Salt la conţinut

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Selectaţi limba Română

Cum au fost pregătite naţiunile pentru a primi „învăţătura lui Iehova”

Cum au fost pregătite naţiunile pentru a primi „învăţătura lui Iehova”

„Proconsulul . . . a devenit credincios, fiind uluit de învăţătura lui Iehova.” (FAP. 13:12)

1-3. Cu ce obstacole s-au confruntat discipolii lui Isus în ce priveşte predicarea veştii bune în „toate naţiunile”?

ISUS CRISTOS le-a încredinţat continuatorilor săi o lucrare de proporţii. El le-a poruncit: „Duceţi-vă . . . şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor”. În cele din urmă, prin intermediul acestei lucrări, „vestea bună despre regat [avea să fie] predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile” (Mat. 24:14; 28:19).

2 Discipolii îl iubeau pe Isus şi iubeau şi vestea bună. Însă ei se întrebau, probabil, cum aveau să se achite de această misiune. La urma urmei, erau puţini la număr. Isus, despre care predicau că este Fiul lui Dumnezeu, fusese omorât. Discipolii erau consideraţi „oameni fără carte şi de rând” (Fap. 4:13). Iar ei trebuiau să anunţe un mesaj ce contravenea învăţăturilor conducătorilor religioşi, care erau instruiţi în tradiţiile străvechi. Discipolii nu erau apreciaţi în ţara lor.  În plus, în comparaţie cu restul Imperiului Roman, Israelul era o naţiune neînsemnată.

3 Mai mult, Isus îi avertizase pe discipolii săi că oamenii aveau să-i urască şi să-i persecute, iar pe unii chiar aveau să-i omoare (Luca 21:16, 17). Situaţia lor urma să fie îngreunată şi de trădători, de profeţi falşi şi de înmulţirea nelegiuirii (Mat. 24:10-12). Chiar dacă oamenii ar fi fost receptivi la mesajul lor, cum aveau ei să-l transmită „până în cea mai îndepărtată parte a pământului”? (Fap. 1:8) Probabil că aceste obstacole li s-au părut imposibil de depăşit.

4. Care a fost rezultatul lucrării de predicare efectuate de discipoli în secolul I?

4 Indiferent de îngrijorările pe care probabil le-au avut, discipolii au început să predice cu zel vestea bună nu numai în Ierusalim şi în Samaria, ci şi în toată lumea cunoscută pe atunci. Deşi discipolii s-au confruntat cu dificultăţi, în 30 de ani, vestea bună „a fost predicată în toată creaţia de sub cer” şi ‘dădea rod şi creştea în toată lumea’ (Col. 1:6, 23). De exemplu, când apostolul Pavel a predicat pe insula Cipru, proconsulul roman Sergius Paulus „a devenit credincios, fiind uluit de învăţătura lui Iehova”. (Citeşte Faptele 13:6-12.)

5. a) Ce asigurare le-a dat Isus discipolilor săi? b) La ce concluzie au ajuns unii analizând împrejurările din secolul I?

5 Discipolii lui Isus erau conştienţi că nu puteau îndeplini lucrarea de predicare cu propriile forţe. Isus le spusese că avea să fie cu ei şi că spiritul sfânt urma să-i ajute (Mat. 28:20). În unele privinţe, împrejurările de atunci par să fi fost favorabile predicării Regatului. Într-o lucrare de referinţă se spune: „Probabil că nicio perioadă din istorie n-a fost mai potrivită pentru naşterea Bisericii decât secolul I A.D. . . . În secolul al II-lea, creştinii . . . susţineau că lumea fusese pregătită pentru apariţia creştinismului prin providenţă divină” (Evangelism in the Early Church).

6. a) Ce vom analiza în acest articol? b) Ce vom analiza în articolul următor?

6 Biblia nu spune în ce măsură a dirijat Dumnezeu lucrurile în secolul I pentru a face posibilă predicarea veştii bune pe scară largă. Însă ştim sigur că Iehova a dorit ca slujitorii săi să predice vestea bună, iar Satan n-a putut face nimic ca să-i oprească. În acest articol vom analiza câţiva factori care, probabil, au făcut ca lucrarea de predicare să fie mai uşor de efectuat în secolul I decât în alte perioade din istorie. În articolul următor vom analiza unele lucruri din prezent care ne ajută să predicăm vestea bună până la marginile pământului.

ROLUL PE CARE L-A AVUT PAX ROMANA

7. Ce a fost Pax Romana şi de ce a fost ea remarcabilă?

7 În anumite privinţe, lumea romană din secolul I a prezentat unele avantaje pentru creştini. De exemplu, să vedem ce rol a avut Pax Romana, sau pacea romană. Vastul Imperiu Roman a creat un mediu stabil pentru oamenii de pe teritoriul său. E adevărat, uneori existau „războaie şi veşti despre războaie”, aşa cum profeţise Isus (Mat. 24:6). Armatele romane au distrus Ierusalimul în 70 e.n., iar la graniţele imperiului aveau loc conflicte. Totuşi, în primele două secole de la venirea lui Isus, lumea mediteraneeană s-a bucurat de mai multă  pace ca în trecut. O lucrare de referinţă spune: „Niciodată în istoria omenirii nu mai fusese o perioadă atât de lungă de linişte generală şi niciodată nu avea să mai fie menţinută pacea între atât de multe popoare”.

