„Vorbirea voastră să fie întotdeauna plăcută, . . . ca să ştiţi cum trebuie să-i răspundeţi fiecăruia.” (COL. 4:6)

1, 2. a) Relataţi o experienţă care arată valoarea întrebărilor bine alese. (Vezi imaginea de la începutul articolului.) b) De ce nu ar trebui să ne fie teamă să abordăm unele subiecte dificile?

CU CÂŢIVA ani în urmă, o soră stătea de vorbă cu soţul ei care nu-i împărtăşea credinţa. În timpul discuţiei, i-a zis că el crede în Sfânta Treime. Dându-şi seama că soţul ei nu înţelegea probabil ce presupune această doctrină, ea l-a întrebat cu tact: „Crezi că Dumnezeu este Dumnezeu, că Isus este Dumnezeu şi că spiritul sfânt este Dumnezeu? Şi totuşi că nu există trei Dumnezei, ci unul singur?”. Surprins, el i-a răspuns: „Nu. Nu cred aşa ceva!”. A urmat o conversaţie interesantă despre adevărata natură a lui Dumnezeu.

2 Din acest exemplu reiese cât de valoroase sunt întrebările bine alese şi puse cu tact. Însă mai înţelegem un lucru important: Nu trebuie să ne fie teamă să abordăm unele subiecte dificile, cum ar fi Trinitatea, iadul sau existenţa unui Creator. Dacă ne bazăm pe Iehova şi pe instruirea pe care ne-o oferă el, putem să dăm un răspuns convingător, care să sensibilizeze inima (Col. 4:6). Să vedem ce fac unii vestitori eficienţi când discută despre astfel de subiecte. Vom analiza trei sugestii utile: 1) să punem întrebări care dezvăluie cum gândeşte interlocutorul, 2) să aducem argumente bazate pe Scripturi  şi 3) să folosim ilustrări pentru a clarifica ideea.

SĂ PUNEM ÎNTREBĂRI CARE DEZVĂLUIE CUM GÂNDEŞTE INTERLOCUTORUL

3, 4. De ce este important să punem întrebări pentru a înţelege ce crede o persoană? Daţi un exemplu.

3 Întrebările ne pot ajuta să înţelegem ce crede o persoană. De ce este important lucrul acesta? „Dacă cineva răspunde înainte de a asculta, este o nebunie şi o umilire pentru el”, se spune în Proverbele 18:13. Într-adevăr, înainte de a începe să explicăm ce spune Biblia despre un anumit subiect, ar fi bine să încercăm să vedem ce crede în realitate interlocutorul. Altminteri, am putea petrece mult timp combătând o învăţătură în care el nici măcar nu crede (1 Cor. 9:26).

4 Să presupunem că discutăm cu cineva despre iad. Nu toţi cred că iadul este un loc literal în care oamenii sunt chinuiţi în foc. Mulţi cred că iadul este o stare de separare conştientă de Dumnezeu. De aceea, am putea spune ceva de genul: „Oamenii au concepţii diferite despre iad. Dumneavoastră ce credeţi că este iadul?”. După ce ascultăm răspunsul persoanei, vom fi mai în măsură s-o ajutăm să înţeleagă ce spune Biblia despre acest subiect.

5. Cum ne pot ajuta întrebările să aflăm de ce crede o persoană un anumit lucru?

5 Întrebările puse cu tact ne pot ajuta să aflăm şi de ce crede cineva un anumit lucru. De exemplu, cum vom proceda în cazul în care o persoană spune că nu crede în Dumnezeu? Am putea trage uşor concluzia că a fost influenţată de teoria evoluţiei sau de alte idei (Ps. 10:4). Însă unii oameni şi-au pierdut credinţa în Dumnezeu din cauza suferinţei cumplite pe care o văd sau prin care au trecut. S-ar putea să le fie greu să creadă că un Creator iubitor ar permite o astfel de suferinţă. De aceea, dacă un locatar se îndoieşte de existenţa lui Dumnezeu, l-am putea întreba: „Aţi fost întotdeauna de această părere?”. Dacă spune că nu, l-am putea întreba ce anume l-a determinat să pună la îndoială existenţa lui Dumnezeu. Din răspunsul lui am putea înţelege care este cel mai bun mod de a-l ajuta pe plan spiritual. (Citeşte Proverbele 20:5.)

