Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Turnul de veghe (ediția de studiu)  |  Noiembrie 2013

Serviciul sacru este medicamentul lui

Serviciul sacru este medicamentul lui

Doi pionieri care predicau în Kenya au fost invitaţi de un locatar să intre în casă, unde au văzut un bărbat stând întins pe pat. Constituţia lui firavă le-a atras atenţia; avea un trunchi foarte mic şi braţe scurte. Când pionierii i-au arătat promisiunea lui Dumnezeu că „şchiopul va sări ca un cerb“, bărbatul a zâmbit larg (Is. 35:6).

Cei doi au aflat că Onesmus, care acum are în jur de 35 de ani, s-a născut cu osteogeneză imperfectă, sau boala oaselor de sticlă. Oasele lui erau extrem de fragile, astfel că la cea mai mică presiune se fracturau. Neexistând niciun remediu sau tratament eficient la această boală, Onesmus se aştepta să ducă o viaţă chinuită, imobilizat într-un scaun cu rotile.

Onesmus a acceptat să studieze Biblia. Mama lui însă nu a fost de acord ca el să participe la întruniri, gândindu-se că acest lucru i-ar putea cauza fracturi şi mai multă durere. Atunci fraţii au înregistrat întrunirile, iar Onesmus le-a ascultat acasă. După cinci luni de studiu, Onesmus s-a hotărât să participe la întruniri, asumându-şi toate riscurile.

A suferit Onesmus mai mult pentru că a participat la întruniri? Dimpotrivă. „Parcă în timpul întrunirilor durerea nu mai era atât de intensă“, îşi aminteşte Onesmus. El s-a gândit că speranţa din Biblie era motivul pentru care se simţea mai bine. Mama lui a observat că starea de spirit a fiului ei se îmbunătăţise şi a fost atât de bucuroasă, încât a început să studieze şi ea Biblia. „Serviciul pe care fiul meu i-l aduce lui Dumnezeu este medicamentul lui“, spunea ea.

Nu după mult timp, Onesmus a devenit vestitor nebotezat. În cele din urmă, el s-a botezat, iar acum este slujitor auxiliar. Deşi nu-şi putea folosi picioarele şi unul dintre braţe, Onesmus a vrut să facă tot ce-i stătea în putinţă în serviciul sacru. Îşi dorea să slujească în calitate de pionier auxiliar, dar ezita să completeze cererea. Ştia că va trebui să se bazeze în totalitate pe ajutorul cuiva care să-i împingă scaunul cu rotile. Când le-a spus fraţilor de credinţă motivul îngrijorării sale, aceştia au promis că-l vor ajuta. Şi s-au ţinut de cuvânt. Astfel, Onesmus a putut sluji în calitate de pionier auxiliar.

Când s-a gândit să devină pionier regular, a avut aceeaşi ezitare. Însă, într-o zi, citind textul zilei, a găsit încurajarea de care avea nevoie. Textul era Psalmul 34:8, unde se spune: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Iehova!“. Meditarea la acest verset l-a ajutat pe Onesmus să ia hotărârea de a începe pionieratul regular. În prezent, el predică patru zile pe săptămână şi conduce mai multe studii biblice cu persoane care fac progrese spirituale. În 2010 a participat la cursurile Şcolii pentru Pionieri. Cât de fericit a fost Onesmus să-l aibă ca instructor pe unul dintre cei doi fraţi care i-au depus prima oară mărturie!

Părinţii lui Onesmus au încetat din viaţă, însă fraţii şi surorile din congregaţie se îngrijesc ca el să aibă cele necesare în fiecare zi. Onesmus este recunoscător pentru toate binecuvântările de care se bucură în prezent şi aşteaptă cu nerăbdare ziua când „niciun locuitor nu va spune: «Sunt bolnav»“ (Is. 33:24).