Noe a găsit favoare în ochii lui Dumnezeu — Învăţăminte pentru noi

MAJORITATEA dintre noi ne amintim de momentele când am primit o veste importantă sau un mesaj deosebit. Ne amintim în detaliu nu numai unde ne aflam şi ce făceam, ci şi cum am reacţionat. Noe, cu siguranţă, nu a uitat niciodată ziua în care a primit un mesaj de la Iehova Dumnezeu, Suveranul universului. Şi ce mesaj putea fi mai important decât acesta? Iehova l-a anunţat despre hotărârea sa de a nimici „orice carne“. Iar Noe trebuia să construiască o arcă uriaşă pentru a se salva pe el, familia sa şi animalele din fiecare specie (Geneza 6:9–21).

Cum a reacţionat Noe la auzirea acestui mesaj? S-a bucurat? A protestat? Cum şi-a anunţat el soţia şi familia despre ceea ce avea să facă Dumnezeu? Biblia nu dă detalii, însă afirmă că „Noe a făcut potrivit cu tot ce-i poruncise Dumnezeu. A făcut întocmai“ (Geneza 6:22).

Această afirmaţie prezintă în mod sigur mare importanţă întrucât explică într-o anumită măsură motivul pentru care Noe a găsit favoare în ochii lui Dumnezeu. Da, Noe a fost gata să facă tot ce i-a cerut Dumnezeu (Geneza 6:8). Mai sunt şi alte motive pentru care Dumnezeu i-a acordat favoare lui Noe? Răspunsul la această întrebare ar trebui să ne intereseze foarte mult. De ce? Deoarece, pentru a rămâne în viaţă când Dumnezeu va curăţa din nou pământul de răutate,  trebuie să fim asemenea lui Noe. Dar mai întâi să vedem în ce condiţii a trăit Noe înainte de Potop.

Demoni pe pământ

Noe a trăit în perioada de început a omenirii. El s-a născut la aproximativ o mie de ani după crearea primului om. Dar să nu ne imaginăm că pe atunci oamenii erau înapoiaţi şi păroşi şi umblau aduşi de spate, cu un ciomag în mână, oameni ai cavernelor, cum îşi închipuie mulţi. Pe atunci existau unelte de fier şi de aramă forjate, unelte de care, probabil, Noe s-a folosit când a construit arca. Existau şi instrumente muzicale. Oamenii se căsătoreau, aveau familii, cultivau pământul, creşteau animale, cumpărau şi vindeau. Din acest punct de vedere, viaţa de atunci se asemăna foarte mult cu viaţa din zilele noastre (Geneza 4:20–22; Luca 17:26–28).

În alte aspecte însă, lucrurile erau foarte diferite. De pildă, oamenii trăiau mult mai mult. Nu era ceva ieşit din comun ca un om să trăiască peste 800 de ani. Noe a trăit 950 de ani, Adam, 930 de ani, iar Metusala, bunicul lui Noe, 969 de ani (Geneza 5:5, 27; 9:29). *

Un alt aspect prin care lumea de atunci se deosebea de lumea de azi este arătat la Geneza 6:1, 2, unde citim: „Când oamenii au început să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fiice, fiii adevăratului Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat soţii, pe cele pe care le-au ales“. „Fiii adevăratului Dumnezeu“ la care se face referire aici erau îngeri ce au coborât din cer, şi-au luat corpuri umane şi au trăit printre oameni. Ei nu au fost trimişi de Dumnezeu şi nici nu au venit pe pământ spre folosul familiei umane. Ei „şi-au părăsit locuinţa potrivită pentru ei“, din cer, pentru a avea relaţii sexuale cu femeile frumoase de pe pământ. Astfel, aceşti îngeri au devenit demoni (Iuda 6).

Răzvrătiţi, perverşi, cu o putere şi o inteligenţă superioare celor umane, aceşti demoni au exercitat o influenţă dezastruoasă asupra oamenilor. Se pare că ei ajunseseră să controleze şi să domine întreaga societate omenească. Ei nu acţionau pe ascuns, asemenea minţilor criminale care îşi pun în aplicare planurile malefice lucrând din umbră, ci acţionau făţiş, răzvrătindu-se cu neruşinare împotriva ordinii stabilite de Dumnezeu.

