Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Turnul de veghe (ediția de studiu)  |  Noiembrie 2015

 DIN ARHIVĂ

„Niciun lucru de sub soare n-ar trebui să vă oprească!”

„Niciun lucru de sub soare n-ar trebui să vă oprească!”

ESTE primăvara anului 1931. Delegaţi din 23 de ţări intră în celebra sală de concerte Pleyel din Paris. Oameni eleganţi coboară din taxiuri în faţa sălii de concerte şi, în scurt timp, sala principală se umple. Aproape 3 000 de oameni au venit nu pentru un concert, ci pentru a-l auzi pe Joseph Rutherford, care era pe atunci în fruntea lucrării de predicare. Cuvântările sale însufleţitoare sunt traduse în franceză, germană şi poloneză. Vocea puternică a fratelui Rutherford răsună în toată sala.

Acest congres din Paris a fost un punct de cotitură în istoria lucrării de predicare din Franţa. Fratele Rutherford i-a invitat pe cei din auditoriu, în special pe tineri, să slujească în calitate de colportori în Franţa. John Cooke, un delegat tânăr din Anglia, n-a uitat niciodată îndemnul mobilizator: „Dragi tineri, niciun lucru de sub soare n-ar trebui să vă oprească să slujiţi în calitate de colportori!”. *

Pe lângă John Cooke, care a devenit mai târziu misionar, mulţi alţii au dat curs invitaţiei de a ‘trece în Macedonia’ (Fap. 16:9, 10). De fapt, numărul colportorilor din Franţa a crescut de la 27, câţi erau în 1930, la 104, în 1931. Ce creştere remarcabilă într-un singur an! Având în vedere că mulţi dintre aceşti pioneri nu vorbeau franceza, cum aveau ei să depăşească obstacole precum bariera lingvistică, condiţiile materiale precare şi izolarea?

DEPĂŞIREA BARIEREI LINGVISTICE

Colportorii străini s-au folosit foarte mult de fişele de mărturie pentru a le putea împărtăşi altora speranţa Regatului. Un frate vorbitor de limbă germană, care a predicat cu mult curaj în Paris, îşi aminteşte: „Ştiam că Dumnezeul nostru este puternic. Dacă inima ne bătea foarte tare când predicam, acest lucru nu era din cauza fricii de oameni, ci pentru că ne era teamă ca nu cumva să uităm scurta introducere: «Voulez-vous lire cette carte, s’il vous plaît? [Aţi dori să citiţi această fişă?]». Eram convinşi că lucrarea noastră era cu adevărat importantă”.

Primii colportori au folosit biciclete şi motociclete pentru a răspândi vestea bună în Franţa

Când predicau în clădiri de apartamente, colportorii erau deseori alungaţi de paznici. Într-o zi, două surori vorbitoare de limbă engleză, care nu cunoşteau prea bine franceza, au întâlnit un portar agresiv, care le-a întrebat pe cine căutau. Una dintre ele a încercat să-l calmeze. Ea a văzut pe o uşă o plăcuţă pe care era gravat: „Tournez le bouton [Apăsaţi butonul]”. Gândindu-se că acela era numele locatarului, sora a răspuns bucuroasă: „Am venit s-o vedem pe doamna «Tournez le bouton»”. Simţul umorului i-a ajutat foarte mult pe aceşti colportori zeloşi.

 CONDIŢIILE MATERIALE PRECARE ŞI IZOLAREA NU I-AU OPRIT

În anii ’30 ai secolului trecut, majoritatea oamenilor din Franţa trăiau în sărăcie, aceasta fiind şi situaţia colportorilor străini. Referindu-se la experienţele pe care ea şi partenera ei de pionierat le-au avut, o soră pe nume Mona Brzoska, vorbitoare de limbă engleză, a spus: „Locuinţa în care am stat era destul de rudimentară, una dintre marile probleme fiind încălzirea pe timp de iarnă. Deseori, în camera în care stăteam era atât de frig, încât dimineaţa, ca să ne putem spăla pe faţă, trebuia să spargem gheaţa din vasul cu apă”. Au fost aceşti pionieri descurajaţi din cauza lipsei de confort? Nicidecum! Unul dintre ei a rezumat cât se poate de bine sentimentele lor, spunând: „Nu aveam multe lucruri materiale, însă nu ne lipsea nimic” (Mat. 6:33).

Pioniere din Anglia care au participat la congresul ţinut la Paris în 1931

Aceşti colportori curajoşi au trebuit să facă faţă şi izolării. La începutul anilor ’30, numărul vestitorilor Regatului din Franţa nu depăşea 700, iar majoritatea erau răspândiţi în toată ţara. Ce i-a ajutat pe aceşti colportori izolaţi să-şi păstreze bucuria? Mona, care s-a confruntat cu această problemă împreună cu partenera ei de pionierat, a spus: „Ca să luptăm cu izolarea, studiam împreună cu regularitate publicaţiile Societăţii. Întrucât pe atunci [nu făceam vizite ulterioare şi nu conduceam studii biblice la domiciliu], seara aveam timp să scriem familiei şi, îndeosebi, altor pionieri ca să le împărtăşim experienţele noastre şi să ne încurajam unii pe alţii” (1 Tes. 5:11).

Acei colportori cu spirit de sacrificiu şi-au păstrat o atitudine pozitivă în pofida obstacolelor. Acest lucru reiese din scrisorile pe care le-au trimis filialei, uneori la zeci de ani după ce au slujit ca pionieri în Franţa. Privind în urmă la acei ani, Annie Cregeen, o soră unsă, care a străbătut Franţa în lung şi-n lat împreună cu soţul ei din 1931 până în 1935, a scris: „Am avut o viaţă plină şi foarte fericită! Noi, pionierii, eram un grup foarte unit. Pentru noi, care am avut ocazia să ne oferim ajutorul cu atâţia ani în urmă, a fost emoţionant să vedem împlinirea cuvintelor apostolului Pavel: «Eu am plantat, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească»” (1 Cor. 3:6).

Acei pionieri au fost într-adevăr un model de perseverenţă şi de zel, la care pot medita cei ce doresc să facă mai mult în serviciul lui Iehova. În prezent, în Franţa există aproximativ 14 000 de pionieri regulari. Mulţi dintre ei slujesc în congregaţii sau în grupe de limbă străină. * La fel ca predecesorii lor, ei nu permit niciunui lucru de sub soare să-i oprească! (Din arhiva noastră din Franţa)

^ par. 4 Cu privire la lucrarea pe care au efectuat-o imigranţii polonezi în Franţa, vezi articolul „Iehova v-a adus în Franţa ca să învăţaţi adevărul”, apărut în numărul din 15 august 2015 al revistei Turnul de veghe.

^ par. 13 În 2014, sub supravegherea filialei din Franţa, peste 900 de congregaţii şi grupe de limbă străină predicau în 70 de limbi, ajutându-i pe cei sinceri să cunoască adevărul.