Salt la conţinut

Salt la al doilea meniu

Salt la cuprins

Martorii lui Iehova

Română

Turnul de veghe (ediția de studiu)  |  Iunie 2013

Să ne sporim aprecierea pentru calităţile lui Iehova

Să ne sporim aprecierea pentru calităţile lui Iehova

„Fiţi deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi.“ (EF. 5:1)

1. a) La ce calităţi ale lui Iehova s-ar putea gândi un creştin? b) Cum ne va ajuta analizarea calităţilor lui Dumnezeu?

CE CALITĂŢI îţi vin în minte când te gândeşti la personalitatea lui Iehova? Multora dintre noi le vin în minte iubirea, dreptatea, înţelepciunea şi puterea sa. Însă Iehova are şi alte calităţi atrăgătoare. De fapt, în publicaţiile noastre au fost analizate peste 40 de calităţi ale lui Dumnezeu. Avem deci la dispoziţie un tezaur de informaţii fascinante cu privire la personalitatea lui Iehova, pe care le putem examina cu ocazia studiului personal sau al închinării în familie. Analizarea calităţilor lui Dumnezeu ne va ajuta să ne sporim aprecierea faţă de Tatăl nostru ceresc. Iar cu cât vom avea o apreciere mai mare faţă de Iehova, cu atât ne vom dori mai mult să ne apropiem de el şi să-l imităm (Ios. 23:8; Ps. 73:28).

2. a) Cum ne putem spori aprecierea pentru calităţile lui Iehova? Ilustraţi. b) Ce vom analiza în acest articol şi în următoarele două?

2 A aprecia un lucru înseamnă a-l preţui la justa lui valoare. Aprecierea poate creşte treptat. De exemplu, ajungem să apreciem din ce în ce mai mult un nou fel de mâncare pe măsură ce îi simţim aroma, îl savurăm pe-ndelete şi apoi îl pregătim noi înşine. În mod asemănător, ajungem să apreciem din ce în ce mai mult o calitate a lui Iehova pe măsură ce ne familiarizăm cu ea, medităm la ea şi apoi încercăm s-o manifestăm în viaţa noastră (Ef. 5:1). Acest articol, precum şi următoarele două, ne vor ajuta să ne sporim aprecierea pentru unele calităţi ale lui Dumnezeu la care s-ar putea să nu ne gândim atât de des cum ne gândim la principalele sale calităţi. În fiecare caz vom vedea: Ce presupune acea calitate? Cum o manifestă Iehova? Şi cum îl putem imita pe Iehova manifestând şi noi calitatea respectivă?

 IEHOVA ESTE ABORDABIL

3, 4. a) Cum aţi descrie o persoană abordabilă? b) Cum ne asigură Iehova că este abordabil?

3 Să vedem mai întâi ce înseamnă a fi abordabil. Cum ai descrie o persoană abordabilă? Ai spune, probabil, că este o persoană amabilă, gata să te ajute şi cu care îţi este uşor să vorbeşti. Deseori, ne putem da seama dacă o persoană este abordabilă ascultând ce spune şi observându-i expresia feţei, gesturile şi alte semnale nonverbale.

4 Cum arată Iehova că este abordabil? Deşi e Creatorul atotputernic al vastului univers, Iehova ne asigură că este dispus să ne asculte rugăciunile şi să răspundă la ele. (Citeşte Psalmul 145:18; Isaia 30:18, 19.) Îi putem vorbi lui Dumnezeu oricât, oricând şi oriunde. Ne putem apropia de el fără reţinere, ştiind că nu ne va reproşa niciodată acest lucru (Ps. 65:2; Iac. 1:5). Pentru a arăta că Iehova vrea să ne apropiem de el, Biblia îl prezintă ca având caracteristici umane. De exemplu, psalmistul David a scris că ochii lui Iehova sunt peste noi şi că mâna sa dreaptă ne întăreşte (Ps. 34:15; 63:8). Profetul Isaia l-a comparat pe Iehova cu un păstor, spunând: „Va aduna mieii cu braţul său şi-i va purta la sân“ (Is. 40:11). Iehova vrea să stăm aproape de el la fel ca un mieluşel care se cuibăreşte în braţele unui păstor grijuliu. Cât de mult ne bucurăm că avem un Tată atât de abordabil! Cum îl putem imita şi noi pe Iehova?

