Care este scopul vieţii?

DE CE ESTE IMPORTANT SĂ AFLĂM RĂSPUNSUL? Puţine lucruri îl tulbură pe un om mai mult decât gândul că viaţa nu are un sens, un scop. În schimb, omul care are clar în minte scopul pentru care trăieşte poate ţine piept tuturor problemelor vieţii. Viktor Frankl, neurolog şi supravieţuitor al Holocaustului, a scris: „Îndrăznesc să afirm că nu există nimic în lume care să-l ajute atât de mult pe om să supravieţuiască, chiar şi în cele mai vitrege condiţii, precum faptul de a şti că viaţa sa are un sens“.

Totuşi, există multe opinii contradictorii pe această temă. Mulţi consideră că fiecare om trebuie să-şi aleagă singur scopul în viaţă. În schimb, alţii, care cred în evoluţie, consideră că viaţa nu are un scop în sine.

Însă, dacă dorim să aflăm care este scopul vieţii, nu vi se pare mai logic să aflăm ce spune chiar Dătătorul vieţii, Iehova Dumnezeu? Să analizăm în continuare ce spune Cuvântul său, Biblia, în această privinţă.

Ce spune Biblia

Biblia ne învaţă că Iehova Dumnezeu a avut un scop clar când i-a creat pe primii oameni. El le-a dat primilor noştri părinţi următoarea poruncă:

Geneza 1:28: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul, supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor şi peste orice creatură vie care se mişcă pe pământ.“

Dumnezeu a avut drept scop ca Adam, Eva şi descendenţii lor să transforme întregul pământ într-un paradis. El nu a intenţionat ca oamenii să îmbătrânească şi să moară şi nici ca ei să distrugă mediul înconjurător. Însă, din cauza alegerilor greşite făcute de primii noştri părinţi, cu toţii am moştenit păcatul şi moartea (Geneza 3:2–6; Romani 5:12). Totuşi, scopul lui Iehova nu s-a schimbat. În viitorul apropiat, pământul va fi un paradis (Isaia 55:10, 11).

Iehova ne-a creat cu capacităţi fizice şi intelectuale pentru a îndeplini scopul său. Însă nu ne-a creat să trăim independent de el. Remarcaţi cum reiese scopul lui Dumnezeu cu privire la oameni din următoarele pasaje biblice:

Eclesiastul 12:13: „Iată concluzia a tot ce-ai auzit: Teme-te de adevăratul Dumnezeu şi respectă poruncile lui, fiindcă aceasta este datoria omului.“

Mica 6:8: „Ce altceva cere Iehova de la tine, decât să practici dreptatea, să iubeşti bunătatea şi să umbli modest cu Dumnezeul tău?“

Matei 22:37–39: „«Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.» Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. A doua, asemenea ei, este: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi».“

Cum ne aduce răspunsul Bibliei adevărata pace a minţii

Orice componentă complexă a unei maşini funcţionează bine numai dacă este folosită potrivit scopului intenţionat de producător şi în modul stabilit de el. În mod asemănător, dacă dorim să nu ne facem rău nouă înşine, fie  pe plan spiritual, fie pe plan psihic, emoţional sau fizic, trebuie să ne folosim viaţa potrivit scopului intenţionat de Creatorul nostru. Iată cum ne ajută cunoaşterea scopului lui Dumnezeu să avem pacea minţii în următoarele aspecte ale vieţii:

Când îşi stabilesc priorităţile, mulţi oameni îşi dedică viaţa acumulării de bogăţii. Totuşi, Biblia avertizează: „Cei care sunt hotărâţi să fie bogaţi cad în ispită, în cursă şi în multe dorinţe nesăbuite şi vătămătoare“ (1 Timotei 6:9, 10).

În schimb, cei care învaţă să-l iubească pe Dumnezeu şi nu banii află cum să fie mulţumiţi (1 Timotei 6:7, 8). Ei ştiu că au responsabilitatea de a munci pentru a se întreţine şi înţeleg cât de important este să lucreze cu hărnicie (Efeseni 4:28). Însă acordă atenţie şi avertismentului dat de Isus: „Nimeni nu poate fi sclav la doi stăpâni, căci fie îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, fie se va alipi de unul şi îl va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi fi sclavi ai lui Dumnezeu şi ai Bogăţiei“ (Matei 6:24).

Prin urmare, în loc să facă din munca laică şi din bogăţii principala preocupare în viaţă, cei ce îl iubesc pe Dumnezeu pun în capul listei de priorităţi înfăptuirea voinţei sale. Ei ştiu că, dacă îşi dedică viaţa înfăptuirii voinţei divine, Iehova Dumnezeu le va purta de grijă. De fapt, Iehova consideră acest lucru de datoria lui (Matei 6:25–33).

În relaţiile cu semenii, mulţi acordă întâietate propriilor interese. Astăzi, nu există pace în lume în mare măsură deoarece foarte mulţi oameni au devenit „iubitori de sine, . . . fără afecţiune naturală“ (2 Timotei 3:2, 3). Când cineva îi dezamăgeşte sau nu le împărtăşeşte opinia, ei dau frâu liber ‘furiei, mâniei, strigătelor şi vorbirii jignitoare’ (Efeseni 4:31). Departe de a aduce pacea minţii, lipsa stăpânirii de sine nu face decât ‘să stârnească vrajba’ (Proverbele 15:18).

Spre deosebire de aceşti oameni, cei ce respectă porunca lui Dumnezeu de a-şi iubi semenii ca pe ei înşişi sunt ‘buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-se cu mărinimie unii pe alţii’ (Efeseni 4:32; Coloseni 3:13). Chiar şi când ceilalţi nu se poartă cu ei cu amabilitate, ei se străduiesc să-l imite pe Isus care, atunci când era insultat, „nu răspundea cu insulte“ (1 Petru 2:23). Asemenea lui Isus, ei înţeleg că ceea ce aduce adevărata satisfacţie în viaţă este faptul de a le sluji altora, chiar şi celor care s-ar putea să nu aprecieze eforturile făcute în folosul lor (Matei 20:25–28; Ioan 13:14, 15; Faptele 20:35). Iehova Dumnezeu le dă spirit sfânt celor ce îl imită pe Fiul său, iar acest spirit îi ajută să aibă o pace interioară autentică (Galateni 5:22).

Dar cum ne ajută să ne păstrăm pacea minţii atitudinea noastră faţă de viitor?

[Text generic pe pagina 6]

Omul are nevoie de un scop clar în viaţă

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Isus ne-a învăţat cum să dobândim pacea minţii