„Trebuie să cunoşti înfăţişarea oilor tale.” (PROV. 27:23)

1, 2. a) Care erau unele responsabilităţi ale păstorilor din Israel? b) În ce sens se aseamănă părinţii cu păstorii?

PĂSTORII din Israelul antic aveau o viaţă grea. Pe lângă faptul că trebuiau să suporte căldura sau frigul, ei trebuiau şi să-şi ocrotească turmele de animale sălbatice şi de hoţi. Păstorii verificau cu regularitate oile şi le îngrijeau pe cele bolnave sau rănite. Ei acordau o atenţie specială mieilor, deoarece aceştia erau mai sensibili şi mai slabi decât restul turmei (Gen. 33:13).

2 În unele privinţe, părinţii creştini se aseamănă cu păstorii şi trebuie să manifeste unele calităţi pe care le au aceştia. Ei au responsabilitatea de a-şi creşte copiii „în disciplina şi în modul de gândire al lui Iehova” (Ef. 6:4). Este aceasta o sarcină uşoară? Nu. Copiii sunt expuşi în mod constant la ideile promovate de Satan. În plus, ei se confruntă cu propriile înclinaţii greşite (2 Tim. 2:22; 1 Ioan 2:16). Părinţi, cum vă puteţi ajuta copiii? Să analizăm trei lucruri pe care le puteţi face pentru a vă păstori copiii: 1) să-i cunoaşteţi, 2) să-i hrăniţi şi 3) să-i îndrumaţi.

CUNOAŞTEŢI-VĂ COPIII

3. Ce pot face părinţii pentru ‘a cunoaşte înfăţişarea’ copiilor lor?

3 Un păstor bun verifică atent fiecare oaie pentru a se asigura că este sănătoasă. În sens figurat, şi voi puteţi face acelaşi  lucru în cazul copiilor voştri. Biblia spune: „Trebuie să cunoşti înfăţişarea oilor tale” (Prov. 27:23). În acest sens, trebuie să observaţi acţiunile copiilor voştri şi să ştiţi ce gândesc şi ce simt. Cum puteţi face acest lucru? Una dintre cele mai bune modalităţi este aceea de a vorbi des cu ei.

4, 5. a) Cum i-ar putea ajuta părinţii pe copii să vorbească despre gândurile şi sentimentele lor? (Vezi imaginea de la începutul articolului.) b) Ce aţi făcut pentru a vă ajuta copiii să vorbească deschis cu voi?

4 Unii părinţi au observat că este mai dificil să comunice cu copiii lor când aceştia ajung la vârsta adolescenţei. Adolescenţii ar putea avea tendinţa de a se închide în sine şi s-ar putea simţi stânjeniţi să vorbească despre gândurile şi sentimentele lor. Ce puteţi face dacă acest lucru este valabil şi în cazul copiilor voştri? În loc să insistaţi să purtaţi discuţii lungi şi serioase cu ei, încercaţi să profitaţi de situaţiile obişnuite (Deut. 6:6, 7). Probabil, va trebui să faceţi mai multe eforturi pentru a petrece timp împreună. Aţi putea să ieşiţi la o plimbare pe jos sau cu maşina, să jucaţi un joc sau să faceţi unele treburi prin casă. Într-o astfel de atmosferă relaxată, adolescenţilor le-ar putea fi mai uşor să se deschidă.

5 Ce puteţi face în cazul în care copilul vostru tot nu doreşte să vorbească? Aţi putea încerca o abordare diferită. De exemplu, în loc s-o întrebi pe fiica ta ce a făcut ea în ziua respectivă, spune-i ce ai făcut tu. Apoi, s-ar putea ca şi ea să-ţi spună cum i-a mers. Sau, pentru a afla ce părere are fiica ta despre un anumit subiect, pune-i întrebări care n-o vizează direct. Ai putea s-o întrebi ce părere are o prietenă de-a ei despre acel subiect. Apoi ai putea s-o întrebi ce sfat i-ar da ea acelei prietene.

