„Deşi nu l-aţi văzut niciodată, îl iubiţi. Deşi acum nu-l vedeţi, totuşi manifestaţi credinţă în el.” (1 PET. 1:8)

1, 2. a) Ce trebuie să facem pentru a fi salvaţi? b) Ce ne poate ajuta să rămânem pe calea care duce la viaţă?

CÂND devenim discipoli ai lui Cristos, alegem să mergem pe o cale. Această cale ne poate duce la viaţă, fie în cer, fie pe pământ. Isus a spus: „Cel care va persevera până la sfârşit, acela va fi salvat” (Mat. 24:13). Da, pentru a fi salvaţi, trebuie să-i rămânem fideli lui Dumnezeu „până la sfârşit”, fie sfârşitul vieţii noastre, fie sfârşitul acestui sistem rău. Însă trebuie să fim atenţi să nu ne lăsăm distraşi sau să ne rătăcim în această lume (1 Ioan 2:15-17). Cum putem rămâne pe calea care duce la viaţă?

2 Isus ne-a dat un exemplu perfect. Studiind ceea ce spune Biblia despre calea pe care a umblat Isus, sau modul său de viaţă, aflăm ce fel de persoană este el. Astfel, ajungem să-l iubim şi să manifestăm credinţă în el. (Citeşte 1 Petru 1:8, 9.) Să ne amintim că apostolul Petru a spus că Isus ne-a lăsat un model, pentru ca noi să călcăm cât mai exact pe urmele lui (1 Pet. 2:21). Dacă urmăm cu atenţie modelul lăsat de Isus, vom putea să perseverăm până la sfârşit şi, astfel, să fim salvaţi. * În articolul precedent  am analizat modul în care putem imita exemplul lui Isus în ce priveşte manifestarea umilinţei şi a tandreţei. În acest articol vom vedea cum putem urma exemplul său în ce priveşte manifestarea curajului şi a discernământului.

ISUS ESTE CURAJOS

3. Ce este curajul şi cum îl putem dobândi?

3 Curajul este un sentiment de încredere care ne poate întări şi ne poate ajuta să facem faţă dificultăţilor. A fi curajos înseamnă, printre altele, a persevera în pofida obstacolelor, a lua poziţie de partea dreptăţii şi a face faţă suferinţei cu demnitate şi credinţă. Curajul este în strânsă legătură cu teama, speranţa şi iubirea. În ce sens? Teama de a nu-i displăcea lui Dumnezeu ne dă curajul de a nu ceda fricii de oameni (1 Sam. 11:7; Prov. 29:25). Speranţa în Iehova ne ajută să vedem dincolo de încercările din prezent şi să privim viitorul cu încredere (Ps. 27:14). Iar iubirea plină de sacrificiu ne îndeamnă să manifestăm curaj chiar şi când suntem în mare pericol (Ioan 15:13). Prindem curaj când ne încredem în Dumnezeu şi urmăm exemplul Fiului său (Ps. 28:7).

4. Cum a manifestat Isus curaj „în mijlocul învăţătorilor” de la templu? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

4 Când avea numai 12 ani, Isus a luat poziţie de partea dreptăţii. Să vedem ce s-a întâmplat când a fost la templu şi a stat „în mijlocul învăţătorilor”. (Citeşte Luca 2:41-47.) Acei învăţători cunoşteau foarte bine nu numai Legea mozaică, ci şi tradiţiile omeneşti care făceau ca aceasta să fie greu de respectat. Însă Isus nu a tăcut, intimidat de cunoştinţa lor, ci ‘le-a pus întrebări’. Fără îndoială, el n-a pus întrebări pe care le-ar fi pus în mod obişnuit un copil curios. Ni-l putem imagina pe Isus punându-le acelor învăţători întrebări profunde, care le-au stârnit interesul şi le-au dat de gândit. Iar dacă ei au încercat să-i pună lui Isus întrebări despre unele subiecte controversate, putem fi siguri că n-au reuşit să-l pună în dificultate. Toţi cei care îl ascultau, inclusiv învăţătorii, „rămâneau uimiţi de priceperea şi de răspunsurile lui”. Fără îndoială, prin răspunsurile sale, Isus a apărat adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu!

5. În ce moduri a manifestat Isus curaj în timpul serviciului său?

