Să fim „plini de o tandră compasiune“

NICIODATĂ oamenii n-au avut atâta nevoie de înţelegere şi ajutor ca în zilele noastre, când se confruntă cu foamete, boli, sărăcie, delincvenţă, conflicte civile şi calamităţi. Compasiunea este calitatea prin care arătăm că ne pasă de suferinţa celuilalt şi vrem să i-o alinăm. Este ca o rază blândă de soare, care mângâie un suflet zbuciumat, alină suferinţa şi îi insuflă curaj unui om zdrobit de durere.

Putem arăta compasiune prin cuvinte şi fapte, interesându-ne de ceilalţi şi fiind lângă ei când au nevoie de noi. Ar fi bine să nu ne mulţumim să le arătăm compasiune membrilor familiei, prietenilor şi cunoştinţelor. Ne putem lărgi, manifestând această calitate faţă de oameni pe care nu-i cunoaştem. „Dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi?“, a întrebat Isus Cristos în Predica de pe munte. Acest om plin de compasiune a adăugat: „Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel“. — Matei 5:46, 47; 7:12.

Puteţi citi aceste cuvinte în Sfintele Scripturi. Ele sunt cunoscute sub numele de Regula de aur. Mulţi acceptă ideea că Biblia explică cel mai bine cum putem manifesta compasiune. Ea arată de repetate ori că avem datoria să-i ajutăm pe cei care, din diverse motive, au nevoie de ajutor. Autorul ei şi Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu, este exemplul suprem în manifestarea acestei calităţi.

De pildă, în Biblie citim: ‘Dumnezeu face dreptate orfanului şi văduvei, iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte’ (Deuteronomul 10:18, Cornilescu, 1996). Iehova Dumnezeu este descris ca fiind ‘Cel ce le face dreptate celor înşelaţi şi le dă pâine celor flămânzi’ (Psalmul 146:7). Cât despre imigranţi, adesea defavorizaţi, Iehova a spus: „Locuitorul străin . . . să fie pentru voi ca unul dintre israeliţii din naştere. Să-l iubeşti ca pe tine însuţi“. — Leviticul 19:34.

Dar nu este întotdeauna uşor să arătăm compasiune. Apostolul Pavel le-a scris creştinilor din Colose: „Dezbrăcaţi-vă de vechea personalitate cu practicile ei şi îmbrăcaţi-vă cu noua personalitate, care, prin cunoştinţa exactă, se înnoieşte după chipul Celui care a creat-o. Astfel, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu tandră afecţiune şi cu compasiune“. — Coloseni 3:9, 10, 12.

 Prin urmare, ca să învăţăm să manifestăm compasiune, trebuie să depunem eforturi. Această calitate intră în alcătuirea ‘noii personalităţi’, personalitatea creştină. Apostolul Pavel, care a trăit în lumea plină de cruzime a Romei antice, i-a încurajat pe colaboratorii lui creştini să-şi schimbe radical personalitatea ca să fie mai înţelegători şi să dovedească mai multă compasiune în relaţiile cu ceilalţi.

Puterea compasiunii

Cei care manifestă compasiune sunt uneori consideraţi slabi şi vulnerabili. Dar oare este corect acest punct de vedere?

Nicidecum! Forţa care stă la baza sentimentului de compasiune autentică este iubirea profundă, care provine de la Dumnezeu. El este, de altfel, personificarea supremă a acestei calităţi. „Dumnezeu este iubire“ (1 Ioan 4:16). Da, Iehova este pe bună dreptate numit „Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2 Corinteni 1:3). Sensul de bază al expresiei „îndurări tandre“ este „milă, compasiune faţă de cei ce trec prin necaz“. Şi gândiţi-vă, Iehova „este bun [până şi] cu cei nerecunoscători şi răi“! — Luca 6:35.

Creatorul nostru se aşteaptă ca şi noi să manifestăm calităţi precum compasiunea. În Mica 6:8 citim: ‘El ţi-a spus, omule, ce este bine. Şi ce altceva cere Iehova de la tine, decât să practici dreptatea şi să iubeşti bunătatea?’ Iar în Proverbele 19:22 citim: „Un lucru de preţ la omul pământean este bunătatea lui iubitoare“. Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care a reflectat în mod perfect personalitatea Tatălui său, le-a dat acelaşi îndemn celor ce-l urmează: „Continuaţi să fiţi îndurători, aşa cum şi Tatăl vostru este îndurător“. — Luca 6:36.

Avem toate motivele să manifestăm compasiune, deoarece ea ne aduce mari binecuvântări. Iată ce citim în Proverbele 11:17: „Omul cu bunătate iubitoare aduce răsplată sufletului său“. Dacă suntem alături de cel aflat în nevoie, Dumnezeu consideră că îi facem Lui un bine şi promite că ne va răsplăti. Regele Solomon a fost inspirat de Dumnezeu să scrie: „Cine se îndură de omul de condiţie umilă îl împrumută pe Iehova, şi El îl va răsplăti pentru faptele lui“ (Proverbele 19:17). Iar apostolul Pavel a spus: „Căci ştiţi  că fiecare, . . . orice bine ar face, aceea va primi de la Iehova“. — Efeseni 6:8.