6. Cum puteţi arăta că aveţi timp pentru copiii voştri şi că sunteţi abordabili?

6 Copiii vor fi mai dispuşi să comunice cu voi dacă văd că vă faceţi timp pentru ei şi sunteţi abordabili. Însă, dacă părinţii lasă mereu impresia că sunt prea ocupaţi, copiii nu le vor spune cu ce probleme se confruntă. Iar pentru a arăta că sunteţi abordabili, nu este suficient să spuneţi: „Poţi veni la mine oricând”. Adolescenţii au nevoie să ştie că nu veţi considera problemele lor lipsite de importanţă, dar nici nu veţi avea o reacţie exagerată. Mulţi părinţi dau un bun exemplu în acest sens. Kayla, care are 19 ani, spune: „Pot să vorbesc orice cu tata. El nu mă întrerupe, nu mă judecă, ci doar ascultă. Apoi, de fiecare dată, îmi dă cel mai bun sfat”.

7. a) Cum poate un părinte să fie echilibrat când discută cu copilul său despre un subiect delicat, cum ar fi întâlnirile? b) Cum ar putea părinţii, fără să-şi dea seama, să-i irite pe copiii lor?

7 Chiar şi când trebuie să discutaţi cu copiii despre unele subiecte delicate, cum ar fi întâlnirile, nu le vorbiţi numai despre pericole, ci învăţaţi-i care este modul corect de a acţiona. Să ilustrăm: Ce aţi face dacă mergeţi la un restaurant şi în meniu vedeţi numai avertismente cu privire la toxiinfecţiile alimentare? Probabil că veţi pleca şi veţi căuta alt restaurant. Copiii voştri ar putea avea o reacţie asemănătoare dacă, atunci când vin să vă ceară un sfat, în „meniul” vostru ar fi numai o listă de avertismente severe. (Citeşte Coloseni 3:21.) De aceea, încercaţi să aveţi o abordare echilibrată. O soră tânără pe nume Emily a spus: „Când vorbesc cu mine despre întâlniri, părinţii mei nu prezintă acest subiect într-o lumină negativă. Ei scot în evidenţă bucuria de a ajunge să cunoşti pe cineva şi de a găsi un partener de căsătorie. Asta mă ajută să mă simt în largul meu când vorbesc cu ei despre acest subiect. De fapt, vreau să le spun despre  orice băiat cu care mă împrietenesc şi să nu le ascund nimic”.

8, 9. a) De ce este bine ca părinţii să-i asculte pe copii fără să-i întrerupă? b) Ce foloase aţi avut pentru că i-aţi ascultat pe copiii voştri?

8 Aşa cum a spus şi Kayla, puteţi arăta că sunteţi abordabili dacă îi ascultaţi cu răbdare pe copiii voştri. (Citeşte Iacov 1:19.) O mamă fără partener pe nume Katia recunoaşte: „În trecut, n-aveam deloc răbdare cu fiica mea. N-o lăsam să termine ce avea de spus. Fie eram prea obosită ca s-o ascult, fie nu doream să fiu deranjată. Însă, după ce mi-am schimbat comportamentul, şi fiica mea şi l-a schimbat. Acum este mult mai cooperantă”.

Ascultaţi-i pentru a-i cunoaşte (Vezi paragrafele 3-9)

9 Un tată pe nume Ronald a trecut printr-o situaţie asemănătoare cu fiica lui adolescentă. El spune: „Când mi-a zis că era îndrăgostită de un băiat de la şcoală, m-am supărat foarte tare la început. Însă, după ce m-am gândit la faptul că Iehova este răbdător şi rezonabil cu slujitorii săi, mi-am spus că ar fi mai bine să-i dau fiicei mele ocazia să-şi exprime sentimentele înainte să încerc s-o corectez. Mă bucur că am făcut lucrul acesta! Pentru prima oară, am înţeles ce simţea fiica mea. Când a terminat ce avea de spus, mi-a fost mai uşor să-i vorbesc într-un mod iubitor. Spre surprinderea mea, a fost foarte receptivă la sfatul pe care i l-am dat şi mi-a spus că doreşte sincer să-şi schimbe comportamentul”. Comunicarea frecventă cu copiii voştri vă va ajuta să le cunoaşteţi mai bine gândurile şi sentimentele. Astfel, veţi reuşi să aveţi mai multă influenţă asupra deciziilor pe care le iau în viaţă. *

HRĂNIŢI-VĂ COPIII

10, 11. Cum vă puteţi ajuta copiii să nu se îndepărteze de Iehova?

