Curiozitatea un dar ce trebuie folosit cu înţelepciune

„Omul este o fiinţă care pune întrebări. Punem întrebări de când ne naştem. . . . S-ar putea spune chiar că istoria omenirii este istoria întrebărilor şi a răspunsurilor pe care noi, oamenii, le-am pus şi le-am dat.“ — Octavio Paz, poet mexican.

 CE-L inspiră pe un bucătar să creeze o reţetă nouă? Ce-l mână pe un explorator să pornească spre ţinuturi îndepărtate? Ce-l face pe un copil să pună atâtea întrebări? Cel mai adesea, curiozitatea.

Dar ce poţi spune despre tine? Eşti genul de om curios să afle lucruri noi, dornic să găsească răspunsuri la întrebări incitante, cum ar fi: Cum a apărut viaţa? De ce existăm pe pământ? Există Dumnezeu? Mulţi punem astfel de întrebări încă din copilărie, fiind curioşi să aflăm totul despre lucrurile ce ne înconjoară. Dacă ne fascinează o idee, facem tot posibilul să aflăm cât mai multe în legătură cu ea. O asemenea curiozitate ne ajută să descoperim lucruri extraordinare. Tot curiozitatea însă ne poate crea probleme, unele chiar foarte mari.

Prudenţă şi echilibru

Mulţi au auzit zicala „Curioşii mor repede“. Într-adevăr, dacă este manifestată într-o direcţie greşită, curiozitatea poate fi foarte dăunătoare. De pildă, un copil ar putea atinge din curiozitate o sobă încinsă, fapt ce ar putea avea urmări grave. Pe de altă parte, o fire iscoditoare ne poate ajuta să aprofundăm cunoştinţa, să ajungem la esenţa lucrurilor. Dar ar fi înţelept să ne satisfacem orice curiozitate?

Desigur, există lucruri pe care nu ar trebui să dorim să le cunoaştem deoarece sunt dăunătoare. Curiozitatea în ce priveşte pornografia, ocultismul sau ideile unor secte ori grupări extremiste poate fi foarte periculoasă. În astfel de domenii, precum şi în altele, este bine să urmăm exemplul psalmistului evreu care s-a rugat: „Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, păstrează-mă în viaţă pe calea ta“ (Psalmul 119:37).

Apoi există lucruri care nu sunt dăunătoare în sine, dar sunt fără valoare şi inutile. De pildă, ce folos are cineva dacă ştie totul despre viaţa privată a starurilor de cinema sau a altor vedete, dacă ştie totul despre orice echipă sportivă sau jucător ori dacă este la curent cu ultimele noutăţi în materie de gadgeturi sau maşini? În cazul majorităţii oamenilor, faptul că „ştiu totul“ despre aceste lucruri nu le aduce niciun folos.

Un exemplu stimulator

Curiozitatea, desigur, are latura sa pozitivă. Să ne gândim, de pildă, la Alexander von Humboldt, naturalist şi explorator german din veacul al XIX-lea, după care a fost numit curentul oceanic Humboldt, din zona coastei de vest a Americii de Sud.

La un anumit moment din viaţa sa, Humboldt a spus: „Încă de când eram foarte mic, am simţit o dorinţă arzătoare să călătoresc în ţinuturi îndepărtate ale lumii, pe unde puţini europeni au pus piciorul“. Această dorinţă „irezistibilă“ s-a născut, spune el, „din frământările minţii“. La vârsta de 29 de ani, Humboldt a pornit într-o expediţie în America Centrală şi America de Sud, expediţie ce a durat cinci ani. Pe baza informaţiilor adunate, a alcătuit un jurnal de călătorie de 30 de volume.

 Totul îi atrăgea atenţia lui Humboldt: temperatura oceanului, peştii, plantele. A escaladat munţi, a explorat râuri şi a navigat pe oceane. Cercetările sale au pus bazele mai multor domenii ale ştiinţei moderne. Iar totul a început de la curiozitatea lui arzătoare, de la setea lui de cunoaştere care l-a animat toată viaţa. Iată cum îl descria eseistul american Ralph Waldo Emerson: „Humboldt a fost una dintre acele minuni . . . care se nasc din când în când pentru a ne arăta potenţialul minţii umane, cât de mari şi de cuprinzătoare sunt posibilităţile ei“.

Un domeniu care merită cercetat

Este adevărat, puţini dintre noi vor călători în lume ca exploratori sau vor contribui la dezvoltarea unor ştiinţe. Există însă un domeniu de cunoaştere în care putem să ne folosim facultăţile mintale. Foloasele vor fi cu mult mai mari decât în oricare alt domeniu de cercetare. Isus Cristos a arătat acest lucru într-o rugăciune adresată Tatălui său ceresc: „Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre cel pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“ (Ioan 17:3).

