie „nimiciţi de groaza neaşteptată“. Dar ce se putea spune despre calea pe care umbla psalmistul? El a recunoscut: „Apoi [tu, Iehova] mă vei duce la glorie“ (Psalmul 73:17–19, 24).

Meditarea la consecinţele acţiunilor celor ce obţin prosperitate prin mijloace discutabile i-a întărit psalmistului încrederea că se afla pe calea dreaptă. Iată concluzia sa: „Este spre binele meu să mă apropii de Dumnezeu“. Da, faptul de a rămâne aproape de Iehova Dumnezeu aduce întotdeauna foloase de durată (Psalmul 73:28).

„Cărarea pe care mergi să fie bine gândită“

Şi noi am putea fi într-o situaţie similară. Poate că ni se oferă un contract de muncă avantajos sau o promovare ori ni se propune  să intrăm într-o afacere profitabilă. Desigur, există un risc în orice acţiune am întreprinde. Totuşi, este înţelept să ne gândim mai întâi care va fi „sfârşitul“ căii pe care o alegem. Ar fi bine să ne întrebăm: Care ar putea fi consecinţele? Va trebui să stau departe de familie, fapt ce ar genera mult stres pentru mine sau pentru partenerul meu de viaţă? Mă voi afla într-o companie nesănătoasă, alături de partenerii de afaceri sau de alte persoane pe care le voi întâlni în hoteluri ori în alte împrejurări? Analizând cu atenţie calea ce ne stă în faţă, vom fi în măsură să luăm o decizie înţeleaptă. Solomon a dat următorul sfat: „Cărarea pe care mergi să fie bine gândită“ (Proverbele 4:26, Cornilescu, 1996).

Toţi trebuie să medităm la acest sfat, iar tinerii cu atât mai mult. Un tânăr a închiriat o casetă video despre care ştia că prezintă scene ce stârnesc dorinţe sexuale. Mai târziu, el a recunoscut că, după ce a urmărit caseta, a fost atât de aprins de pasiune, încât s-a dus la o prostituată care locuia în apropiere. Consecinţele au fost dureroase: deprimare, conştiinţă încărcată, teama de a nu fi contractat o boală. S-a întâmplat exact aşa cum spune Biblia: „Deodată, el se duce după ea, ca taurul care merge la înjunghiere“. Ce bine ar fi fost dacă  s-ar fi gândit dinainte care avea să fie „sfârşitul“ acelei căi! (Proverbele 7:22, 23)

Ţine cont de „indicatoare“

Majoritatea oamenilor recunosc că nu este deloc înţelept să ignori indicatoarele de pe traseu. Însă, din nefericire, exact lucrul acesta îl fac unii când îndrumarea primită nu le este pe plac. Să ne gândim, de pildă, ce s-a întâmplat cu israeliţii din timpul lui Ieremia. Naţiunea se afla la un moment de răscruce, iar Iehova Dumnezeu i-a sfătuit astfel: „Întrebaţi de căile de demult: unde este calea cea bună? Umblaţi pe ea“. Însă poporul a refuzat cu încăpăţânare, spunând: „Nu vom umbla!“ (Ieremia 6:16). Unde a dus răzvrătirea lor? Care a fost „sfârşitul“? În 607 î.e.n., babilonienii au distrus complet Ierusalimul, iar pe locuitori i-au dus prizonieri în Babilon.

Aşadar, dacă ignorăm „indicatoarele“ pe care le-a pus Dumnezeu pentru noi, nu vom sfârşi niciodată bine. Scripturile ne îndeamnă: „Încrede-te în Iehova din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. Ţine seama de el în toate căile tale, şi el îţi va netezi cărările“ (Proverbele 3:5, 6).