5 În timpul serviciului său, Isus a manifestat curaj în diferite moduri. El i-a demascat cu îndrăzneală pe conducătorii religioşi pentru că îi înşelau pe oameni prin învăţături false (Mat. 23:13-36). De asemenea, el a rămas ferm şi nu s-a lăsat influenţat de lume (Ioan 16:33). Isus a continuat să predice în pofida opoziţiei (Ioan 5:15-18; 7:14). În două ocazii, el a curăţat plin de curaj templul, izgonindu-i pe cei care întinau închinarea adusă acolo (Mat. 21:12, 13; Ioan 2:14-17).

6. Cum a manifestat Isus curaj în ultima zi a vieţii sale pământeşti?

6 Credinţa ne este întărită când analizăm curajul manifestat de Isus în faţa suferinţei. Să ne gândim la ultima zi a vieţii sale pământeşti. El ştia ce urma să se întâmple după ce Iuda l-a trădat. Cu toate acestea, în timpul cinei pascale, Isus i-a spus lui Iuda: „Ce faci, fă mai repede!” (Ioan 13:21-27). În grădina Ghetsimani, Isus s-a identificat fără teamă înaintea soldaţilor care au venit să-l aresteze. Deşi propria lui viaţă era în pericol, Isus şi-a ocrotit discipolii spunându-le soldaţilor: „Lăsaţi-i pe aceştia să plece” (Ioan 18:1-8). Când a fost interogat de Sanhedrin, el a spus plin de curaj că era atât Cristosul, cât şi Fiul lui Dumnezeu, chiar dacă ştia că marele preot căuta un pretext pentru a-l condamna la moarte (Mar. 14:60-65). Isus şi-a păstrat  integritatea până la moartea sa pe un stâlp de tortură. Chiar înainte să-şi dea ultima suflare, el a strigat: „S-a împlinit!” (Ioan 19:28-30).

SĂ IMITĂM CURAJUL LUI ISUS

7. Dragi tineri, ce simţiţi în legătură cu faptul de a purta numele lui Iehova şi cum puteţi să vă dovediţi curajoşi?

7 Cum îl putem imita pe Isus în ce priveşte manifestarea curajului? La şcoală. Dragi tineri, voi vă dovediţi curajoşi când vă identificaţi fără ezitare ca Martori ai lui Iehova, chiar dacă acest lucru ar putea însemna să fiţi ridiculizaţi de colegi sau de alţii. Astfel, arătaţi că sunteţi mândri să purtaţi numele lui Iehova. (Citeşte Psalmul 86:12.) Unii ar putea face presiuni asupra voastră ca să acceptaţi teoria evoluţiei. Însă voi aveţi motive întemeiate să credeţi că ceea ce spune Biblia despre creaţie este adevărat. Puteţi folosi broşura Originea vieţii – Cinci întrebări care merită să fie analizate pentru a le da răspunsuri convingătoare celor care vor să afle „motivul speranţei voastre” (1 Pet. 3:15). Astfel, veţi simţi o mare bucurie ştiind că aţi apărat adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu.

8. Ce motive avem să predicăm cu îndrăzneală?

8 În lucrarea de predicare. În calitate de creştini adevăraţi, trebuie să continuăm ‘să vorbim cu îndrăzneală prin autoritatea primită de la Iehova’ (Fap. 14:3). Ce motive avem să predicăm cu îndrăzneală? În primul rând, ştim că ceea ce predicăm este adevărat, deoarece se bazează pe Biblie (Ioan 17:17). În al doilea rând, „suntem colaboratori ai lui Dumnezeu”, iar el ne susţine prin intermediul spiritului sfânt (1 Cor. 3:9; Fap. 4:31). Iar, în al treilea rând, depunând mărturie cu zel, ne dovedim devoţiunea faţă de Iehova şi iubirea faţă de semeni (Mat. 22:37-39). Întrucât suntem curajoşi, noi nu încetăm să predicăm. Dimpotrivă, suntem hotărâţi să demascăm minciunile religioase care îi orbesc pe oameni ca să nu vadă adevărul (2 Cor. 4:4). Noi vom continua să predicăm vestea bună, chiar dacă mulţi oameni sunt indiferenţi, ne ridiculizează sau ni se împotrivesc (1 Tes. 2:1, 2).