O CALITATE FOARTE PREŢIOASĂ

5. De ce este important ca bătrânii să fie abordabili?

5 Recent, mai mulţi Martori zeloşi din diferite părţi ale lumii au fost rugaţi să răspundă la întrebarea: „Ce calitate apreciezi cel mai mult la un bătrân de congregaţie?“. Marea majoritate au răspuns: „Faptul de a fi abordabil“. Deşi toţi trebuie să cultivăm această calitate, este important ca în special bătrânii să  fie abordabili (Is. 32:1, 2). Arătând de ce consideră că această calitate este atât de importantă, o soră a spus: „Numai dacă un bătrân este abordabil, congregaţia se poate bucura şi de celelalte calităţi ale sale“. Cât de adevărată este această afirmaţie! Dar ce anume arată că o persoană este abordabilă?

6. Ce anume arată că o persoană este abordabilă?

6 O persoană abordabilă manifestă interes sincer faţă de alţii. Dacă un bătrân se interesează de alţii şi este dispus să-i ajute, fraţii şi surorile din congregaţie, inclusiv cei tineri, vor observa probabil aceasta (Mar. 10:13–16). Carlos, un băiat de 12 ani, spune: „La sală, îmi place când îi văd pe bătrâni că zâmbesc şi sunt amabili“. Desigur, nu este suficient ca un bătrân să spună că este abordabil, el trebuie şi să manifeste această calitate (1 Ioan 3:18). Cum poate face acest lucru?

7. a) De ce faptul de a purta ecusonul de congres creează deseori ocazia de a începe o conversaţie? b) Ce putem învăţa de aici?

7 Să ne gândim la o comparaţie. Cu câtva timp în urmă, un frate se întorcea cu avionul de la un congres ţinut în străinătate. Când i-a văzut ecusonul, pe care scria „Să vină Regatul lui Dumnezeu!“, un însoţitor de zbor i-a zis fratelui: „Da, să vină! Aş vrea să-mi spuneţi mai multe despre acest subiect“. Mai târziu, ei au stat de vorbă, iar acesta a primit cu bucurie revistele noastre. Mulţi dintre noi am avut experienţe asemănătoare. Dar de ce ecusonul de congres creează deseori ocazia de a începe o conversaţie? Deoarece, printre altele, el le transmite celor din jur următorul mesaj: „Puteţi să mă abordaţi. Întrebaţi-mă unde merg“. Ecusonul le arată oamenilor că suntem dispuşi să le vorbim despre convingerile noastre. În mod asemănător, bătrânii de congregaţie vor să le arate fraţilor că pot să-i abordeze. Care sunt unele modalităţi prin care bătrânii pot arăta că sunt abordabili?

8. a) Cum pot arăta bătrânii că sunt sincer interesaţi de alţii? b) Ce efect are acest lucru asupra congregaţiei?

8 Deşi obiceiurile variază de la ţară la ţară, un zâmbet cald, o strângere de mână sau un salut prietenos le arată fraţilor şi surorilor noastre că suntem sincer interesaţi de ei. Cine ar trebui să ia iniţiativa în acest sens? Să vedem ce exemplu ne-a dat Isus. Matei spune că, la o întrunire cu discipolii săi, „Isus s-a apropiat şi le-a vorbit“ (Mat. 28:18). La fel ca Isus, bătrânii iau iniţiativa de a se apropia de fraţi şi de a le vorbi. Care este efectul asupra congregaţiei? O soră pionieră în vârstă de 88 de ani a spus: „Zâmbetul cald al bătrânilor şi cuvintele încurajatoare pe care mi le adresează când intru în sala Regatului mă fac să-i îndrăgesc foarte mult“. O altă soră fidelă a zis: „Poate că nu pare mare lucru, dar pentru mine contează enorm când un bătrân mă întâmpină cu zâmbetul pe buze“.

ÎŞI FAC TIMP PENTRU FRAŢI

9, 10. a) Ce exemplu excelent ne dă Iehova? b) Cum pot bătrânii să-l imite pe Iehova?