Compasiunea este calitatea care menţine pacea şi contribuie la soluţionarea conflictelor. Ea ajută la rezolvarea neînţelegerilor şi netezeşte calea spre iertare. Neînţelegerile apar când nu ne exprimăm gândurile şi sentimentele aşa cum, poate, ne-am dori sau când faptele ne sunt judecate greşit. Compasiunea ne ajută să rezolvăm astfel de probleme şi să fim în relaţii bune cu semenii noştri. Şi nu e greu deloc să iertăm pe cineva care are reputaţia de om îngăduitor cu alţii! Compasiunea ne ajută să ţinem cont de sfatul pe care apostolul Pavel l-a dat creştinilor: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi, dacă cineva are vreun motiv să se plângă împotriva altuia, să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii“. — Coloseni 3:13.

Compasiunea înţelegere faţă de alţii

Însă, mai presus de toate, compasiunea are puterea să-i aducă mângâiere celui în necaz. Aşa cum s-a arătat anterior, ea presupune să ne fie milă de cel năpăstuit şi să suferim cu cel ce suferă. Compasiune înseamnă să fim înţelegători cu cel copleşit de probleme şi să-i venim în ajutor.

Creştinii urmează exemplul lui Isus fiind înţelegători. El nu a fost niciodată prea ocupat ca să dea ajutor material sau spiritual. I-a fost milă de cel în nevoie şi a căutat o cale de a-l ajuta.

Să ne gândim ce a simţit el când a văzut mulţimile care flămânzeau spiritualiceşte: „I s-a făcut milă de ele, pentru că erau jupuite şi aruncate încoace şi-ncolo ca nişte oi fără păstor“ (Matei 9:36). Un biblist a afirmat că expresia „i s-a făcut milă“ exprimă „un sentiment care răscoleşte până în adâncul sufletului“. De fapt, este expresia grecească cea mai sugestivă pentru ideea de compasiune.

Asemenea lui Isus, creştinilor le este milă de oameni şi nu stau pe gânduri când semenii lor au realmente nevoie de ajutor material sau spiritual. Apostolul Petru a scris: „Să aveţi toţi acelaşi mod de gândire, împărtăşind aceleaşi sentimente, arătând afecţiune frăţească, fiind plini de o tandră compasiune“ (1 Petru 3:8). De pildă, când o familie creştină cu o situaţie materială precară a trebuit să se mute din cauza unor probleme de sănătate, fraţii le-au permis să locuiască şase luni într-o casă fără să plătească chirie. Capul familiei a spus: „Veneau în fiecare zi să vadă ce mai facem, iar cuvintele lor de încurajare ne făceau să ne simţim în largul nostru“.

Adevăraţii creştini sunt preocupaţi şi de necesităţile celorlalţi semeni ai lor. Ei îşi folosesc bucuroşi timpul, energia şi resursele ca să ajute oameni pe care nici măcar nu-i cunosc. De fapt, voluntarii despre care se vorbea în articolul precedent erau Martori ai lui Iehova. Ei au ajutat oameni pe care nu-i cunoşteau.

În congregaţia creştină domnesc bunătatea iubitoare şi compasiunea. Iubirea este forţa care îi impulsionează pe membrii congregaţiei să caute noi modalităţi de a-i ajuta pe alţii. Există situaţii în care orfanii şi văduvele se confruntă cu diverse probleme de natură personală şi au nevoie de înţelegere şi grijă. Nu aţi putea ajuta astfel de persoane să facă faţă sărăciei, să beneficieze de o mai bună îngrijire medicală, să locuiască în condiţii decente sau să-şi rezolve alte probleme?

O familie din Grecia a primit ajutor când s-a aflat într-o astfel de situaţie. Soţul a suferit un accident vascular cerebral. Împreună cu soţia sa, a fost dus la spital, la sute de kilometri distanţă de casă. Livada de portocali pe care o aveau era singura lor sursă de venit, modest de altfel. Portocalele erau coapte. Dar cine să le culeagă? Fraţii din congregaţie au luat iniţiativa, le-au cules şi le-au  vândut, ajutându-i astfel pe cei doi să nu-şi mai facă griji.

Putem manifesta compasiune în diverse feluri. De pildă, creştinii îşi dau seama că cel mai important lucru de care are nevoie cel în necaz este să fie vizitat de oameni care să-l asculte, să-l înţeleagă şi să-l încurajeze cu idei din Scripturi. — Romani 12:15.

O familie în care domneşte compasiunea

Familia noastră creştină mondială se dovedeşte o oază de pace şi siguranţă în care compasiunea şi bunătatea sunt la loc de cinste. Adevăraţii creştini îşi dau seama că oamenii îi ţin la distanţă pe cei aspri, dar se simt atraşi de cei ce manifestă compasiune. Prin urmare, ei se străduiesc să urmeze exemplul Tatălui lor ceresc, căutând modalităţi practice de a manifesta compasiune.

Martorii lui Iehova vă invită cu căldură să gustaţi atmosfera comunităţii lor creştine în care domnesc compasiunea, iubirea şi grija pentru oameni. Suntem convinşi că vă veţi simţi bineveniţi şi învioraţi în mijlocul nostru! — Romani 15:7.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Pavel i-a îndemnat pe creştinii din Colose ‘să se îmbrace cu tandră afecţiune şi cu compasiune’

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 7]

Lui Isus i-a fost milă de cei ce sufereau şi a căutat o cale de a le veni în ajutor