„Isus creştea în înţelepciune, în statură şi în favoare înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.” (LUCA 2:52)

CÂNTĂRILE: 41, 89

1, 2. a) Ce îi îngrijorează pe unii părinţi când copiii lor devin adolescenţi? b) În ce privinţe pot progresa copiii în anii adolescenţei?

UNUL dintre cele mai fericite momente din viaţa unui părinte care îi slujeşte lui Iehova este să fie prezent la botezul copilului său. Berenice, o mamă a patru copii care s-au botezat înainte de a împlini 14 ani, spune: „A fost un moment foarte emoţionant pentru noi. Bineînţeles, am fost recunoscători că au vrut să-i slujească lui Iehova. Dar, în acelaşi timp, am ştiut că, fiind adolescenţi, copiii noştri aveau să se confrunte cu multe dificultăţi”. Dacă şi copilul tău este adolescent sau se apropie de anii adolescenţei, probabil că înţelegi îngrijorarea lui Berenice.

2 Deşi admite că adolescenţa poate fi o perioadă dificilă atât pentru părinţi, cât şi pentru copii, un specialist în psihologia copilului afirmă: „Adolescenţa nu este o perioadă în care copiii sunt «nebuni» sau «imaturi». Mai degrabă, este o perioadă importantă caracterizată prin intensitate emoţională, implicare socială şi creativitate”. În adolescenţă, copiii tăi pot cultiva o prietenie mai strânsă cu Iehova, pot să-şi fixeze şi să urmărească obiective în lucrarea de predicare şi pot face mai mult în serviciul sacru. De  asemenea, ei pot lua decizia de a se dedica lui Iehova şi de a trăi la înălţimea dedicării lor. Ei şi-ar putea da seama că adolescenţa este o perioadă frumoasă în care pot progresa din punct de vedere spiritual, la fel ca Isus. (Citeşte Luca 2:52.) Ce rol ai tu, ca părinte, pe parcursul acestor ani decisivi? Să ne gândim în ce mod a manifestat Isus iubire, umilinţă şi perspicacitate după ce a devenit adult. Cum îţi pot fi de folos aceste calităţi ca să-l ajuţi pe copilul tău adolescent să-i slujească lui Iehova?

ARATĂ IUBIRE FAŢĂ DE COPILUL TĂU ADOLESCENT

3. De ce a putut Isus să-i numească pe apostoli prietenii săi?

3 Isus a fost un prieten iubitor şi loial. (Citeşte Ioan 15:15.) În timpurile biblice, un stăpân nu obişnuia să le împărtăşească sclavilor săi gândurile şi sentimentele sale intime. Însă Isus s-a dovedit a fi atât stăpânul, cât şi prietenul apostolilor săi fideli. El a petrecut timp cu ei, le-a împărtăşit sentimentele sale şi i-a ascultat cu atenţie când şi-au vărsat inima înaintea lui (Mar. 6:30-32). Această comunicare plină de iubire a creat o legătură strânsă între Isus şi apostolii săi şi i-a pregătit pe aceştia pentru responsabilităţile pe care urmau să le primească în serviciul sacru.

4. Cum poţi fi prieten cu copilul tău şi, în acelaşi timp, să-ţi păstrezi autoritatea? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

4 Michael, care are doi copii, spune: „Deşi nu suntem de-o seamă cu ei, le putem fi prieteni”. Prietenii petrec timp împreună. Gândeşte-te sub rugăciune dacă ai putea face unele schimbări în programul de lucru sau în alte activităţi pentru a petrece mai mult timp cu copiii tăi. Prietenii au şi preocupări comune. De aceea, străduieşte-te să afli şi să-ţi placă lucrurile care îi plac copilului tău adolescent, cum ar fi muzica, filmele sau sporturile sale preferate. Ilaria, care locuieşte în Italia, spune: „Părinţii mei erau interesaţi de muzica pe care o ascultam. De fapt, tatăl meu a devenit prietenul meu cel mai bun. De aceea, îmi era uşor să vorbesc cu el chiar şi despre unele lucruri mai delicate”. Dacă eşti prieten cu copiii tăi adolescenţi şi îi ajuţi să se bucure de ‘o prietenie strânsă cu Iehova’, nu înseamnă că îţi pierzi autoritatea de părinte (Ps. 25:14). Dimpotrivă, arăţi că îi iubeşti şi îi respecţi, dar şi că eşti o persoană abordabilă. Astfel, le va fi mai uşor să vorbească cu tine despre ce-i preocupă.