 9 Evident, nu putem fi abordabili dacă nu ne facem timp pentru fraţii noştri. Iehova ne dă un exemplu excelent în această privinţă. Biblia spune că el „nu este departe de niciunul dintre noi“ (Fap. 17:27). Bătrânii îl pot imita pe Iehova rezervându-şi timp înainte şi după întruniri ca să stea de vorbă cu membrii congregaţiei, tineri şi vârstnici deopotrivă. Un pionier a spus: „Când un bătrân mă întreabă ce mai fac şi stă să asculte ce-i răspund, simt că mă apreciază“. O  soră care îi slujeşte lui Iehova de aproape 50 de ani a zis: „Când bătrânii îşi fac timp să stea de vorbă cu mine după întruniri, mă simt preţuită“.

10 Bineînţeles, păstorii creştini trebuie să se achite şi de alte responsabilităţi. Însă un obiectiv pe care trebuie să-l urmărească la întruniri este acela de a le acorda atenţie în primul rând membrilor turmei.

IEHOVA ESTE IMPARŢIAL

11, 12. a) Ce înseamnă a fi imparţial? b) De ce este Iehova un exemplu de imparţialitate?

11 O altă calitate atrăgătoare a lui Iehova este imparţialitatea. Ce înseamnă a fi imparţial? Înseamnă a fi corect şi lipsit de prejudecăţi şi a nu face favoritisme. Imparţialitatea se referă atât la atitudinea pe care o avem faţă de alţii, cât şi la acţiunile noastre. În ce sens? Ca să-i trateze pe alţii cu imparţialitate, o persoană trebuie mai întâi să fie convinsă că toţi trebuie trataţi în mod imparţial. În Scripturile greceşti creştine, expresia „nu este părtinitor“ înseamnă literalmente „nu se uită la faţă“ (Fap. 10:34). Aşadar, un om imparţial nu se uită la înfăţişarea sau la situaţia materială a celorlalţi. Pentru el contează ce fel de persoane sunt ei în realitate.

12 Iehova este exemplul suprem de imparţialitate. În Biblie se spune că el „nu este părtinitor“ şi „nu tratează pe nimeni cu părtinire“. (Citeşte Faptele 10:34, 35; Deuteronomul 10:17.) O situaţie apărută în zilele lui Moise confirmă acest lucru.

Fiicele lui Ţelofhad au fost recunoscătoare pentru imparţialitatea lui Dumnezeu (Vezi paragrafele 13, 14)

13, 14. a) În ce situaţie s-au aflat fiicele lui Ţelofhad? b) Cum a dovedit Iehova imparţialitate?

 13 Cu puţin înainte ca israeliţii să intre în Ţara Promisă, cinci surori necăsătorite s-au confruntat cu o situaţie dificilă. În ce a constat aceasta? Ele ştiau că, asemenea altor familii israelite, şi familia lor urma să primească o bucată de pământ care i-ar fi revenit tatălui lor (Num. 26:52–55). Însă tatăl lor, Ţelofhad, din tribul lui Manase, murise. Potrivit obiceiului, dreptul de a lua în stăpânire pământul urma să le revină fiilor lui Ţelofhad; dar el avusese numai fiice (Num. 26:33). Întrucât nu exista un fiu care să primească pământul, urma oare ca pământul lui Ţelofhad să le fie dat rudelor acestuia, iar fiicele sale să rămână fără moştenire?

14 Cele cinci surori s-au dus la Moise şi l-au întrebat: „De ce să fie înlăturat numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui pentru că n-a avut niciun fiu?“. Apoi, ele l-au implorat: „Dă-ne o parte de moştenire în mijlocul fraţilor tatălui nostru!“. Cum a reacţionat Moise? El n-a spus: „Nu există excepţii de la regulă“, ci „a adus cauza lor înaintea lui Iehova“  (Num. 27:2–5). Care a fost răspunsul lui Iehova? El i-a spus lui Moise: „Fiicele lui Ţelofhad au dreptate. Să le dai neapărat o parte de moştenire în mijlocul fraţilor tatălui lor şi să faci ca moştenirea tatălui lor să le revină lor“. Iehova a făcut mai mult decât atât. El a transformat excepţia în regulă, zicându-i lui Moise: „Dacă un bărbat moare fără să aibă vreun fiu, atunci să faceţi ca moştenirea lui să-i revină fiicei lui“ (Num. 27:6–8; Ios. 17:1–6). Începând de-atunci, toate femeile israelite care se aflau în aceeaşi situaţie aveau să fie ocrotite.