10 Un păstor bun ştie că orice oaie se poate rătăci de turmă. Poate că începe să pască la mică distanţă de turmă, apoi merge puţin mai încolo şi, încetul cu încetul, se îndepărtează. În mod asemănător, un copil se poate îndepărta treptat de Iehova urmând o cale periculoasă din punct de vedere spiritual. El s-ar putea simţi atras de tovărăşii rele sau de divertismente degradante (Prov. 13:20). Ce  puteţi face pentru a preveni o astfel de situaţie?

11 Dacă în timp ce îi învăţaţi pe copiii voştri observaţi unele puncte slabe, acţionaţi cu promptitudine. Ajutaţi-i să cultive într-o măsură mai mare calităţile creştine de care au nevoie (2 Pet. 1:5-8). Închinarea în familie este un moment foarte potrivit pentru a face lucrul acesta. În Serviciul pentru Regat din octombrie 2008 se spunea: „Capii de familie sunt îndemnaţi să se achite de responsabilitatea primită de la Iehova de a ţine cu regularitate un studiu în familie, care să fie practic pentru toţi”. Folosiţi cu înţelepciune acest timp pentru a vă păstori copiii? În mod sigur, copiii voştri apreciază mult eforturile pe care le faceţi ca să vă îngrijiţi de necesităţile lor spirituale (Mat. 5:3; Filip. 1:10).

Hrăniţi-i bine (Vezi paragrafele 10-12)

12. a) Ce foloase au avut unii tineri în urma închinării în familie? (Vezi şi chenarul  „Ei o apreciază”.) b) Ce foloase ţi-a adus închinarea în familie?

12 Să vedem ce a spus o adolescentă pe nume Carissa despre foloasele pe care le are familia ei în urma închinării în familie: „Îmi place că putem să stăm liniştiţi şi să vorbim. Astfel, ne apropiem mai mult unii de alţii şi avem tot mai multe amintiri frumoase. Tata are grijă să ţinem cu regularitate închinarea în familie. Este încurajator să văd că o priveşte cu seriozitate. Asta mă ajută şi pe mine s-o privesc la fel. De asemenea, îmi dă mai multe motive să-l respect ca tată şi cap spiritual”. O soră tânără pe nume Brittney a spus: „Închinarea în familie m-a ajutat să mă apropii mai mult de părinţii mei. Astfel, văd că ei vor să ştie cu ce probleme mă confrunt şi că le pasă cu adevărat de mine. De asemenea, ne ajută să fim o familie puternică şi unită”. Evident, faptul de a vă hrăni copiii din punct de vedere spiritual, în special cu ocazia închinării în familie, este una dintre cele mai importante modalităţi de a vă păstori copiii. *

ÎNDRUMAŢI-VĂ COPIII

13. Ce îl poate îndemna pe un copil să-i slujească lui Iehova?

13 Un păstor bun foloseşte un toiag pentru a-şi îndruma şi apăra turma. Unul dintre principalele sale obiective este să-şi ducă oile la „o păşune bună” (Ezec. 34:13, 14). Ca părinte, şi tu ai acelaşi obiectiv din punct de vedere spiritual. Tu doreşti să-ţi îndrumi copiii pentru a-i sluji lui Iehova. Vrei ca ei să aibă aceleaşi sentimente ca psalmistul care a scris: „Îmi găsesc plăcerea în înfăptuirea voinţei tale, o, Dumnezeul meu, şi legea ta este înăuntrul meu!” (Ps. 40:8). Tinerii care ajung să aibă astfel de sentimente vor dori să se dedice lui Iehova şi să se boteze. Evident, ei trebuie să facă acest pas când sunt suficient de maturi pentru a lua o astfel de decizie şi îşi doresc în mod sincer să-i slujească lui Iehova.

14, 15. a) Care ar trebui să fie obiectivul părinţilor? b) De ce ar putea avea un adolescent îndoieli cu privire la adevăr?