5. Cum i-a ajutat Isus pe discipolii săi să găsească bucurie în serviciul lui Iehova?

5 Isus a vrut ca discipolii şi prietenii săi dragi să simtă bucuria pe care o aduce faptul de a avea o viaţă plină de activităţi în serviciul lui Iehova. De aceea, el i-a încurajat să participe cu mult zel la lucrarea de predicare. Plin de iubire, Isus le-a promis că îi va ajuta să aibă succes în această lucrare (Mat. 28:19, 20).

6, 7. De ce părinţii dau dovadă de iubire când stabilesc şi respectă un program de activităţi spirituale cu copiii lor?

6 Fără îndoială, şi tu doreşti ca fiul sau fiica ta să rămână sănătoşi din punct de vedere spiritual. Iar Iehova vrea să-ţi creşti copiii ‘în disciplina şi în modul său de gândire’ (Ef. 6:4). Prin urmare, foloseşte-ţi autoritatea primită de la Dumnezeu pentru a stabili şi a respecta un program de activităţi spirituale. Gândeşte-te: Tu vrei ca fiul sau fiica ta să meargă la şcoală deoarece crezi că educaţia copilului tău este importantă şi speri să-l ajuţi să-i placă să înveţe. În mod asemănător, părinţii iubitori vor ca „modul de gândire al lui Iehova” să le aducă foloase copiilor lor. De aceea, ei se asigură că aceştia sunt prezenţi la întruniri, la congrese şi la închinarea în familie. Întrucât instruirea divină le poate salva viaţa, încearcă să-i ajuţi pe copiii tăi să le placă lucrurile spirituale şi să preţuiască înţelepciunea (Prov.  24:14). Aşa cum Isus şi-a ajutat discipolii, tu vrei să-i ajuţi pe copiii tăi adolescenţi să aibă succes în predicare. În acest sens, este important să-i ajuţi să le placă să-i înveţe pe alţii din Cuvântul lui Dumnezeu şi să participe cu regularitate la lucrarea de predicare.

7 Cum îi poate ajuta pe adolescenţi un bun program de activităţi spirituale? Erin, care locuieşte în Africa de Sud, spune: „Noi, copiii, ne plângeam mereu că trebuia să studiem Biblia, să mergem la întruniri şi în lucrarea de predicare. Uneori întrerupeam intenţionat studiul în familie ca să scăpăm de el. Dar părinţii noştri n-au cedat”. Ea adaugă: „Această instruire m-a ajutat să cultiv perseverenţă. Acum, de fiecare dată când se întâmplă să pierd o întrunire sau să nu ies în predicare, abia aştept să-mi reiau programul de activităţi spirituale. Nu cred că aş fi cultivat această dorinţă dacă părinţii noştri n-ar fi fost fermi în privinţa respectării unui program de activităţi spirituale. Dacă ar fi cedat, acum mi-ar fi mult mai uşor să lipsesc de la întruniri sau de la alte activităţi teocratice”.

ÎNVAŢĂ-L SĂ FIE UMIL PRIN PROPRIUL EXEMPLU

8. a) Cum a arătat Isus că era umil? b) Ce efect a avut umilinţa lui Isus asupra discipolilor săi?

8 Deşi era perfect, Isus a recunoscut cu umilinţă că avea limite şi că depindea de ajutorul lui Iehova. (Citeşte Ioan 5:19.) L-au respectat discipolii săi mai puţin pentru că a fost umil? Nicidecum. De fapt, cu cât vedeau că Isus se baza mai mult pe Iehova, cu atât aveau mai multă încredere în el. Mai târziu, discipolii au urmat exemplul său de umilinţă (Fap. 3:12, 13, 16).

9. Cum îi poate influenţa pe copiii tăi adolescenţi faptul că îţi recunoşti cu umilinţă limitele şi că îţi ceri scuze?

9 Spre deosebire de Isus, noi suntem imperfecţi şi greşim. De aceea, este necesar să recunoaştem cu umilinţă că avem multe limite şi că facem greşeli (1 Ioan 1:8). La urma urmei, pe cine ai respecta mai mult? Pe un şef care nu-şi cere niciodată scuze sau pe unul care recunoaşte când face o greşeală? Când te aude că îţi ceri scuze, copilul tău adolescent te va respecta şi mai mult. În plus, el va învăţa să-şi recunoască propriile greşeli. Rosemary, care are trei copii adulţi, spune: „Noi recunoşteam când greşeam, iar acest lucru i-a făcut pe copiii noştri să ne vorbească deschis când aveau o problemă”. Ea adaugă: „Ne-am dat seama de limitele noastre şi, de aceea, i-am învăţat pe copii unde pot găsi cele mai bune soluţii la problemele lor. Ori de câte ori aveau nevoie de ajutor, apelam la publicaţiile noastre bazate pe Biblie şi ne rugam împreună cu ei”.