6. Ce ar trebui să facem după ce punem o întrebare?

6 După ce punem o întrebare, e foarte important să ascultăm răspunsul persoanei şi să arătăm că îi respectăm opinia. De exemplu, cineva ar putea spune că şi-a pierdut credinţa în Dumnezeu în urma unei tragedii prin care a trecut. Înainte să-i aducem dovezi că Dumnezeu există, ar fi bine să arătăm compasiune faţă de interlocutor şi să-i spunem că nu este greşit să se întrebe de ce suferim (Hab. 1:2, 3). Răbdarea şi amabilitatea de care dăm dovadă l-ar putea face să-şi dorească să afle mai multe. *

SĂ ADUCEM ARGUMENTE BAZATE PE SCRIPTURI

De ce depinde în mare măsură eficienţa noastră în predicare? (Vezi paragraful 7)

7. De ce anume depinde în mare măsură eficienţa noastră în predicare?

7 Să vedem în continuare cum putem aduce argumente bazate pe Scripturi. Desigur, Biblia este principalul instrument pe care îl folosim în predicare. Ea ne ajută să fim ‘pe deplin competenţi, complet pregătiţi pentru orice lucrare bună’ (2 Tim. 3:16, 17). În mare măsură, eficienţa noastră în predicare nu depinde de numărul de versete pe care le citim, ci de modul în care aducem argumente din Scripturi şi explicăm versetele citite. (Citeşte Faptele 17:2, 3.) Pentru a ilustra acest lucru, să analizăm trei situaţii.

8, 9. a) Cum am putea discuta cu cineva care crede că Isus este egal cu Dumnezeu? b) Ce alte argumente ai constatat că sunt eficiente?

 8 Prima situaţie: În lucrarea de predicare întâlnim o persoană care crede că Isus este egal cu Dumnezeu. Ce versete am putea folosi pentru a discuta despre acest subiect? Am putea invita persoana să citească Ioan 6:38, unde Isus a spus: „Am coborât din cer ca să fac nu voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis”. Apoi am putea întreba: „Dacă Isus este Dumnezeu, cine l-a trimis din cer? Oare nu este Acesta mai mare decât Isus? La urma urmei, cel ce trimite îi este superior celui trimis”.

9 De asemenea, am putea citi Filipeni 2:9, unde apostolul Pavel arată ce a făcut Dumnezeu după moartea şi învierea lui Isus. Aici citim: „Dumnezeu l-a ridicat [pe Isus] într-o poziţie înălţată şi i-a dat cu bunăvoinţă numele care este mai presus de orice alt nume”. Pentru a-l ajuta pe interlocutor să înţeleagă acest verset, i-am putea spune: „Dacă Isus era egal cu Dumnezeu înainte să moară, iar Dumnezeu l-a ridicat mai târziu într-o poziţie înălţată, sau superioară, asta ar însemna că el este mai mare decât Dumnezeu. Dar poate cineva să fie mai mare decât Dumnezeu?”. Dacă interlocutorul este sincer şi are respect faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, astfel de argumente l-ar putea determina să analizeze cu mai multă atenţie acest subiect (Faptele 17:11).

10. a) Cum am putea discuta cu cineva care crede în iad? b) Ce argumente ţi s-au părut eficiente când ai discutat cu o persoană despre iad?