9. Cum putem manifesta curaj când trecem prin suferinţe?

9 Când trecem prin suferinţe. Încrederea în Dumnezeu ne dă credinţa şi curajul de care avem nevoie pentru a face faţă necazurilor. Când ne moare cineva drag, suferim, dar nu ne pierdem speranţa. Plini de încredere, ne îndreptăm spre „Dumnezeul oricărei mângâieri” pentru a primi putere (2 Cor. 1:3, 4; 1 Tes. 4:13). Dacă ne confruntăm cu o boală gravă sau suntem grav răniţi, s-ar putea să avem dureri mari. Însă noi nu facem compromis, ci refuzăm orice tratament care contravine principiilor Bibliei (Fap. 15:28, 29). Dacă suntem deprimaţi, inima noastră „ne-ar putea condamna”. Însă noi nu renunţăm, ci ne încredem în Iehova, care „este lângă cei cu inima frântă” (1 Ioan 3:19, 20; Ps. 34:18). *

ISUS MANIFESTĂ DISCERNĂMÂNT

10. a) Ce este discernământul? b) Cum vorbeşte şi acţionează un închinător al lui Iehova care manifestă discernământ?

10 Discernământul este capacitatea de a judeca limpede, de a face deosebire între bine şi rău şi de a alege apoi să facem ce este bine (Evr. 5:14). Discernământul a mai fost definit ca fiind capacitatea de a emite judecăţi corecte în chestiuni spirituale. Astfel, un creştin care manifestă  discernământ vorbeşte şi acţionează într-un mod care îi este plăcut lui Dumnezeu. El nu-i răneşte pe alţii prin vorbirea lui, ci alege cuvinte care le sunt de folos (Prov. 11:12, 13). El este „încet la mânie” (Prov. 14:29). El „merge drept înainte”, urmând o cale corectă în viaţă (Prov. 15:21). Cum putem dobândi discernământ? Trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu şi să aplicăm ceea ce învăţăm (Prov. 2:1-5, 10, 11). De asemenea, este foarte util să analizăm şi să imităm exemplul lui Isus, singurul om care a manifestat discernământ în mod perfect.

11. Cum a manifestat Isus discernământ în vorbire?

11 Isus a manifestat discernământ în tot ce a spus şi a făcut. În vorbire. El a dat dovadă de judecată sănătoasă când a predicat vestea bună, folosind cuvinte „pline de farmec”, care îi uluiau pe cei ce-l ascultau (Luca 4:22; Mat. 7:28). De multe ori, el a citit, a citat sau a făcut referire la Cuvântul lui Dumnezeu. În orice situaţie, el a ştiut exact ce versete să folosească (Mat. 4:4, 7, 10; 12:1-5; Luca 4:16-21). De asemenea, Isus a explicat Scripturile într-un mod care a sensibilizat inima oamenilor. După învierea sa, Isus a vorbit cu doi discipoli care se îndreptau spre Emaus şi „le-a explicat lucrurile privitoare la el din întreaga Scriptură”. Mai târziu, acei discipoli au spus: „Nu ne ardea inima în timp ce ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?” (Luca 24:27, 32).

12, 13. Ce exemple arată că Isus a fost încet la mânie şi rezonabil?

12 În temperament şi în atitudine. Discernământul l-a ajutat pe Isus să fie „încet la mânie” (Prov. 16:32). El a avut un temperament „blând” (Mat. 11:29). Isus a fost mereu răbdător cu discipolii săi, în pofida slăbiciunilor acestora (Mar. 14:34-38; Luca 22:24-27). El a rămas calm chiar şi atunci când a fost tratat în mod nedrept (1 Pet. 2:23).

13 Discernământul l-a ajutat pe Isus să fie şi rezonabil. El a privit dincolo de litera Legii mozaice şi a înţeles spiritul ei. Acest lucru s-a văzut în modul în care i-a tratat pe alţii. Să ne gândim la relatarea consemnată în Marcu 5:25-34. (Citeşte.) O femeie care avea o scurgere de sânge s-a strecurat prin mulţime, a atins veşmântul lui Isus şi a fost vindecată. Potrivit Legii, ea era necurată şi nu avea voie să atingă pe nimeni (Lev. 15:25-27). Însă Isus a înţeles că din „lucrurile mai importante ale Legii” făceau parte şi „îndurarea şi fidelitatea” (Mat. 23:23). Astfel, el n-a mustrat-o pe acea femeie pentru că i-a atins veşmântul, ci i-a spus cu bunătate: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat. Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta chinuitoare”. Din acest exemplu emoţionant înţelegem că discernământul l-a îndemnat pe Isus să manifeste bunătate.