Unele dintre avertismentele lui Dumnezeu sunt asemenea indicatoarelor de restricţie, cum ar fi „Trecerea oprită“. De exemplu, Biblia spune: „Nu te duce pe calea celor răi şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi“ (Proverbele 4:14). Printre aceste căi periculoase se numără şi cea descrisă în Proverbele 5:3, 4: „Buzele femeii străine picură întruna ca un fagure de miere, iar cerul gurii ei este mai alunecos decât uleiul, dar ce rămâne la urmă este amar ca pelinul, este ascuţit ca o sabie cu două tăişuri“. Unora li se pare palpitantă ideea de a avea o relaţie imorală cu o prostituată sau cu altcineva. Însă ignorarea „indicatoarelor de interzicere“, care ar trebui să reglementeze conduita morală, nu duce decât la nenorocire.

Înainte de a face primul pas pe o astfel de cale, întreabă-te: Unde mă va duce ea? Simplul fapt de a sta o clipă să te gândeşti la posibilul „sfârşit“ ar putea fi de ajuns pentru a te împiedica să porneşti pe o cale greşită şi să culegi roadele ei amare. Calea celor ce ignoră avertismentele divine este plină de nenorociri: SIDA şi alte boli cu transmitere sexuală, sarcini nedorite, avorturi, relaţii distruse, o conştiinţă încărcată. Apostolul Pavel a arătat clar ce se află la capătul căii celor ce practică imoralitatea: ei „nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6:9, 10).

„Iată calea!“

Uneori este greu să vezi unde duce o anumită cale. De aceea, cât de recunoscători îi suntem lui Dumnezeu pentru iubirea şi interesul său şi pentru îndrumarea sa clară! „Iată calea!“, spune Iehova. „Umblaţi pe ea!“ (Isaia 30:21) Ce se află la sfârşitul căii pe care ne-o arată Iehova? Chiar dacă este îngustă şi greu de parcurs, această cale duce, aşa cum a spus Isus, la viaţă veşnică (Matei 7:14).

Gândeşte-te o clipă la calea pe care mergi: Este calea cea bună? Încotro se îndreaptă ea? Caută îndrumarea lui Iehova prin rugăciune. Consultă „harta traseului“, adică Biblia. Consultă-te, dacă este nevoie, cu un „călător“ cu experienţă, care se străduieşte să umble pe calea lui Dumnezeu. Iar dacă sesizezi că trebuie să schimbi direcţia, acţionează fără întârziere.

Adesea, când vede un indicator care îi confirmă că se află pe drumul bun, călătorul simte cum prinde forţă. Aşadar, dacă atunci când îţi examinezi drumul în viaţă constaţi că te afli pe calea cea dreaptă, reînnoieşte-ţi forţele şi continuă-ţi drumul! Partea cea mai frumoasă a călătoriei îţi stă încă în faţă! (2 Petru 3:13)

Orice cale duce undeva. Tu unde vei ajunge urmând drumul pe care l-ai ales? Nu uita că regretele nu-ţi vor fi de niciun folos atunci. Degeaba vei spune: „Ce bine ar fi fost dacă aş fi ales alt drum!“. Aşadar, înainte de a face următorul pas pe calea vieţii, întreabă-te: Care va fi „sfârşitul“ căii pe care am ales-o?

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 10]

Care va fi „sfârşitul“?

Tinerii sunt deseori supuşi tentaţiilor şi presiunilor de a face unele lucruri care se bucură de popularitate. Iată câteva situaţii în care s-ar putea afla un tânăr:

Cineva îl provoacă, spunând că nu are curaj să fumeze o ţigară.

Un profesor bine intenţionat îl îndeamnă să urmeze cursuri universitare.

Este invitat la o petrecere unde se consumă alcool în exces şi probabil chiar droguri.

Cineva îi sugerează să-şi creeze un profil pe internet.

Un prieten îl invită la un film care prezintă scene violente şi imorale.

Dacă te-ai afla în una dintre aceste situaţii, ce-ai face? Vei ceda sau te vei gândi cu seriozitate care va fi „sfârşitul“? În astfel de momente ar fi înţelept să te întrebi: „Poate un om să-şi pună foc în sân fără să i se ardă veşmintele? Sau poate un om să meargă pe cărbuni aprinşi fără să-şi ardă picioarele?“ (Proverbele 6:27, 28).