Faptul de a-l cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu, al cărui nume este Iehova, şi pe Fiul său, Isus Cristos, poate aduce unei minţi iscoditoare satisfacţii pe care niciun alt domeniu de cercetare nu i le poate procura. Gândiţi-vă la întrebările despre viaţă pe care le-am menţionat la începutul articolului. La acestea putem adăuga şi altele: De ce există atâta suferinţă în lume? Vor ajunge oamenii să distrugă pământul? Şi ce va face Dumnezeu pentru ca omenirea să nu ajungă la un asemenea deznodământ? Aflarea răspunsurilor la aceste întrebări va însemna mai mult decât satisfacerea curiozităţii. Aşa cum a spus Isus, această cunoştinţă „înseamnă viaţa veşnică“. De ce putem crede acest lucru?

Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Despre ea, apostolul creştin Pavel a scris: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet pregătit pentru orice lucrare bună“ (2 Timotei 3:16, 17).

Gândiţi-vă: Apostolul a spus că Biblia oferă cunoştinţa care ne poate pregăti pentru orice lucrare bună. Ea ne ajută să privim lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Şi ştim că înţelepciunea şi cunoştinţa lui Dumnezeu sunt superioare celor umane. Profetul Isaia a fost inspirat să consemneze următoarea declaraţie profundă despre Dumnezeu: „«Gândurile voastre nu sunt gândurile mele şi căile mele nu sunt căile voastre», zice Iehova. «Căci, pe cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ, pe atât de înalte sunt căile mele faţă de căile voastre şi gândurile mele faţă de gândurile voastre»“ (Isaia 55:8, 9).

Doreşti să ştii mai multe despre gândurile şi căile înalte ale lui Dumnezeu? Eşti curios să descoperi ce spune Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, despre acestea? Eşti dornic să afli ce va face Dumnezeu pentru a pune capăt suferinţei şi ce binecuvântări minunate le rezervă el oamenilor ascultători? Biblia ţi se adresează şi ţie când face invitaţia: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Iehova! Fericit este bărbatul viguros care se refugiază în el“ (Psalmul 34:8).

Adevărurile pline de forţă din Cuvântul lui Dumnezeu pot avea o mare influenţă asupra unei inimi sincere, asemenea luminii asupra unui om care în sfârşit poate să vadă. Apostolul Pavel s-a simţit îmboldit să exclame: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile sale şi cât de necuprinse căile sale!“ (Romani 11:33). Adevărul este că vom avea nevoie de o eternitate ca să înţelegem pe deplin bogăţia cunoştinţei şi înţelepciunii lui Dumnezeu.  Niciodată nu ne vom plictisi! Întotdeauna vor fi lucruri noi de descoperit! Nu te entuziasmează această perspectivă?

Fii mereu însetat de cunoaştere!

Este adevărat, majoritatea dintre noi nu vor ajunge mari exploratori sau inventatori. Şi probabil că nu ne-ar ajunge o viaţă de om să cunoaştem şi să înţelegem tot ce ne-am dori. Totuşi, păstrează-ţi vie curiozitatea! Fii mereu însetat de cunoaştere! Nu lăsa să se stingă această dorinţă cu care ne-a înzestrat Dumnezeu din iubire!

Foloseşte-ţi cu înţelepciune acest dar minunat de la Dumnezeu şi dobândeşte o cunoştinţă exactă din Cuvântul său inspirat, Biblia. Acest lucru va da sens vieţii tale şi vei găsi bucurie. În plus, vei avea perspectiva de a descoperi lucruri noi toată eternitatea. Biblia spune: „El [Dumnezeu] a făcut orice lucru frumos la timpul lui. A pus în inima oamenilor chiar şi veşnicia, de aceea ei nu vor pătrunde niciodată, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o adevăratul Dumnezeu“ (Eclesiastul 3:11).

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 21]

Ştiaţi că...

• Biblia a afirmat că pământul este sferic, nu plat, cu secole înainte ca exploratorii Columb şi Magellan să descopere acest lucru? — Isaia 40:22.

• cu mult timp înainte ca astronauţii să poată vedea pământul din spaţiu, Biblia a afirmat că pământul este ‘suspendat pe nimic’? — Iov 26:7.

• cu cel puţin 2 500 de ani înainte ca medicul englez William Harvey să descopere sistemul circulator al corpului omenesc, Biblia a numit inima o fântână, sau sursă, a vieţii? — Proverbele 4:23.

• cu aproximativ 3 000 de ani în urmă, Biblia a descris în termeni simpli circuitul apei în natură ca o componentă a ecosistemului care face posibilă viaţa? — Eclesiastul 1:7.

Nu este uimitor că aceste adevăruri ştiinţifice au fost menţionate în Biblie cu mult înainte ca oamenii să le descopere sau să le înţeleagă? De fapt, Biblia conţine un tezaur nepreţuit de cunoştinţe esenţiale pentru viaţă, cunoştinţe care abia aşteaptă să fie descoperite!

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Alexander von Humboldt