O MINĂ de cărbuni din apropiere de Pittsburgh, Pennsylvania (SUA), a fost inundată pe neaşteptate de milioane de litri de apă. Nouă mineri au rămas prinşi într-un gol subteran aflat la 73 de metri sub pământ. După trei zile însă erau din nou la suprafaţă vii şi nevătămaţi. Cum au fost ei salvaţi?

Cu ajutorul sistemului de poziţionare globală şi al hărţilor minei, echipa de salvare a forat un puţ larg de 65 cm prin care a coborât o colivie închisă până la locul unde se aflau minerii. Apoi unul câte unul, minerii au fost scoşi la suprafaţă din locul care le-ar fi putut deveni mormânt. Toţi erau fericiţi şi, desigur, recunoscători salvatorilor lor.

Majoritatea dintre noi nu vom fi niciodată prinşi sub pământ asemenea celor nouă mineri şi nici viaţa nu ne va fi pusă în pericol într-un dezastru. Totuşi, cu toţii avem nevoie să fim salvaţi, deoarece niciunul dintre noi nu poate evita boala, bătrâneţea şi în cele din urmă moartea. „Omul, născut din femeie, are viaţa scurtă şi este plin de nelinişte“, a spus patriarhul fidel Iov. „Răsare ca o floare şi este tăiat, fuge ca o umbră şi nu mai este“ (Iov 14:1, 2). Astăzi, după aproape 3 500 de ani, aceste cuvinte sunt la fel de adevărate, căci cine poate să scape de moarte, sfârşitul inevitabil al vieţii? Indiferent unde trăim sau cât de bine ne îngrijim sănătatea, avem nevoie să fim salvaţi din lanţurile suferinţei, ale bătrâneţii şi ale morţii.

Oamenii de ştiinţă şi alţii depun mari eforturi pentru a prelungi ceea ce se consideră astăzi durata normală de viaţă. De pildă, există o organizaţie a cărei misiune declarată este „să învingă flagelul morţii involuntare“ şi „să-i susţină pe membrii [săi] în eforturile de a face posibilă nemurirea fizică a omului“. Însă până în prezent progresele ştiinţei şi voinţa omului nu au reuşit să prelungească viaţa cu mult peste cei 70 sau 80 de ani despre care a vorbit Moise cu 3 500 de ani în urmă (Psalmul 90:10).

Fie că suntem sau nu de acord cu ceea ce a spus patriarhul Iov despre viaţă şi moarte, asemenea tuturor oamenilor, cu trecerea anilor ‘vom fugi ca o umbră’, departe de familie, de casă, de prieteni şi de tot ceea ce am realizat în viaţă, cu alte cuvinte vom muri. Înţeleptul rege Solomon al Israelului antic a scris: „Cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic şi nu mai au nicio răsplată, căci până şi amintirea li se uită“ (Eclesiastul 9:5).

Realitatea tristă este, aşa cum arată Biblia, că moartea ‘domneşte’ ca un conducător tiranic asupra omenirii. Da, moartea este cel din urmă duşman de care omul are nevoie să fie salvat (Romani 5:14; 1 Corinteni 15:26). Nici cele mai bine pregătite şi mai bine dotate echipe de salvare nu ne pot asigura o salvare definitivă. Însă Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu, a luat deja măsuri ca să ne elibereze de acest duşman.