10 A doua situaţie: Un locatar foarte religios spune că îi este greu să creadă că oamenii răi nu vor fi chinuiţi veşnic în iad. Probabil că el crede în iad deoarece vrea ca oamenii răi să fie pedepsiţi pentru faptele lor. Cum am putea discuta cu un astfel de locatar? În primul rând, ar trebui să-l asigurăm că oamenii răi vor fi pedepsiţi (2 Tes. 1:9). Apoi l-am putea ruga să citească Geneza 2:16, 17, unde se arată că pedeapsa pentru păcat este moartea. I-am putea explica locatarului că, prin păcatul său, Adam a făcut ca toţi oamenii să se nască păcătoşi (Rom. 5:12). Însă am putea sublinia că Dumnezeu n-a spus că Adam urma să ajungă în iad. Apoi l-am putea întreba: „Dacă Adam şi Eva ar fi fost în pericolul de a fi chinuiţi veşnic, nu ar fi fost drept din partea lui Dumnezeu să-i avertizeze cu privire la acest lucru?”. După aceea am putea citi Geneza 3:19, unde este pronunţată sentinţa pentru păcatul lor, dar unde nu se spune nimic despre iad. În schimb, lui Adam i s-a spus că avea să se întoarcă în ţărână. Am putea  întreba: „Ar fi fost drept din partea lui Dumnezeu să-i spună lui Adam că avea să se întoarcă în pământ dacă, în realitate, el urma să ajungă în focul iadului?”. Dacă locatarul nu are prejudecăţi, o astfel de întrebare l-ar putea face să se gândească mai serios la acest subiect.

11. a) Cum am putea discuta cu cineva care crede că toţi oamenii buni merg la cer? b) Ce argumente ţi s-au părut eficiente în legătură cu acest subiect?

11 A treia situaţie: În lucrarea de predicare întâlnim pe cineva care crede că toţi oamenii buni merg la cer. Această convingere i-ar putea influenţa modul în care interpretează Biblia. De exemplu, să presupunem că analizăm împreună cu el Revelaţia 21:4. (Citeşte.) Locatarul ar putea spune că binecuvântările menţionate în acest verset se referă la viaţa în cer. Cum am putea discuta cu el? În loc să ne străduim să-i citim şi alte versete, ne-am putea concentra la un detaliu din acest verset. Aici se spune că „moartea nu va mai fi”. L-am putea întreba dacă este de acord că, pentru ca un lucru să nu mai fie, el trebuie să fi existat mai înainte. Probabil, el va spune că este de acord. Apoi am putea sublinia că moartea n-a existat niciodată în cer. Numai pe pământ există moarte. Este logic, aşadar, că Revelaţia 21:4 face referire la binecuvântările viitoare de pe pământ (Ps. 37:29).

SĂ FOLOSIM ILUSTRĂRI PENTRU A CLARIFICA IDEEA

12. De ce a folosit Isus ilustrări?

12 Pe lângă întrebări, Isus a folosit şi ilustrări în lucrarea de predicare. (Citeşte Matei 13:34, 35.) Ilustrările au dezvăluit motivaţia celor care îl ascultau (Mat. 13:10-15). De asemenea, ele au făcut ca învăţăturile lui Isus să fie plăcute şi uşor de reţinut. Cum am putea folosi şi noi ilustrări în predicare?

13. Cum am putea ilustra faptul că Dumnezeu îi este superior lui Isus?

13 Adesea, cele mai reuşite ilustrări sunt cele simple. De exemplu, când explicăm că Dumnezeu îi este superior lui Isus, am putea încerca următoarea abordare. Pentru început, am putea spune: „Ca să arate ce relaţie există între ei, atât Dumnezeu, cât şi Isus au făcut referire la relaţia dintre un tată şi un fiu. Dumnezeu a spus că Isus este Fiul său, iar Isus a spus despre Dumnezeu că este Tatăl său” (Luca 3:21, 22; Ioan 14:28). Apoi l-am putea întreba pe locatar: „Dacă aţi vrea să arătaţi că doi oameni sunt egali, la ce grad de rudenie v-aţi gândi?”. Probabil că el va face referire la doi fraţi, poate chiar la doi fraţi gemeni. În acest caz, am putea spune că această comparaţie este cât se poate de firească. Apoi l-am putea întreba: „Dacă amândoi ne-am gândit imediat la această comparaţie, nu credeţi că, fiind Marele Învăţător, Isus ar fi folosit aceeaşi comparaţie? Totuşi, el l-a numit pe Dumnezeu «Tată». Astfel, Isus a arătat că Dumnezeu este mai mare şi are mai multă autoritate decât el”.

