ÎN TIMPUL unei campanii-fulger, care a avut loc în august–septembrie 1929 şi a durat nouă zile, peste 10 000 de slujitori ai lui Iehova au străbătut Statele Unite şi au distribuit 250 000 de cărţi şi broşuri. Printre acei vestitori ai Regatului se numărau aproximativ o mie de colportori. Cât de mult crescuse numărul lor! Publicaţia Buletin * spunea că numărul pionierilor se triplase din 1927 până în 1929, ceea ce era „aproape de necrezut“.

În toamna anului 1929 a avut loc un colaps financiar. În Marţea Neagră (29 octombrie 1929), căderea preţurilor la Bursa din New York a declanşat unde de şoc, care au aruncat sistemul economic mondial în Marea Depresiune. Mii de bănci au dat faliment. Multe ferme şi-au încetat activitatea. Fabrici uriaşe şi-au închis porţile. Milioane de oameni au rămas fără loc de muncă. În 1933, numărul caselor ipotecate scoase la licitaţie a ajuns la 1 000 pe zi.

Cum s-au descurcat evanghelizatorii cu timp integral în această perioadă? Mulţi au ales să locuiască în case pe roţi sau în rulote. Neavând de plătit chirie sau taxe, aceşti pionieri au reuşit să-şi continue activitatea cu un minim de cheltuieli. * Iar în perioada congreselor, casele lor mobile le serveau drept camere de hotel gratuite. În 1934, publicaţia Buletin oferea planuri detaliate pentru o casă compactă, însă confortabilă, cu facilităţi precum apă, sobă de gătit şi pat pliant, dar şi bine izolată termic.

Dând dovadă de ingeniozitate, pionieri din toată lumea şi-au construit case pe roţi. „Aşa cum Noe nu avea experienţă în construirea de corăbii, nici eu nu aveam experienţă ori cunoştinţe în ce priveşte construirea caselor pe roţi“, a spus Victor Blackwell. Totuşi, el şi-a construit o astfel de casă.

O casă pe roţi înainte să fie transportată pe celălalt mal al unui râu în timpul sezonului musonic (India)

Avery şi Lovenia Bristow aveau şi ei o casă pe roţi. Avery a spus: „Eram ca o ţestoasă în carapace — aveam întotdeauna casa cu mine“. Soţii Bristow au făcut pionierat împreună cu Harvey şi Anne Conrow, a căror casă mobilă avea pereţii acoperiţi cu hârtie gudronată. De fiecare dată când se mutau, unele bucăţi de hârtie cădeau. Avery a povestit: „Nimeni nu mai văzuse o astfel de rulotă până atunci şi nici de-atunci n-a mai văzut ceva asemănător!“. Dar soţii Conrow şi cei doi fii ai lor erau „cea mai fericită familie din lume“, a spus Avery. Harvey Conrow a scris: „Niciodată nu ne-a lipsit nimic. Ne-am simţit în deplină siguranţă în serviciul lui Iehova şi ne-am bucurat de grija sa iubitoare“. Cei patru membri ai familiei Conrow au participat mai târziu la Şcoala Galaad şi au fost repartizaţi ca misionari în Peru.

Şi familia Battaino a făcut pionierat. După ce Giusto şi Vincenza au aflat că urmau să fie părinţi, ei şi-au transformat camioneta, un Ford model A, din 1929, într-o casă ce „semăna cu un frumos hotel“ în comparaţie cu corturile în care locuiseră  înainte. Împreună cu fetiţa lor, ei au continuat să slujească în repartiţia pe care o îndrăgeau, predicându-le italienilor din Statele Unite.

Mulţi oamenii ascultau cu bucurie vestea bună, însă cei săraci şi fără serviciu rareori puteau oferi bani pentru publicaţiile biblice. Totuşi, ei dădeau în schimb tot felul de bunuri. Două pioniere au făcut o listă cu 64 de produse pe care le primiseră de la persoane interesate. Aceasta „semăna cu inventarul unui magazin de la ţară“.

Fred Anderson a întâlnit un fermier care, în schimbul câtorva cărţi, i-a oferit o pereche de ochelari ce fuseseră ai mamei sale. La ferma următoare, un bărbat a fost interesat de publicaţiile noastre, dar a spus: „Nu pot să citesc pentru că n-am ochelari“. Însă cu ochelarii de la vecinul său vedea foarte bine să citească, astfel că a oferit cu bucurie o contribuţie pentru cărţi şi pentru ochelari.

Herbert Abbott avea în maşină o cuşcă pentru pui. După ce primea trei sau patru pui, se ducea la piaţă, îi vindea şi îşi cumpăra benzină. El a scris: „Uneori ni se întâmpla să rămânem aproape fără niciun ban, dar asta nu ne-a oprit. Dacă aveam benzină, mergeam mai departe, punându-ne toată încrederea în Iehova!“.

Încrederea în Iehova şi hotărârea fermă de a nu renunţa i-a ajutat pe slujitorii lui Iehova să reziste în acele vremuri grele. Odată, în timpul unei furtuni, Maxwell şi Emmy Lewis au reuşit să iasă din rulotă exact înainte ca aceasta să fie ruptă în două de un copac ce s-a prăbuşit. „Acestea n-au fost obstacole, a scris Maxwell, ci doar incidente. Niciodată nu ne-a trecut prin minte să renunţăm. Aveam o lucrare de făcut şi eram hotărâţi s-o ducem la îndeplinire.“ Plini de curaj şi ajutaţi de prieteni iubitori, Maxwell şi Emmy şi-au reconstruit casa pe roţi.

Şi în prezent, deşi se confruntă cu dificultăţi, milioane de Martori zeloşi manifestă acelaşi spirit de sacrificiu. Asemenea acelor pionieri din trecut, şi noi suntem hotărâţi să continuăm să predicăm până când Iehova va spune că lucrarea s-a încheiat.

^ par. 3 În prezent Serviciul pentru Regat.

^ par. 5 Pe atunci, majoritatea pionierilor nu aveau loc de muncă. Ei primeau publicaţii biblice la preţuri mai mici şi foloseau contribuţiile pentru a duce un trai modest.