10. Cum a arătat Isus umilinţă când le-a dat porunci discipolilor săi?

10 Isus a avut autoritatea de a le da porunci discipolilor săi. Însă, deoarece era umil, el le explica deseori şi motivele pentru care trebuiau să asculte. De exemplu, el nu le-a spus pur şi simplu discipolilor să caute mai întâi Regatul şi dreptatea lui Dumnezeu. El le-a mai zis: „Şi toate aceste lucruri vă vor fi adăugate”. Apoi, când le-a spus: „Nu mai judecaţi”, Isus le-a explicat şi motivul: „Ca să nu fiţi judecaţi, căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi” (Mat. 6:31–7:2).

11. De ce este înţelept să-i explici copilului tău adolescent motivele care stau la baza unei reguli sau a unei decizii, când acest lucru este potrivit?

11 Ori de câte ori este potrivit, explică-i copilului tău adolescent motivele care stau la baza unei reguli sau a unei decizii. Dacă înţelege motivele, îi va fi mult mai uşor să te asculte din inimă. Barry, un frate care a crescut patru copii, spune: „Faptul de a le explica motivele îi va ajuta pe adolescenţi să aibă încredere în voi, deoarece vor înţelege  că deciziile voastre nu sunt arbitrare sau rezultatul unui capriciu, ci au la bază un motiv întemeiat”. Nu uita că adolescenţii nu mai sunt copii mici. Ei se maturizează, devenind adulţi care au propria ‘putere a raţiunii’ (Rom. 12:1). Barry spune: „Adolescenţii trebuie să înveţe să ia decizii înţelepte, bazate pe raţiune, nu pe sentimente” (Ps. 119:34). Când îi explici cu umilinţă motivele care stau la baza deciziilor tale, copilul tău adolescent înţelege faptul că eşti conştient că el se maturizează şi că învaţă să ia singur decizii cu „puterea raţiunii” sale.

MANIFESTĂ PERSPICACITATE ŞI ÎNCEARCĂ SĂ-L ÎNŢELEGI

12. Cum şi-a folosit Isus perspicacitatea pentru a-l ajuta pe apostolul Petru?

12 Isus a manifestat perspicacitate şi a înţeles în ce privinţe aveau nevoie de ajutor discipolii săi. De exemplu, când Isus le-a spus discipolilor că urma să fie omorât, apostolul Petru l-a îndemnat să fie bun cu sine. Însă Isus a ştiut că modul de gândire al lui Petru era greşit, chiar dacă el era bine intenţionat. Cum i-a ajutat Isus pe Petru şi pe ceilalţi discipoli? Mai întâi, el l-a corectat pe Petru. Apoi, Isus a arătat care sunt consecinţele faptului de a ne menaja şi a scos în evidenţă binecuvântările de care avem parte când manifestăm spirit de sacrificiu (Mat. 16:21-27). Petru a învăţat lecţia (1 Pet. 2:20, 21).

13, 14. a) Ce anume ar putea arăta că credinţa copilului tău slăbeşte? b) Cum ţi-ai putea folosi perspicacitatea pentru a-l înţelege şi a-l ajuta cu adevărat pe copilul tău?

13 Roagă-l pe Iehova să-ţi dea perspicacitate ca să înţelegi în ce privinţe are nevoie de ajutor copilul tău adolescent (Ps. 32:8). De exemplu, ce anume ar putea arăta că credinţa copilului tău slăbeşte? Poate că nu mai simte bucurie, vorbeşte negativ despre fraţi sau a început să aibă secrete faţă de tine. Nu te grăbi să tragi concluzia că duce o viaţă duplicitară şi că a comis un păcat grav. * Totuşi, nu ignora astfel de manifestări şi nici nu le considera simple toane.