14. Ce mod de viaţă a ales Isus şi ce a făcut el pentru a rămâne concentrat asupra lucrării de predicare?

14 În modul său de viaţă. Isus a manifestat discernământ alegând un mod de viaţă corect şi trăind în armonie cu acesta. Predicarea veştii bune a fost cea mai importantă activitate din viaţa sa (Luca 4:43). De asemenea, Isus a luat decizii care l-au ajutat să rămână concentrat asupra acestei lucrări şi s-o ducă la îndeplinire. De exemplu, el a ales să aibă o viaţă simplă, astfel încât să-şi poată folosi timpul şi energia în lucrarea de predicare (Luca 9:58). Isus a înţeles că era necesar să-i instruiască pe alţii pentru ca ei să continue să predice după moartea lui (Luca 10:1-12; Ioan 14:12). El le-a promis continuatorilor săi că avea să-i ajute în lucrarea de predicare „până la încheierea sistemului” (Mat. 28:19, 20).

 SĂ IMITĂM DISCERNĂMÂNTUL LUI ISUS

Străduieşte-te să înţelegi ce anume îi interesează pe oameni şi alege-ţi cuvintele în funcţie de necesităţile lor (Vezi paragraful 15)

15. Cum putem manifesta discernământ în vorbire?

15 Cum putem imita discernământul lui Isus? În vorbire. În conversaţiile cu fraţii şi surorile de credinţă, noi folosim cuvinte care zidesc, nu care dărâmă (Ef. 4:29). Când le predicăm altora despre Regatul lui Dumnezeu, vorbirea noastră trebuie să fie „dreasă cu sare”, sau plină de tact (Col. 4:6). Noi ne străduim să înţelegem ce necesităţi au oamenii şi ce anume îi interesează, iar apoi ne alegem cuvintele în funcţie de aceşti factori. Ne amintim că vorbirea plăcută poate deschide nu numai uşi, ci şi inimi. De asemenea, când le explicăm altora convingerile noastre, noi folosim Biblia, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu are autoritate. Ca urmare, citim sau cităm din Biblie ori de câte ori este posibil. Înţelegem că mesajul Bibliei are mai multă putere decât orice am putea spune noi (Evr. 4:12).

16, 17. a) Cum putem arăta că suntem înceţi la mânie şi rezonabili? b) Cum putem să rămânem concentraţi asupra lucrării de predicare?

16 În temperament şi în atitudine. Discernământul ne ajută să ne ţinem sub control temperamentul şi să fim ‘înceţi la mânie’ (Iac. 1:19). Când alţii ne jignesc, noi ne străduim să vedem dincolo de cuvintele şi acţiunile lor. Dând dovadă de perspicacitate, ne va fi mai uşor să rămânem calmi şi să trecem peste greşelile altora (Prov. 19:11). Discernământul ne ajută să fim şi rezonabili. Astfel, încercăm să avem aşteptări realiste de la fraţii noştri, amintindu-ne că s-ar putea să se confrunte cu probleme pe care nu le înţelegem pe deplin. Noi suntem dispuşi să le ascultăm părerea şi, când este potrivit, cedăm, ţinând cont de punctul lor de vedere (Filip. 4:5).

17 În modul nostru de viaţă. În calitate de continuatori ai lui Isus, înţelegem că nu există privilegiu mai mare decât acela de a participa la predicarea veştii bune. Noi continuăm să mergem pe calea care duce la viaţă luând decizii care ne ajută să rămânem concentraţi asupra predicării. Alegem să păstrăm lucrurile spirituale pe primul loc şi să ducem o viaţă simplă, astfel încât să ne putem folosi timpul şi energia pentru a predica vestea bună înainte de venirea sfârşitului (Mat. 6:33; 24:14).

18. a) Cum putem rămâne pe calea care duce la viaţă? b) Ce eşti hotărât să faci?

18 Nu-i aşa că a fost o plăcere să analizăm unele dintre calităţile atrăgătoare ale lui Isus? Să ne gândim câte foloase vom avea dacă vom studia şi despre celelalte calităţi ale sale şi dacă vom învăţa cum putem să-l imităm într-o măsură şi mai mare. Aşadar, să fim hotărâţi să călcăm cât mai exact pe urmele lui Isus. Procedând astfel, vom rămâne pe calea care duce la viaţă şi ne vom apropia tot mai mult de Iehova, Cel pe care Isus l-a imitat în mod perfect.

^ par. 2 Cuvintele din 1 Petru 1:8, 9 le-au fost adresate creştinilor cu speranţă cerească. Însă acestea li se pot aplica şi creştinilor cu speranţă pământească.

^ par. 9 Pentru exemple de persoane care au manifestat curaj când au trecut prin suferinţe, vezi Turnul de veghe din 1 decembrie 2000, paginile 24-28; Treziţi-vă! din 22 aprilie 2003, paginile 18-21 şi din 22 ianuarie 1995, paginile 11-15.