În urma relaţiilor dintre fiii îngereşti ai lui Dumnezeu şi femeile de pe pământ, s-au născut copii care au ajuns să posede o putere neobişnuită. Aceştia au fost cunoscuţi ca „nefilimi“. Biblia spune: „Nefilimii erau pe pământ în acele zile, dar şi după aceea, când fiii adevăratului Dumnezeu au continuat să aibă relaţii cu fiicele oamenilor şi ele le-au născut fii: aceştia sunt puternicii de altădată, bărbaţii cu renume“ (Geneza 6:4). Nefilimii erau ucigaşi şi semănau peste tot teamă. De fapt, termenul ebraic înseamnă „doborâtori“, cei ce îi fac pe alţii să cadă. Se pare că la ei şi la faptele lor violente fac referire miturile şi legendele străvechi.

Suferinţa celor drepţi

Biblia descrie societatea umană de atunci drept o societate saturată de răutate şi degradare. Ea spune: „Răutatea omului era foarte mare pe pământ şi . . . orice înclinaţie a gândurilor inimii lui era tot timpul numai spre rău. . . . Pământul s-a umplut de violenţă. . . . Orice carne îşi stricase calea pe pământ“ (Geneza 6:5, 11, 12).

 Aceasta era lumea în care a trăit Noe. Spre deosebire de contemporanii săi, „Noe era un om drept“, care „umbla cu adevăratul Dumnezeu“ (Geneza 6:9). Fireşte, nu este deloc uşor pentru un om drept să trăiască într-o societate nedreaptă! Noe trebuie să fi suferit mult din cauza faptelor şi a vorbelor oamenilor din jur! Probabil suferea asemenea lui Lot, alt om drept, care a trăit după Potop. Locuind în mijlocul oamenilor depravaţi din Sodoma, Lot „era foarte mâhnit de conduita libertină a oamenilor care sfidau legea“ şi „îşi chinuia zi de zi sufletul drept din cauza lucrurilor pe care le vedea şi le auzea când locuia printre ei, din cauza faptelor lor nelegiuite“ (2 Petru 2:7, 8). La fel trebuie să se fi simţit şi Noe.

Vă tulbură şi pe voi evenimentele şocante despre care auziţi la ştiri şi conduita oamenilor din jur care sfidează orice lege a lui Dumnezeu? Dacă da, înţelegeţi cum se simţea Noe. Imaginaţi-vă cât de greu trebuie să-i fi fost să trăiască într-o lume nedreaptă 600 de ani, căci aceasta era vârsta lui Noe când a venit Potopul. Cât de mult tânjea Noe după o lume dreaptă! (Geneza 7:6)

Noe a avut curajul să fie diferit

Noe „era ireproşabil printre oamenii din vremea lui“ (Geneza 6:9). Remarcaţi că Biblia spune „ireproşabil printre“ acei oameni, nu din punctul lor de vedere. Cu alte cuvinte, el era ireproşabil în ochii lui Dumnezeu. Însă pentru oamenii din perioada antediluviană, Noe era ciudat. Putem fi siguri că el nu împărtăşea concepţiile vremii şi nici nu se implica în activităţile sociale sau distracţiile degradante de atunci. Gândiţi-vă cum l-au privit cei din jur când a început să construiască arca! Probabil au râs şi şi-au bătut joc de el. Nu au luat în serios mesajul său.

În plus, Noe avea convingeri religioase ferme, pe care nu le-a păstrat doar pentru sine. Biblia îl numeşte „un predicator al dreptăţii“ (2 Petru 2:5). Fără îndoială, Noe ştia că va întâmpina opoziţie. Şi străbunicul său, Enoh, un om drept care profeţise judecata lui Dumnezeu împotriva celor răi, fusese persecutat. Dumnezeu însă nu permisese ca Enoh să fie omorât de persecutorii lui (Geneza 5:18, 21–24; Evrei 11:5; 12:1; Iuda 14, 15). Prin urmare, Noe a avut nevoie de mult curaj, precum şi de multă credinţă în puterea lui Iehova de a-l salva, deoarece împotriva lui erau Satan, demonii şi nefilimii, iar majoritatea oamenilor erau fie împotrivitori, fie indiferenţi.

Slujitorii lui Dumnezeu au întâmpinat mereu opoziţie din partea celor ce nu-i slujesc lui Dumnezeu. Chiar şi Isus Cristos a fost urât de ceilalţi, şi la fel continuatorii săi (Matei 10:22; Ioan 15:18). Noe a avut curajul să-i slujească lui Dumnezeu chiar dacă acest lucru nu era pe placul celor din jur. El a înţeles că era mult mai important să aibă favoarea lui Dumnezeu decât să fie acceptat de cei care i se opun Lui. Iar Noe a găsit favoare în ochii lui Dumnezeu.