Creează-le copiilor tăi ocazii să-şi facă prieteni buni în congregaţie (Vezi paragraful 14)

14 La fel ca Isus, pune-i copilului tău întrebări cu bunătate şi cu respect. Este ca atunci când scoţi o găleată de apă dintr-o fântână. Dacă o tragi afară prea repede, nu vei scoate câtă apă doreşti. În mod  asemănător, dacă eşti nerăbdător când pui întrebări şi încerci să-l obligi pe copil să vorbească, vei pierde ocazia preţioasă de a afla ce gândeşte şi ce vrea să facă. (Citeşte Proverbele 20:5.) Ilaria, menţionată anterior, spune: „În adolescenţă, am început să oscilez între a umbla în adevăr şi a petrece mai mult timp cu colegii de clasă. Această luptă interioară mi-a influenţat starea de spirit, iar părinţii mei au sesizat acest lucru. Într-o seară, ei pur şi simplu mi-au spus că observaseră că eram cam abătută şi m-au întrebat ce s-a întâmplat. Am izbucnit în plâns. Le-am explicat situaţia şi le-am cerut ajutorul. Ei m-au îmbrăţişat, mi-au spus că mă înţeleg şi mi-au promis că mă vor ajuta”. Părinţii Ilariei au început imediat s-o ajute să-şi facă prieteni buni în congregaţie.

15. Daţi un exemplu care arată că Isus a manifestat perspicacitate în relaţiile cu alţii.

15 De asemenea, Isus a manifestat perspicacitate remarcând atât punctele slabe, cât şi punctele forte ale discipolilor săi. De exemplu, când a auzit că Isus era din Nazaret, Natanael a zis: „Poate să iasă ceva bun din Nazaret?” (Ioan 1:46). Dacă ai fi auzit aceste cuvinte, ce ai fi crezut despre Natanael? Că era critic? Că avea prejudecăţi? Că nu avea credinţă? Isus a dat dovadă de perspicacitate şi a căutat ce era bun în Natanael. Isus a spus despre el: „Iată într-adevăr un israelit în care nu este înşelăciune!” (Ioan 1:47). Isus putea să citească inima şi a folosit această capacitate pentru a căuta ce era bun în alţii.

16. Cum îl poţi ajuta pe copilul tău să cultive calităţi?

16 Chiar dacă nu poţi să citeşti inima, cu ajutorul lui Dumnezeu, poţi să manifeşti perspicacitate. Îţi vei folosi această capacitate pentru a vedea ce este bun în copilul tău adolescent? Nimeni nu vrea să fie considerat „oaia neagră a familiei”. Niciodată n-ar trebui să crezi sau să spui că fiul sau fiica ta este „un adolescent rebel” sau „un copil-problemă”. Chiar dacă copilul tău te dezamăgeşte, spune-i că eşti conştient de potenţialul său şi că eşti sigur că-şi doreşte sincer să facă ce este bine. Observă orice semn de progres şi laudă-l pentru schimbările pe care le face. Ajută-l să cultive calităţi încredinţându-i mai multe responsabilităţi, când acest lucru este posibil. Aşa a făcut şi Isus cu discipolii săi. La un an şi jumătate după ce l-a întâlnit pe Natanael (numit şi Bartolomeu), Isus l-a ales ca apostol, iar Natanael s-a dovedit a fi un creştin zelos (Luca 6:13, 14; Fap. 1:13, 14). De aceea, în loc să-l faci pe copilul tău să simtă că nu se ridică niciodată la înălţimea aşteptărilor, laudă-l şi încurajează-l. Ajută-l să simtă că îşi poate folosi capacităţile pentru a-i sluji lui Iehova şi, astfel, să vă bucure inima atât ţie, cât şi Tatălui său ceresc.

EFORTURI CARE ADUC MULTĂ BUCURIE

17, 18. Ce rezultat ar putea avea eforturile voastre de a vă ajuta copilul adolescent să-i slujească lui Iehova?

17 În timp ce îţi creşti copiii, s-ar putea să ai uneori aceleaşi sentimente ca apostolul Pavel. El a avut „mult necaz şi nelinişte în inimă” deoarece simţea o iubire profundă faţă de copiii săi spirituali din Corint (2 Cor. 2:4; 1 Cor. 4:15). Victor, care a crescut doi fii şi o fiică, spune: „Anii adolescenţei n-au fost uşori. Totuşi, momentele frumoase au fost mai multe decât dificultăţile cu care ne-am confruntat. Cu ajutorul lui Iehova, ne-am bucurat de o prietenie strânsă cu copiii noştri”.

18 Dragi părinţi, continuaţi să faceţi eforturi pentru a-i ajuta pe copiii voştri să-i slujească lui Iehova. În timp ce le arătaţi cât de mult îi iubiţi, fie ca şi voi să simţiţi marea bucurie de a-i vedea că vin la adevăr şi că rămân printre copiii spirituali care „umblă în continuare în adevăr” (3 Ioan 4).

^ par. 13 Părinţii ar putea să consulte cartea Tinerii se întreabă – Răspunsuri practice, volumul I, pagina 317, şi volumul al II-lea, paginile 136-141.