15. a) Cum îi tratează Iehova pe slujitorii săi, inclusiv pe cei lipsiţi de ocrotire? b) Ce alte relatări biblice arată că Iehova este imparţial?

15 Câtă bunătate şi imparţialitate a vădit această decizie! Iehova le-a tratat cu demnitate pe aceste femei lipsite de ocrotire, la fel ca pe toţi ceilalţi israeliţi (Ps. 68:5). Aceasta este doar una dintre multele relatări biblice din care reiese următorul adevăr încurajator: Iehova îi tratează pe toţi slujitorii săi cu imparţialitate (1 Sam. 16:1–13; Fap. 10:30–35, 44–48).

SĂ-L IMITĂM PE IEHOVA

16. Ce putem face pentru a reflecta într-o măsură mai mare imparţialitatea lui Iehova?

16 Cum putem imita imparţialitatea lui Iehova? Să ne amintim că imparţialitatea se referă la două aspecte. Ca să-i tratăm pe alţii cu imparţialitate, trebuie mai întâi să fim convinşi că toţi trebuie trataţi în mod imparţial. Este adevărat, tuturor ne place să credem că suntem imparţiali şi că nu avem prejudecăţi. Probabil sunteţi de acord că nu este întotdeauna uşor să ne analizăm sentimentele în mod obiectiv. Aşadar, ce putem face pentru a afla dacă suntem cu adevărat imparţiali? Când a vrut să ştie ce spuneau oamenii despre el, Isus i-a întrebat pe prietenii săi: „Cine spun oamenii că este Fiul omului?“ (Mat. 16:13, 14). Şi noi am putea proceda la fel. L-am putea ruga pe un prieten să ne spună fără reţinere dacă avem reputaţia de persoane imparţiale. Ce ar trebui să facem dacă ne spune că tindem să-i tratăm pe alţii în funcţie de culoarea pielii, statutul social sau situaţia economică? Ar trebui să ne rugăm lui Iehova cu sinceritate în legătură cu sentimentele noastre şi să-l implorăm să ne ajute să ne schimbăm atitudinea, astfel încât să reflectăm într-o măsură mai mare imparţialitatea sa (Mat. 7:7; Col. 3:10, 11).

17. Cum îi putem trata pe alţii cu imparţialitate?

 17 În congregaţie, arătăm că dorim să imităm imparţialitatea lui Iehova tratându-i pe toţi fraţii şi surorile cu demnitate şi cu bunătate iubitoare. De exemplu, noi vrem să manifestăm ospitalitate faţă de toţi fraţii noştri, indiferent de mediul din care provin, fără să-i trecem cu vederea pe săraci, pe orfani şi pe văduve. (Citeşte Galateni 2:10; Iacov 1:27.) În plus, în lucrarea de predicare, manifestăm imparţialitate împărtăşindu-le vestea bună tuturor oamenilor, inclusiv celor din alte ţări. Suntem foarte bucuroşi că dispunem de publicaţii biblice în aproximativ 600 de limbi. Ce frumoasă dovadă de imparţialitate!

18. Cum poţi dovedi apreciere pentru faptul că Iehova este abordabil şi imparţial?

18 Într-adevăr, meditând la faptul că Iehova este abordabil şi imparţial, ne vom spori aprecierea faţă de el. La rândul ei, aprecierea ar trebui să ne îndemne să imităm calităţile lui Iehova într-o măsură cât mai mare, manifestându-le faţă de fraţii noştri de credinţă şi faţă de cei cărora le predicăm.

„Iehova este aproape de toţi cei ce-l cheamă.“ (Ps. 145:18) (Vezi paragraful 9)

„Iehova, Dumnezeul vostru, . . . nu tratează pe nimeni cu părtinire.“ (Deut. 10:17) (Vezi paragraful 17)