14 Dar ce puteţi face în cazul în care copiii voştri par să nu facă progrese spirituale şi poate chiar pun la îndoială credinţa Martorilor lui Iehova? Străduiţi-vă să-i ajutaţi să-l iubească pe Dumnezeu şi să aprecieze tot ce a făcut el pentru ei (Rev. 4:11). Apoi, când vor fi pregătiţi, copiii vor putea lua singuri decizia de a i se închina lui Iehova.

15 Până atunci însă, dacă au îndoieli cu privire la adevăr, fiţi răbdători şi încercaţi să-i îndrumaţi. Ajutaţi-i să înţeleagă că faptul de a-i sluji lui Iehova este cel mai bun mod de viaţă şi le va aduce fericire  durabilă. De asemenea, încercaţi să identificaţi adevăratul motiv pentru care au îndoieli. De exemplu, se poate spune că fiul vostru chiar nu este de acord cu învăţăturile Bibliei sau doar se teme să le vorbească despre ele altor copii? Crede fiica voastră că poruncile lui Dumnezeu nu sunt înţelepte sau doar se simte singură şi evitată de alţii?

Îndrumaţi-i pe calea pe care trebuie să meargă (Vezi paragrafele 13-18)

16, 17. Cum îi pot ajuta părinţii pe copii să-şi însuşească adevărul?

16 Indiferent de cauză, puteţi să vă ajutaţi copilul să-şi înlăture îndoielile. Cum anume? Mulţi părinţi şi-au ajutat cu succes copiii punându-le întrebări cum ar fi: Ţi se pare greu sau uşor să fii un slujitor al lui Iehova? Care crezi că sunt foloasele? Dar dificultăţile? Când te gândeşti la multele binecuvântări din prezent, dar şi la cele pe care le vom primi în viitor, eşti convins că foloasele depăşesc cu mult dificultăţile? Bineînţeles, ar trebui să pui aceste întrebări folosind propriile cuvinte şi într-un mod care să reflecte bunătate şi grijă, nu ca şi cum l-ai supune pe copil unui interogatoriu. În timpul discuţiei, aţi putea analiza Marcu 10:29, 30. Unii tineri şi-ar putea nota ideile pe două coloane: pe una dificultăţile, iar pe cealaltă foloasele. Faptul de a vedea această evaluare aşternută în scris i-ar putea ajuta să identifice problemele cu care se confruntă şi să găsească soluţii. Dacă trebuie să studiem cărţile Ce învaţă Biblia şi „Iubirea lui Dumnezeu” cu cei interesaţi, cu atât mai mult trebuie să le studiem cu copiii noştri! Faceţi acest lucru?

17 Cu timpul, copiii vor decide singuri cui doresc să-i slujească. Să nu credeţi că vor alege automat să-i slujească lui Iehova doar pentru că voi îi slujiţi. Ei trebuie să-şi însuşească adevărul şi să aibă propria relaţie cu Iehova (Prov. 3:1, 2). Dacă un copil nu reuşeşte să se apropie de Dumnezeu, întoarceţi-vă la lucrurile de bază. Îndemnaţi-l să-şi analizeze convingerile punându-şi întrebări precum: Ce mă convinge pe mine că Dumnezeu există? De unde ştiu că lui Iehova îi pasă cu adevărat de mine? Sunt convins că normele lui Iehova sunt într-adevăr spre binele meu? Părinţi, fiţi păstori buni şi îndrumaţi-vă cu răbdare copiii. Ajutaţi-i să se convingă de faptul că a-i sluji lui Iehova este cel mai bun mod de viaţă (Rom. 12:2). *

18. Cum pot părinţii să-l imite pe Iehova, Cel mai mare Păstor?

18 Toţi creştinii adevăraţi vor să-l imite pe Iehova, Cel mai mare Păstor (Ef. 5:1; 1 Pet. 2:25). Părinţii trebuie în mod deosebit ‘să cunoască înfăţişarea oilor lor’, preţioşii lor copii, şi să facă tot ce pot pentru ca aceştia să se bucure de binecuvântările promise de Iehova. Aşadar, păstoriţi-vă copiii continuând să-i creşteţi pe calea adevărului!

^ par. 12 Pentru mai multe informaţii, vezi articolul „Închinarea în familie, vitală pentru supravieţuire!”, apărut în Turnul de veghe din 15 octombrie 2009, paginile 29-31.