8. Ce avantaje au avut creştinii din secolul I datorită climatului paşnic din acea vreme?

8 Origen, un teolog care a trăit în secolul al III-lea, a scris: „Dacă ar fi existat multe regate, . . . lucrul acesta ar fi fost o piedică în calea răspândirii învăţăturii lui Isus în întreaga lume, deoarece oamenii de pretutindeni ar fi fost obligaţi să facă serviciul militar şi să lupte pentru a-şi apăra propria ţară. . . . În consecinţă, cum ar fi putut avea succes această învăţătură, care predică pacea şi care nu permite nici măcar să te răzbuni pe duşmani, dacă starea lumii nu s-ar fi schimbat şi n-ar fi predominat un spirit mai blând când a venit Isus?”. Deşi au fost persecutaţi sub dominaţia romană, vestitorii Regatului au fost împăciuitori şi, după cât se pare, s-au bucurat de unele avantaje datorită climatului relativ paşnic din acea vreme. (Citeşte Romani 12:18-21.)

ROLUL REŢELELOR DE TRANSPORT

9, 10. De ce discipolilor le era relativ uşor să călătorească în Imperiul Roman?

9 Creştinii s-au folosit din plin de reţeaua de drumuri romane. Pentru a asigura şi a menţine controlul asupra supuşilor săi, Roma a avut o armată puternică şi eficientă. Dar, pentru ca trupele să se poată deplasa rapid, era nevoie de drumuri bune, iar romanii erau pricepuţi la astfel de construcţii. Inginerii romani au construit peste 80 000 de kilometri de drumuri, care făceau legătura între aproape toate provinciile. Drumurile treceau prin păduri, traversau deşerturi şi străbăteau munţi.

10 În plus, pe lângă propria reţea de drumuri, romanii au putut profita şi de aproximativ 27 000 de kilometri de râuri şi canale navigabile. Corăbiile romane navigau pe aproximativ 900 de rute maritime, care făceau legătura între sute de porturi. Aşadar, creştinii puteau călători în tot Imperiul Roman. Chiar dacă s-au confruntat cu unele dificultăţi, apostolul Pavel şi alţii au putut călători prin tot imperiul fără paşapoarte sau vize. Nu existau nici controale vamale. Răufăcătorii se temeau de pedepsele prevăzute de legea romană, astfel că drumurile erau relativ sigure. Şi călătoria pe mare era destul de sigură, deoarece flota militară romană ocrotea rutele maritime de piraţi. Deşi Pavel a naufragiat de câteva ori, iar pe mare existau unele pericole, Scripturile nu spun în mod concret că el ar fi fost atacat de piraţi în vreuna dintre călătoriile sale (2 Cor. 11:25, 26).

ROLUL PE CARE L-A AVUT LIMBA

Versetele puteau fi găsite mult mai uşor într-un codex (Vezi paragraful 12)

11. De ce au folosit discipolii limba greacă?

11 Greaca comună, sau koine, a contribuit la o bună comunicare şi la unitate în congregaţiile creştine. Datorită cuceririlor lui Alexandru cel Mare, greaca era vorbită şi înţeleasă pe scară largă. Astfel, slujitorii lui Dumnezeu au putut să comunice cu tot felul de oameni, iar lucrul acesta a contribuit la răspândirea veştii bune. Mai mult, evreii care locuiau în Egipt au tradus Scripturile ebraice în greacă. Oamenii erau obişnuiţi cu această traducere, numită Septuaginta, iar primii continuatori ai lui Cristos citau frecvent din ea. Creştinii  au considerat că limba greacă era ideală şi pentru scrierea cărţilor care, mai târziu, au ajuns să facă parte din Biblie. Limba greacă avea un vocabular bogat şi avea mulţi termeni care puteau fi folosiţi pentru a explica adevăruri biblice profunde.

12. a) Ce este codexul şi ce avantaje prezenta el faţă de sul? b) Când a ajuns codexul să fie folosit pe scară largă de creştini?

12 Cum au folosit creştinii Scripturile în predicare? La început, ei au folosit suluri. Dar acestea erau greu de transportat şi de folosit, deoarece trebuiau rulate şi derulate. În plus, pergamentul era scris, de obicei, doar pe o parte. De exemplu, Evanghelia după Matei ocupa un sul întreg. Apoi însă a apărut codexul, cea mai veche formă de carte. Acesta era o colecţie de pagini legate împreună. Cititorul putea să deschidă un codex şi să găsească uşor un pasaj din Scripturi. Deşi nu se ştie exact când a început să fie folosit de creştini, o lucrare de referinţă spune: „În secolul al II-lea, folosirea codexului era atât de răspândită printre creştini, încât acesta trebuie să fi apărut cu mult înainte de anul 100 A.D.”.