14. Ce ilustrare arată că este iraţional să credem că Dumnezeu l-ar pune pe Diavol să-i chinuiască pe oameni în iad?

14 Să ne mai gândim la un exemplu. Unii cred că Satan se află „la conducerea” iadului. O ilustrare l-ar putea ajuta pe un părinte să înţeleagă cât de iraţional ar fi ca Dumnezeu să-l pună pe Diavol să-i chinuiască pe oameni în iad. Am putea spune ceva de genul: „Imaginaţi-vă că fiul dumneavoastră se răzvrăteşte şi începe să facă multe lucruri rele, care vă întristează. Cum aţi reacţiona?”. Probabil că părintele va spune că ar încerca să-l corecteze. Poate că s-ar strădui de mai multe ori să-l ajute să nu mai facă ce este rău (Prov. 22:15). În acest moment, l-am putea întreba ce ar face dacă fiul său ar  respinge toate eforturile sale de a-l ajuta. Majoritatea părinţilor vor spune că, în cele din urmă, vor trebui să-l pedepsească. Atunci l-am putea întreba: „Dar cum aţi reacţiona dacă aţi afla că un om rău l-a influenţat pe fiul dumneavoastră, făcându-l să se răzvrătească?”. Fără îndoială, părintele ar fi foarte supărat pe acel om. Pentru a-l ajuta să înţeleagă de ce am făcut această ilustrare, l-am putea întreba: „Dacă un om rău l-ar fi influenţat pe fiul dumneavoastră, aţi apela la acel om şi i-aţi cere să vă pedepsească fiul?”. Evident, răspunsul va fi nu. Este clar deci că Dumnezeu nu l-ar pune pe Satan să-i pedepsească pe oamenii pe care chiar Diavolul i-a influenţat să facă lucruri rele!

SĂ PĂSTRĂM UN PUNCT DE VEDERE ECHILIBRAT

15, 16. a) De ce nu ar trebui să ne aşteptăm ca toţi oamenii cărora le predicăm să accepte mesajul despre Regat? b) Este necesar să fim foarte iscusiţi pentru a predica în mod eficient? Explicaţi. (Vezi şi chenarul  „Un ajutor pentru a răspunde la întrebări”.)

15 Ştim că nu toţi cei cărora le predicăm vor accepta mesajul despre Regat (Mat. 10:11-14). Şi aceasta chiar dacă folosim cele mai potrivite întrebări, cele mai bune argumente şi cele mai frumoase ilustrări. În definitiv, relativ puţini oameni au reacţionat favorabil la mesajul lui Isus. Cu toate acestea, el a fost cel mai mare Învăţător care a trăit vreodată pe pământ! (Ioan 6:66; 7:45-48)

16 Chiar dacă avem impresia că nu suntem foarte iscusiţi în predicare, putem fi totuşi eficienţi. (Citeşte Faptele 4:13.) Cuvântul lui Dumnezeu ne dă motive să credem că „toţi cei cu o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică” vor accepta vestea bună (Faptele 13:48). Aşadar, să cultivăm şi să păstrăm un punct de vedere echilibrat cu privire la noi înşine şi la cei cărora le predicăm. Să profităm din plin de instruirea pe care ne-o dă Iehova, fiind convinşi că ea ne va aduce foloase atât nouă, cât şi celor care ne ascultă (1 Tim. 4:16). Iehova ne poate ajuta să înţelegem cum ar trebui ‘să-i răspundem fiecăruia’. Aşa cum vom vedea în articolul următor, o modalitate prin care putem avea succes în predicare este să urmăm Regula de aur.

^ par. 6 Vezi articolul „Este posibil ca un ateu să ajungă să creadă într-un Creator?”, apărut în Turnul de veghe din 1 octombrie 2009.