Cititorii întreabă

A fost potopul lui Noe într-adevăr global?

Potopul lui Noe a avut loc cu mai bine de 4 000 de ani în urmă. Prin urmare, pe pământ nu există niciun martor ocular care să ne spună cum a fost acest eveniment catastrofal. Totuşi, există o relatare scrisă, potrivit căreia apele au acoperit cei mai înalţi munţi de la vremea aceea.

În acest document istoric se spune: „Potopul a durat patruzeci de zile pe pământ. . . . Şi apele s-au ridicat pe pământ atât de mult, încât toţi munţii înalţi de sub cerul întreg au fost acoperiţi. Cu cincisprezece coţi [aproximativ 6,5 m] s-au ridicat apele deasupra lor şi munţii au fost acoperiţi“ (Geneza 7:17–20).

Unii s-ar putea întreba dacă nu cumva relatarea despre apele care au acoperit pământul este doar o legendă sau cel puţin o exagerare. Răspunsul este categoric nu! De fapt, într-o anumită măsură, pământul încă este acoperit de ape. Apele mărilor şi oceanelor acoperă circa 71% din suprafaţa pământului. Prin urmare, apele de la Potop sunt încă pe pământ. Iar dacă gheţarii şi calotele glaciare de la poli s-ar topi, nivelul mării ar creşte atât de mult, încât apele ar acoperi oraşe precum New York şi Tokyo.

În urma cercetărilor făcute în nord-vestul Statelor Unite, geologii au ajuns la concluzia că, în vechime, zona a fost afectată de nu mai puţin de 100 de inundaţii catastrofale. Se spune că, într-o astfel de inundaţie, apele care au măturat regiunea au format un zid de 600 m înălţime care s-a deplasat cu o viteză de 105 km pe oră. Aceasta a însemnat 2 000 km3 de apă, cântărind peste 2 000 de miliarde de tone. Descoperiri similare i-au determinat şi pe alţi oameni de ştiinţă să admită posibilitatea unui potop global.

Pentru cei care consideră că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, un potop global nu este doar o posibilitate, ci un fapt real. Adresându-i-se lui Dumnezeu, Isus a spus: „Cuvântul tău este adevărul“ (Ioan 17:17). Apostolul Pavel a scris că Dumnezeu vrea ca „orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“ (1 Timotei 2:3, 4). Cum ar fi putut Pavel să-i înveţe pe continuatorii lui Isus adevărul despre Dumnezeu şi scopul său dacă în Cuvântul lui Dumnezeu s-ar găsi mituri şi legende?

Isus nu numai că a considerat Potopul un fapt real, dar a şi crezut că acesta a fost global. În importanta profeţie cu privire la prezenţa sa şi la sfârşitul sistemului actual, Isus a asemănat această perioadă cu zilele lui Noe (Matei 24:37–39). Şi apostolul Petru a scris despre apele potopului din zilele lui Noe: „Prin acestea, lumea de atunci a fost distrusă când a fost inundată de apă“ (2 Petru 3:6).

Dacă Noe ar fi doar un personaj mitologic, iar potopul global, doar o legendă, avertismentele pe care le-au dat Isus şi Petru pentru oamenii ce trăiesc în zilele din urmă nu ar avea niciun sens. În loc să fie un avertisment, astfel de idei ar produce confuzie în mintea unei persoane şi chiar i-ar putea pune în pericol viaţa, având în vedere că, în curând, va fi un necaz mai mare decât Potopul din zilele lui Noe (2 Petru 3:1–7).

Vorbind despre îndurarea pe care a arătat-o mereu faţă de poporul său, Dumnezeu a spus: „Aşa cum am jurat că apele lui Noe nu vor mai veni peste pământ, tot aşa am jurat că nu mă voi mai mânia pe tine şi nu te voi mai certa“. Aşadar, aşa cum nu există nicio îndoială că apele Potopului lui Noe au acoperit pământul, tot aşa nu există nicio îndoială că Dumnezeu le va arăta bunătate iubitoare celor care îşi pun încrederea în el (Isaia 54:9).