ROLUL PE CARE L-A AVUT LEGEA ROMANĂ

13, 14. a) Cum s-a folosit Pavel de cetăţenia sa romană? b) Ce avantaje le-a oferit legea romană creştinilor?

13 Legea romană se aplica în tot imperiul, iar cetăţenia romană conferea anumite drepturi şi imunităţi. Pavel s-a folosit de mai multe ori de cetăţenia sa romană. Când era pe punctul de a fi biciuit în Ierusalim, el l-a întrebat pe un ofiţer roman: „Vă este permis să biciuiţi un bărbat roman care nu este condamnat?”. Acest lucru nu era permis. Când Pavel a spus că era cetăţean roman prin naştere, „bărbaţii care se pregăteau să-l interogheze prin torturare au plecat de la el, iar comandantul s-a temut când a aflat că [Pavel] era roman şi că-l legase” (Fap. 22:25-29).

14 În Filipi, Pavel a fost eliberat din închisoare deoarece era cetăţean roman (Fap. 16:35-40). În Efes, notarul oraşului a făcut referire la sistemul juridic roman după ce a potolit o mulţime furioasă (Fap. 19:35-41). Când s-a aflat în Cezareea, faptul că a făcut apel la Cezar  i-a permis lui Pavel să-şi apere credinţa înaintea acestuia (Fap. 25:8-12). Astfel, legea romană a făcut posibilă „apărarea şi stabilirea legală a veştii bune” (Filip. 1:7).

EFECTUL PE CARE L-A AVUT DISPERSAREA EVREILOR

15. Cât de răspândite erau comunităţile evreieşti în secolul I?

15 Întrucât pe tot cuprinsul Imperiului Roman existau comunităţi evreieşti, creştinilor le-a fost probabil mai uşor să predice. Cu secole mai înainte, asirienii, iar apoi babilonienii îi duseseră pe evrei în exil. Astfel, în secolul al V-lea î.e.n., existau deja comunităţi evreieşti în cele 127 de provincii ale Imperiului Persan (Est. 9:30). Când Isus a fost pe pământ, existau comunităţi evreieşti în Egipt şi în alte zone din nordul Africii, precum şi în Grecia, Asia Mică şi Mesopotamia. S-a estimat că din cei 60 000 000 de oameni din Imperiul Roman, 1 din 14 era evreu. Oriunde mergeau, evreii duceau cu ei religia lor (Mat. 23:15).

16, 17. a) Ce foloase le-a adus multor oameni din naţiuni dispersarea evreilor? b) Cum au imitat discipolii lui Isus exemplul evreilor?

16 Deoarece evreii erau dispersaţi în tot Imperiul Roman, mulţi oameni din naţiuni s-au familiarizat cu Scripturile ebraice. Ei au aflat că există un singur Dumnezeu adevărat şi că slujitorii săi respectă norme morale înalte. În plus, Scripturile ebraice conţineau multe profeţii referitoare la Mesia (Luca 24:44). Atât evreii, cât şi creştinii înţelegeau că Scripturile ebraice erau Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, iar acest lucru i-a permis lui Pavel să stabilească o bază comună cu cei care aveau o dispoziţie corectă a inimii. De aceea, Pavel mergea cu regularitate la sinagogile iudeilor şi discuta cu ei din Scripturi. (Citeşte Faptele 17:1, 2.)

17 Evreii puseseră bazele unui model de închinare. Ei se întruneau cu regularitate în sinagogi sau în aer liber; cântau cântări, se rugau şi analizau Scripturile. Activităţi asemănătoare se desfăşoară şi în congregaţiile creştine din prezent.

TOTUL A FOST POSIBIL CU AJUTORUL LUI IEHOVA

18, 19. a) Cum i-au ajutat pe discipoli împrejurările care au existat în secolul I? b) Ce simţi faţă de Iehova după analizarea acestui articol?

18 A existat, aşadar, un ansamblu de împrejurări care a contribuit la succesul predicării veştii bune. Pax Romana, reţelele de transport, o limbă universală, legea romană şi dispersarea evreilor i-au ajutat pe discipolii lui Isus să continue lucrarea pe care le-o încredinţase Dumnezeu.

19 Cu patru secole înainte de apariţia creştinismului, filozoful grec Platon a spus prin intermediul unui personaj din scrierile sale: „Ar fi foarte greu să-l găsim pe făuritorul şi tatăl universului nostru şi, chiar dacă l-am găsi, ar fi imposibil să le vorbim tuturor despre el”. Însă Isus a spus: „Ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu” (Luca 18:27). Creatorul universului vrea ca oamenii să-l găsească şi să-l cunoască. De asemenea, Isus le-a spus continuatorilor săi: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor” (Mat. 28:19). Cu ajutorul lui Iehova Dumnezeu, această poruncă poate fi dusă la îndeplinire. Articolul următor va arăta cum se desfăşoară această lucrare în prezent.