Noe a dat atenţie

Aşa cum am văzut, Noe le-a predicat plin de curaj oamenilor. Care a fost reacţia acestora la mesajul său? Biblia spune că, înainte de Potop, oamenii „mâncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, până în ziua în care a intrat Noe în arcă, şi n-au dat atenţie până a venit potopul şi i-a măturat pe toţi“. Ei nu au luat în seamă avertismentul (Matei 24:38, 39).

Isus a spus că la fel va fi şi în zilele noastre. De mai bine de o sută de ani, Martorii lui Iehova îi avertizează pe oameni că Iehova va lua măsuri radicale pentru a-şi îndeplini promisiunea de a instaura o lume nouă a dreptăţii. Deşi milioane de persoane au luat în serios acest avertisment, miliarde de locuitori ai pământului nu-i dau atenţie. „Potrivit dorinţei lor“, ei ignoră că Potopul este un fapt real din care trebuie să tragem învăţăminte (2 Petru 3:5, 13).

Însă Noe a dat atenţie avertismentului. El a crezut ceea ce i-a spus Iehova Dumnezeu, iar ascultarea i-a adus salvare. Apostolul Pavel a scris: „Prin credinţă, Noe, după ce a fost avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri care încă nu se  vedeau, a arătat teamă sfântă şi a construit o arcă pentru salvarea familiei sale“ (Evrei 11:7).

Un exemplu demn de urmat

Noe a construit o arcă uriaşă: mai lungă decât un teren de fotbal şi înaltă cât o clădire cu două etaje. Arca lui Noe a fost mai lungă cu 30 de metri decât goeleta Wyoming, considerată cel mai mare vas din lemn construit vreodată. Desigur, arca nu era o corabie; ea trebuia doar să plutească. Cu toate acestea, construirea ei a necesitat tehnici de construcţie avansate. În plus, a trebuit acoperită cu catran pe dinăuntru şi pe dinafară. Toată această muncă a durat probabil peste 50 de ani (Geneza 6:14–16).

Mai mult, Noe a trebuit să facă rezerve de hrană pentru un an atât pentru familia lui, cât şi pentru animale. Iar înainte de venirea Potopului, a trebuit să aducă animalele în arcă. „Noe a făcut potrivit cu tot ce-i poruncise Iehova.“ Ce bucurie trebuie să fi simţit el când totul a fost gata, iar Iehova a închis uşa arcei! (Geneza 6:19–21; 7:5, 16)

Atunci a început Potopul. A plouat 40 de zile şi 40 de nopţi. Toţi au trebuit să rămână în arcă un an întreg, până când apele s-au retras (Geneza 7:11, 12; 8:13–16). Toţi oamenii răi au pierit. Singurii supravieţuitori au fost Noe şi familia sa, care au locuit apoi pe un pământ curăţat.

Biblia spune că Potopul global din zilele lui Noe este „un exemplu cu privire la lucrurile viitoare“. În ce sens? Biblia răspunde: „Cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc şi sunt rezervate pentru ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate“. Însă, la fel ca în zilele lui Noe, vor fi supravieţuitori. Să fim convinşi că „Iehova ştie să-i elibereze din încercare pe oamenii cu devoţiune sfântă“! (2 Petru 2:5, 6, 9; 3:7)

Noe a fost un om cu devoţiune sfântă, un om drept în mijlocul unei generaţii rele. El a ascultat de Dumnezeu în totalitate şi a avut curajul să facă ce este drept, chiar dacă ştia că avea să fie dispreţuit şi urât de cei ce nu voiau să-i slujească lui Dumnezeu. Dacă urmăm exemplul său în aceste privinţe, şi noi putem găsi favoare în ochii lui Dumnezeu, având speranţa de a trăi în lumea nouă care va fi instaurată în curând (Psalmul 37:9, 10).

[Notă de subsol]

^ par. 7 Vezi articolul „Chiar au trăit atât de mult?“, apărut în revista Treziţi-vă! din iulie 2007, pagina 30.

[Text generic pe pagina 5]

Se pare că la nefilimi şi la faptele lor violente fac referire miturile şi legendele străvechi

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Urmând exemplul de credinţă al lui Noe, şi noi putem găsi favoare în ochii lui Dumnezeu

[Provenienţa fotografiei de la pagina 5]

Alinari/Art Resource, NY